În ultimele zile am început să mă comport mai radical. Motivul pentru care am adoptat acest comportament este simplu: m-am săturat de oameni mediocri, autosuficienţi, care se complac. Nu mai am răbdare să-i văd, să-i ascult, să fiu în preajma lor. Nu suport modul în care resping lucrurile extraordinare şi nici felul în care nu sunt capabili să vadă dincolo de membrana lucrurilor. Mă exasperează lipsa voinţei de a creşte, de a te dezvolta, de a evolua.
E la modă toleranţa, acceptarea diferenţelor. Cică ar trebui să-i ascultăm pe toţi oamenii din jurul nostru, fiindcă fiecare are o poveste de spus şi putem învăţa de la oricine.
BULL-SHIT. Nu e deloc aşa. Nu putem exista fără să facem distincţia între clase de obiecte, între clase de oameni. Nu putem învăţa fără a sesiza nuanţele, fără a înţelege aluziile fine ce răsar de sub vorbe. Nu suntem toţi la fel şi nu vom fi niciodată. E bine şi frumos să acceptăm asta. Nu neg faptul că şi limitaţii au rolul lor în lumea asta, dar parcă se tot înmulţesc. Îi văd peste tot: femei care uită să se îngrijească după ce se căsătoresc, bărbaţi care nu consideră că trebuie să se comporte frumos, pentru că se cred perfecţi aşa cum sunt, copii proşti şi mândri de idioţenia lor, oameni care aplaudă la piese proaste de teatru, absorbiţi de umorul facil şi aproape grotesc. Oameni care nu ştiu să se bucure de viaţă, pentru că nu sesizează alte perspective. Oameni cu ochelari de cal care duc vieţi serbede şi redundante. Oameni cărora le e lene.
Lenea. Unul dintre cele mai defecte umane. Şi una dintre cele mai distructive. Dar asta e o altă poveste.
Eu? Eu nu voi fi niciodată aşa. Nu o să mă mulţumesc niciodată cu puţin. Nu voi putea sta niciodată în acelaşi loc fără să-mi doresc că cresc, să văd, să învăţ, să cunosc, să descopăr. Nu voi spune niciodată: asta e tot ce mi-am dorit vreodată, fiindcă îmi doresc atât de multe încât nu-mi va ajunge o viaţă să fac tot ce vreau.Tocmai de aceea am decis să fac o selecţie radicală a oamenilor din viaţa mea şi să mă înconjor doar de oameni deosebiţi, extraordinari, inteligenţi, speciali. Acei oameni care te fac să te simţi împlinit, cu care poţi sta de vorbă ore întregi fără să te saturi, cu care poţi lega prietenii dincolo de lucruri mărunte. Oameni care te motivează, care te inspiră, care te provoacă să evoluezi.
Deschideţi bine ochii şi fiţi sinceri cu voi: câţi dintre prietenii sau cunoştinţele voastre vă fac să vă simţiţi aşa? Cât de mult timp irosiţi în conversaţii de rutină, câte momente petreceţi în locuri “călduţe”, dar niciodată “fierbinţi”? Câte relaţii din viaţa voastră s-au legat doar pentru că era convenabil?
Eu mi-am făcut ordine în gânduri şi printre oamenii din viaţa mea şi mă simt mai împăcată ca niciodată cu mine.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=nilLr6eXaTA]
Sep 25, 2009 - 10:23 PM
foarte frumos 🙂 mi’a placut 🙂
Sep 25, 2009 - 10:27 PM
Ma bucur ca ti-a placut, fiindca asta inseamna ca am mai de unul dintre putinii care nu accepta sa ramana la un nivel mediu. 🙂
Sep 29, 2009 - 04:32 PM
Am citit articolul si in timp ce citeam mi-am venit tot felul de idei. De fapt un articol bun este acela care te determina sa gandesti, sa rationezi si nu iti da ” mura in gura”. Ceea ce scrii tu ma ajuta sa gandesc la mult mai multe lucruri, decat scrii, si e bine. Si eu am luat o astfel de decizie cu ceva timp in urma si apoi am revenit, intr-un fel. Mi se pare ca a trai intr-un cerc restrans de prieteni, personalitati, sau profesionisti ne impiedica sa traim viata in sine. Daca ne lovim de mediocritate ne motiveaza sa dorim mai mult de atat, daca suntem inconjurati de oameni stralucitori, cultivati, cu mult bun-simt, iar ne ajuta sa dorim sa fim ca ei. “Vesnicia s-a nascut la tara” si intotdeauna va fi ceva care ne va chema inapoi la simplitatea naiva de la inceputuri, la a sta pe o rogojina, la lumina unei lampi si a discuta intr-un limbaj, poate arhaic, in timp ce putem lua cu mana din vas, fara sa ne pese de cine ne va judeca.
Sep 29, 2009 - 06:17 PM
Sunt de acord cu tine. Eram, ce e drept, intr-o pasa extremista, insa nu neg ca echilibrul e situatia ideala pentru orice stare de spirit si orice tip de mentalitate. Nu as vrea sa confund insa simplitatea cu mediocritatea, fiindca la un moment dat cele doua notiuni se depart. Imi plac lucrurile simple, dar cred ca si tu cunosti, ca si mine, oameni care nu stiu sa le aprecieze. Una peste alta, raman la ideea la echilibru, desi caracterul meu ma face sa tind spre valorile absolute.
Sep 29, 2009 - 08:11 PM
Si eu sunt de acord cu tine ca nu trebuie confundata simplitatea cu mediocritatea! Faptul ca tinzi spre valorile absolute, cred ca este un lucru de apreciat. Cred ca echilibrul il invatam din mers cu puseurile de rigoare, sub si peste, ca la circ 🙂
Sep 29, 2009 - 08:26 PM
Asa e. Viata ne ofera cate o lectie la tot pasul. Depinde de noi daca vrem sau nu sa o invatam si sa ne folosim de experienta pe care ne-o furnizeaza.
Sep 29, 2009 - 09:20 PM
Am gasit si eu un citat interesant despre experienta:
” Experienta este cel mai prost invatator. Ea ne da intai examenul si numai dupa aceea – lectiile.” De exmplu in iubire poti suferi cumplit si totusi experienta dureroasa nu te poate opri de la a dori sa traiesti in iubire, mai departe.
Sep 30, 2009 - 05:34 AM
Pana la urma viata ne urmareste intotdeauna un curs logic impecabil. Tocmai si asta e frumusetea ei, in cele din urma.