Perioada asta, oricat de aglomerata ar fi, tot imi aduce aminte, cu fiecare zi ce trece, ca se sfarseste facultatea. Cu suisuri si coborasuri, asa cum au fost mai toate etapele vietii mele, anii facultatii m-au adus mai aproape de oameni care credeam ca exista doar in romane. Am cunoscut aici oameni calzi, oameni carora le pasa de ceilalti, oameni care au multe de oferit. Oameni care stiu sa fie profesori buni. Acei profesori care te inspira, care te marcheaza si spre care iti ridici timid privirea, caci esti prea mic.

Domnul Profesor Mihai Dinu este unul dintre acei oameni. Cei care au avut norocul de a-i fi studenti stiu despre ce vorbesc si sper sa mai existe macar o generatie care sa se bucure de acest privilegiu. Domnul Profesor Dinu este acel profesor care ne lasa la fiecare curs cu gura cascata, care ne uimea constant cu intelepciunea sa, cu prezenta sa, cu aura sa de om care le stie pe toate. Si chiar le stie pe toate.  Domnul Profesor Dinu pare ca are inchise in mintea sa toate tainele lumii, iar vestea sa razbate mult dincolo de peretii facultatii de Litere. Pentru mine a fost o onoare sa-i fiu studenta, iar ultimul curs a fost…trist si emotionant. Ne-am ridicat toti in picioare si l-am aplaudat din tot sufletul, ca si cum am fi vrut sa-l luam in brate si sa-i multumim ca ne-a deschis mintile si sufletele si ne-a facut mai buni. Inevitabil, ochii s-au umplut de lacrimi, iar inimile s-au umplut de tristete, stiind ca nu vom reveni sa-l ascultam semestrul viitor.

Iar la sectia de Comunicare a Facultatii de Litere mai sunt o multime de asemenea profesori minunati, carora le pasa de studentii dumnealor, care s-au daruit pentru a ne ajuta sa devenim niste tineri pregatiti pentru viata, dar   are nu vor uita niciodata sa priveasca partea buna a sufletului omenesc. Acesti oameni imi vor ramane adanc intipariti in minte si in suflet, iar ecourile cuvintelor lor le voi auzi toata viata.

Mi-as dori ca fiecare student sa aiba parte de astfel de profesori, fiindca sunt convinsa ca astfel de oameni iti pot schimba mentalitatea si te pot transforma ca persoana. Din pacate, intalnim asemenea oameni tot mai rar, iar acest lucru e o mare pierdere… Si poate ca e si responsabilitatea noastra sa inspiram, la randul nostru, generatiile urmatoare, fiindca, asa cum tot un profesor de-al meu ne-a sfatuit, ar trebui sa incercam sa ne intoarcem la facultate, careia ii datoram atatea lucruri bune, si sa dam ceva inapoi, sa impartasim celor mai mici din experienta noastra. Imi doresc sa pot ajunge la un nivel la care sa am ce povesti studentilor ce vor fi pe atunci in banci si ei sa simta ca au plecat cu ceva in plus de acolo.

Pacat…Pacat ca facultatea a durat doar 3 ani, pacat ca ziua nu a avut 48 de ore, sa apuc sa citesc tot ce mi-as fi dorit, pacat ca n-am reusit sa ies mai des, sa fac mai multe lucruri cu colegii de facultate, pacat ca n-am reusit sa fim mai solidari. Dar poate se va schimba ceva din toate astea, macar acum, la sfarsit.  Sper doar sa-mi pastrez elanul, vointa de a invata si de a fi cea mai buna, sa nu-mi pierd obsesia pentru perfectionism si sa fiu sanatoasa, astfel incat sa reusesc sa-mi duc la capat planurile.