La 25 de ani
E o noapte ca oricare alta, dintr-o zi ca oricare alta, dintr-o lună la fel de banală. Cu toate acestea, ceva e diferit, fiindcă din convențiile cronologice ale societății în care trăim rezultă că astăzi împlinesc 25 de ani. Teoretic, asta n-ar trebui să însemne mare lucru, dar pentru o minte ca a mea, care rareori ia pauze de la despicat firul în patru, înseamnă foarte mult.
The bad
Două zeci și cinci de ani înseamnă un sfert de veac și când privești lucrurile din această perspectivă, simți un pic cum îți fuge preșul de sub picioare. De ce? Fiindcă simți că cei mai frumoși ani au trecut, că vremea în care puteai să experimentezi cu profesia ta fără să pierzi nimic s-a cam dus și ea, iar așteptările pe care ceilalți le au de la tine cresc tot mai mult. Și, inevitabil, începi să te compari cu absolvenți de Harvard, cu minți strălucite care conduc deja companii. Și începi să simți presiunea…
La 25 de ani îți faci bilanțul și vezi unde dă cu plus și unde cu minus. Te întrebi ce ai făcut cu viața ta până acum și încerci să vezi dacă ai luat cele mai bune decizii. Te întrebi de lucrurile nu se întâmplă mai repede, de ce nu poți munci mai mult, de ce? de ce?
The good
Dar nu e totul negru și în ceață, fiindcă la 25 de ani te bucuri de prieteni minunați aproape. Tot la vârsta asta ai și o idee mai clară despre care îți sunt punctele forte în profesia ta și ce poți dezvolta mai departe. Ai curajul să faci planuri îndrăznețe și să-ți pui la punct un plan de dezvoltare personală care să te ajute să-ți explorezi potențialul.
La 25 de ani ești pregătit să te obiectivezi, să te privești în propriii ochi fără să te minți și să faci pași mărunți în afara zonei tale de confort. De asemenea, te bucuri că ai cunoscut oameni care te-au inspirat și ai adunat mulți giga de amintiri frumoase, puși la adăpost acolo unde nu există downtime: în mintea și în sufletul tău.
Acum știi să cerni ce e bine de ce e rău, să le spui oamenilor cu sinceritate și diplomație că viziunea lor nu corespunde cu a ta. Te bucuri de idealismul care s-a temperat de-a lungul vremii și care acum se manifestă mai practic, dar fără a-și pierde zelul. Și aproape că ai învățat să-ți gestionezi mai bine timpul.
The ever changing
Abia acum realizezi că lucrurile nu sunt definitive, că te așteaptă multe încercări și că nu poți nicicum controla viața așa cum ai vrea. Pentru o clipă te simți eliberat de sub presiunea vârstei gândindu-te că ai abia câțiva ani de când ai înfruntat cu adevărat viața. Încerci să înveți cum să ai răbdare, cu tine, cu ceilalți și cu viața.
După sfertul de veac vine clipa în care ai curaj să recunoști că ești vulnerabil, perfectibil, emotiv, pasionat și încă visător. E perioada în care îți dorești să pleci în lume, să o vezi, fiindcă ai energia necesară și ai independență financiară. E vârsta la care își dorești să iubești din toată inima și să te bucuri de o dragoste sinceră, stabilă, care te împlinește. Încă vrei să înveți, să descoperi, să simți, să-ți hrănești sufletul și mintea.
Ai doar 25 de ani.
