Invitatie la vals
Partiturile lui Johann Strauss (tatal, dar si fiul..chiar si fratele si un var) au fost atat de frumoase, incat imi doream sa inspir toata muzica si sa nu mai respir niciodata, doar ca sa o pot pastra in suflet. Valsurile ne-au incantat simturile, polca ne-a facut sa zambim si sa tinem ritmul si nu de putine ori imi venea sa ies la dans. Ma visam deja purtata de un tanar fermecator in frac, cu poalele rochiei fosnind pe pietrele aleii… Aaaa…cateodata am senzatia ca m-am nascut in epoca gresita. “Dunarea Albastra” ne-a facut inimile sa tresara si am
Cand s-a terminat spectacolul am avut senzatia ca s-a rupt o vraja din care nimeni nu voia sa se trezeasca. Am ramas cu o dorinta enorma de a asculta mai mult si abia astept sa-mi iau bilete la urmatorul spectacol.
Multumesc Cristi pentru poze! :*
PS: Articol nou pe apPRentice.ro despre relatia dintre jurnalisti si PR-isti.