În ultima vreme mi-am îndreptat atenția către una dintre materiile mele preferate din facultate: antropologia. Mi-am făcut o listă de lecturi și mi-am adus aminte cât de frumoasă este ”istoria vieții private”, așa cum mai este numită această disciplină care studiază evoluția mentalităților care s-au succedat în societățile din toată lumea.

Fiecare dintre noi purtăm în sine o mică istorie personală, care iese la iveală prin toate detaliile personalității noatre. Într-o epocă atât de extrovertită, precum cea în care trăim, în care nu ne lipsesc nici canalele și nici oportunitățile de a vorbi despre noi, e greu să mai distingi între exprimarea autentică de sine și cea fabricată.

De aceea am fost de-a dreptul fascinată de Proiectul Iubesc, fiindcă a impus un spațiu de autoexprimare diferit. Limitând numărul de caractere în care puteam descrie ce iubim, a trebuit ca fiecare dintre noi să facem un efort pentru a filtra ceva reprezentativ pentru noi. Am fost uimită de creativitatea unora dintre participanți, de dezinvoltura lor, de sinceritatea lor sau de umorul lor. Cred că acest proiect ar putea fi chiar subiectul unei lucrări de licență sau disertație.

Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama ce aș vrea să scriu, însă am găsit ceva care mă reprezintă: iubesc online și offline. Iubesc munca mea online și iubesc rezultatele ei din offline. Iubesc online prin cuvinte frumoase, spuse în privat și purtate până acolo unde le e locul. Iubesc înșiruirea de caractere dintr-un mesaj sau cuvintele scrie pe bilețelul lăsat dimineața pe frigider. Iubesc autenticitatea din spatele poveștilor transmise de internet și modul în care sentimentele noastre se propagă prin fibre optice, umanizate astfel de simțirile pe care le transportă. Iubesc modul în care umanitatea din noi interacționează cu tehnologia și cum o modelează și viceversa. Mă definește pasiunea pentru oameni și acest mediu în care muncesc, iar acestea sunt două lucruri pe care eu le consider esențiale pentru mine.

Tu ce iubești?