Încă mă mai trec fiori. Am ieșit din sala de cinema acum o oră și jumătate și încă nu pot ieși din starea în care filmul “Les Misérables” m-a introdus. N-am mai văzut de la Moulin Rouge încoace un musical bun, dar ”Les Misérables” este mult, mult mai bun. Este excepțional!

Recunosc că nu am văzut, nici măcar online, vreun fragment din acest musical, care a fost jucat pe Broadway de 6680 de ori. Vlad Dulea a scris despre câteva dintre cele mai interesante povești despre musical și despre alegerea actorilor pentru această producție impresionantă. M-a luat prin surprindere acest film, care, în mod cert, nu este pentru cei care vor să uite de tot pentru câteva ore. Este realmente o experiență să vezi acest film, pe care l-aș revedea chiar acum.

“Les Misérables” este spectaculos din punct de vedere al decorurilor, al simbolisticii și al jocurilor de lumini și umbre care potențează mesajul filmului, ducându-l la paroxism. Tot filmul, pe durata celor trei ore ale sale, ajunge să fie o trăire continuă, o senzație, un proces al conștiinței, o luptă interioară. Acest film trebuie privit cu ochii sufletului, căci poveștile personajelor din celebrul roman rezonează profund cu istoriile noastre personale, la secole după ce a fost scris.

Coloana sonoră a filmului este absolut sublimă. Eforturile implicate în ecranizarea musicalului au fost atât de mari, încât toți actorii au cântat live la fiecare dublă, având căști cu melodia cântată la pian în urechi, pentru a putea fi perfect în acord cu linia melodică. Acest lucru cred că a contribuit decisiv la intensitatea trăirilor transpuse pe peliculă, la autenticitatea filmului și la empatia pe care publicul o va avea față de personaje. Veți fi surprinși de cât de bine cântă unii dintre actori și veți descoperi dezinvoltura și versatilitatea acestora.

Și fiindcă am ajuns la capitolul actori, pot spune, cu toată sinceritatea, că toți merită cel puțin un Oscar! Deși mi-e greu să determin care dintre actori mi-a plăcut mai mult, Anne Hathaway a fost tulburătoare, impresionantă. Vocea sa, capacitatea sa de a întrupa personajul Fantine este pur și simplu extraordinară! De altfel, tot casting-ul a fost fără cusur. Hugh Jackman, Russell Crowe, Samantha Barks, Amanda Seyfried, Eddie Redmayne, Aaron Tveit, Daniel Huttlestone și restul – toți s-au ridicat la înălțime și au dat tot ce au avut mai bun. Au fost reali, autentici, umani. Cred că se potrivesc de minune aici cuvintele alese ale lui Camil Petrescu: “Câtă luciditate, câtă conştiinţă pură, atâta dramă”.

La finalul filmului am simțit nevoia să aplaud. E unul dintre acele filme care îți rămâne în minte și în suflet. E la întâlnirea dintre teatru și film, reușind să aducă în fața noastră, pentru câteva ore, tot ce e mai bun din ambele lumi artistice. E mai mult decât pot descrie cuvintele. De aceea vă recomand să mergeți să-l vedeți, cu mintea deschisă pentru nou și cu inima deschisă pentru a simți.

PS: Acum în topul wishlist-ului meu este să ajung să New York și să văd și musicalul jucat live, pe Broadway.

Sursa foto.