După o poveste cu și despre Verona, nimic nu era mai potrivit decât un interviu cu Romeo. Pe Romeo l-am văzut prima dată la Teatrul Național de Operetă Ion Dacian în Romeo și Julieta (desigur), piesă care a rămas foarte aproape de sufletul meu și pe care vreau să o revăd. Dar Romeo are un nume: Mihai Moș. Mai jos aveți un interviu realizat cu el, care a așteptat ceva vreme să vadă lumina zilei, dar care, până la urmă, a intrat în perfectă armonie cu povestea din postul trecut.

Dar mai întâi, play:

1. Care sunt cele mai importante elemente de promovare pentru un actor?

Eu cred în spectacolul care se promovează singur, datorita calității pe care o are. Oamenii vin și văd spectacolul, le place sau nu. Dacă le place, probabil vor mai veni și data viitoare și vor recomanda acest spectacol și altora. Implicit și actorul va avea parte de promovare în acest caz. Cred că este singura “carte de vizită”a unui artist. Bineînțeles, există afișe care promovează spectacolul. Partea administrativă a unui proiect artistic mă depășește în acest moment. Totuși, presupunând că există suficiente fonduri, o plasare a afișelor pe o arie cât mai extinsă nu ar putea aduce decât beneficii unui proiect. Deci, cred că afișele sunt foarte importante, la fel și plasarea lor în locurile potrivite. Dacă ar fi să enumăr alte elemente de promovare, probabil că ar fi televiziunea, radioul etc.

2. Ce mediu de promovare este mai potrivit pentru un actor: media convenționale sau new media?

Cred că amândouă sunt importante. Totuși, pentru un actor tânăr cea de-a doua variantă este mult mai accesibilă.

3. Cum îți definești identitatea ca actor în afara scenei? Tu prin ce căi ai decis să te promovezi?

Sunt un tip simplu, la început de drum, care caută diverse modalităi de a se exprima și de a fi auzit sau văzut. Folosesc site-uri pentru a mă promova (facebook, myspace, youtube).

4. Ca actor, există vreun spațiu media în care crezi că ai putea avea o expunere mai mare?

Cred că televiziunea rămâne spațiul media cu cea mai mare expunere, cel puțin deocamdată.

5. Ce tipuri de subiecte de comunicare ți-ar plăcea să vezi în promovarea culturii românești?

Cred că ar trebui pus mult mai mult accentul pe promovarea tinerilor artiști de orice factură. Aș vrea să văd mai puțin monden și mai puține crime rurale. Aș vrea să văd mai multe emisiuni care promovează spectacole, expoziții de artă etc., și oamenii care stau în spatele lor. Există o sumedenie de tineri artiști care merită să fie văzuți și auziți.

6. Cum ați promovat “Romeo și Julieta”?

Nu știu foarte bine. Ce știu este că s-au facut multe afișe și că s-a căutat o promovare solidă din acest punct de vedere. Apoi, televiziunea. Fiecare a avut dreptul de a se promova chiar și singur prin intermediul diferitelor emisiuni TV.

7. Cât de deschise sunt teatrele și conducerea lor către un tip neconvențional de promovare? Prin convențional înțeleg postere, pliante etc.

Nu știu din nou 🙂 Totuși, TNO are pagină de facebook, dacă asta intră la tip neconvențional.

8. Ce tip de public vizați și asupra cărui tip de public a avut impact piesa? Au existat discrepanțe între publicul pe care ați vrut să-l atingeți și cel la care ați ajuns?

Presupun că acest spectacol a fost menit să creeze un impact în primul rând tinerilor. Bănuiesc că s-a dorit atragerea unui nou public la TNO. Nu cred că au existat discrepanțe. Cred că a păstrat publicul obișnuit al teatrului, care nu a fost dezamăgit de această producție, și, în plus, a adus și un public nou, mai tânăr.

9. Ce ați făcut în plus pentru promovare pentru “Romeo și Julieta” față de alte piese de operetă sau de teatru?

Eu am intrat în acest teatru odată cu Romeo și Julieta, deci nu știu ce a fost înainte. Bănuiesc că s-a pus un accent mai mare pe promovarea prin intermediul televiziunii.

10. Cu ce elemente ați decis să asociați piesa pentru a o promova?

Au fost emisiuni în care am fost invitați să cântăm pasaje din spectacole. Fiind un musical, bineînțeles s-a mers mai mult pe promovarea din punct de vedere muzical.

11. Crezi că doar artiștii au nevoie de PR cultural sau doar instituțiile de cultură (teatre, operă etc.) și proiectele?

Cred că proiectele au nevoie în primul rând de PR. Asta cred că e cel mai important. Apoi artiștii. Bănuiesc că restul ar trebui să vină de la sine.

Mihai nu este doar actor, ci are și o mare pasiune pentru muzică, pasiune care l-a adus pe scena Teatrului Național de Operetă, pentru a juca rolul lui Romeo. Tocmai această pasiune a dat naștere proiectului Micromusica, de muzică instrumentală lounge. Mihai vrea ca cele 8 piese de pe site să fie incluse într-un album numit The Perfect Lounge, pe care sunt sigură c mulți l-ar aprecia.
Tot Mihai a făcut și muzica pentru spectacolul Poveste din Soho, ce s-a jucat tot la TNO, în regia lui George Ivascu. Mihai mi-a spus că este vorba tot de un musical, și anume de un proiect experimental al absolvenților de master din UNATC. Poveste din Soho este un spectacol preluat după musical-ul Opera de trei parale al lui Brecht pe muzica lui Weill, pe care Mihai a reinterpretat-o orchestral, dar pe lângă care a și compus.
Stagiunea tocmai a început, așa că, dacă vreți să-l vedeți pe Mihai pe scenă, vă sugerez să vă luați din timp bilete la Romeo și Julieta sau la Teatrul Metropolis pentru piesa Nebuna din Chaillot de Giraudoux în regia lui Alice Barb, în care joacă alături de Dana Dogaru, Ileana Stana Ionescu, Alexandrina Halic, Irina Petrescu și mulți alți actori extraordinari! Eu deja îmi plănuiesc a doua vizionare a piesei Romeo și Julieta. 🙂