ICWiP 2008 – Plin de surprize :)
Once upon a time there was the 2008 ICWiP, where knights and princes from all over the world came to a great feast, that went on for 10 whole days. There were trials and adventures, there was romance, there were battles between Heaven and Hell, but everyone lived happily ever after. Cine a fost stie…iar cine nu, o sa povestesc acum. 🙂 A fost frumos, a fost intens, a fost plin de zambete, dans si petreceri continue. A fost un dute-vino continuu, dupa care am ramas cu oboseala placuta si dorindu-mi mai mult.
A inceput pe 17 iulie, cu un drum lung, de vreo 1000 si ceva de kilometri, inceput in miezul noptii si terminat a doua zi pe la 6 dupa-amiaza. Entuziasmul faptului ca am ajuns din nou in Pecs a sters orice urma de oboseala si am intrat direct in atmosfera specifica ICWiP: socializare intensa, bere, muzica si veselie. Bineinteles ca la inceput ne uitam stingheri unii la altii si inca nu stiam cum sa abordam discutiile, dar a durat putin pana cand am uitat de toate. De la bere, de la dans, de la jocurile traznite inventate de unguri, de la toate ni se trage spiritul de petrecareti profesionisti. Pentru 10 zile am lasat deoparte responsabilitatea si grijile si ne-am distrat de parca ar fi fost ultima zi. Iar Pecs e un oras magic, in care, oricat ai bea, nu vei avea dureri de cap a doua zi. Nimeni nu stie care e secretul, dar toata lumea a profitat din plin de calitatea asta. 😀
Grupul din Romania si-a facut simtita prezenta peste tot pe unde am mers! Galagiosi, plini de glume obscene (care la inceput i-au speriat pe unii, dar apoi cu care toata lumea s-a obisnuit), inarmati cu aparate foto, gata sa surprinda orice posterior interesant si orice privire aruncata unde nu trebuie. So, the story goes a little bit like this…
Day 1
Am ajuns dupa-amiaza, si am adormit devreme. N-am mai avut chef de socializare, pentru ca, dupa 16 ore de drum, nivelul de energie era foarte scazut si stiam ca vom avea nevoie de multa energie pentru a rezista zilelor urmatoare.
Day 2
Din nou plimbare prin oras, motiv de facut multe poze si de tras la coada ochiului la tipul cu tricoul verde, care parea total inabordabil. Apoi, “Welcome Challenge”, o serie de probe distractive, cu iz de vin unguresc si nisip pe sub unghii. S-a lasat cu karaoke si dans, lumea s-a simtit bine si a fost all the way downhill from there. 🙂 Peste masa, la pranz, faceam schimb intens de priviri cu un necunoscut foarte interesant si inca nu stiam ca nu voi merge singura catre prima petrecere de la ICWiP. Muzica a fost proasta, dar tot ce-mi aduc aminte din seara aceea sunt conversatii spumoase, o luna plina superba, maini calde si saruturi de neuitat.
Day 3
Am chiulit de la conferinte si am plecat la Balaton, sa facem plaja si sa ne balacim. Am va
zut lebede zburand, o unguroaica in costum rosu de baie care a facut furori printre baieti si doua rate.
A fost relaxant si am ras mai tot timpul, pentru ca baietii se completau extrem de bine in glume. 🙂 Seara am mers vreo 3km pana la petrecere, dar asta e. Ne-am descurcat noi.
Day 4
Am fost la Kozarmisleny, la o baza sportiva, unde baietii au jucat fotbal, iar noi i-am incurajat cu entuziasm! Baietii au facut spectacol, noi am fost o galerie de exceptie, iar ziua asta a lasat amintiri imprimate, care inca mai persista. 😀
Ne-am intors franti, dar dupa 3 Tequila Sunrise la petrecere, ne-am recapatat avantul! (Pisi, numai tu esti vinovat pentru asta! 😛 )
Day 5
O zi mai serioasa, in care am reusit sa ajung la o conferinta si la workshop. Invitati au fost:
- Jozsef Szentpeteri – biolog si fotograf de presa, care a lucrat inclusiv pentru National Geographic;
- Gabor Dicso – director al Greenergy Alernative Energy Group;
- Roland Csaki – director al World Wildlife Fund for Nature Ungaria.
Workshop-ul cu tema “Advocate”, tinut de Andra’s, unul dintre organizatorii mei favoriti de la ICWiP, a fost chiar interesant si am avut ocazia sa prindem cateva idei foarte bune.
Dupa-amiaza si seara ne-au adus in Siklos, o localitate veche de langa Pecs, unde era programata o “degustare” de vin. Asta s-a materializat prin multe sticle de vin, goulash, pocnituri de bici si impuscaturi de la husari si muzica din Madagascar. Interculturalitatea era la ea acasa. Pe drum inapoi, tot autobuzul rasuna de cantecele noastre, cu sau fara versuri. Dupa toate astea, petrecerea a fost cam fara sare si piper, dat fiind ca eram deja foaaarte “veseli”.
Day 6
Iar trezire de dimineata (durere mare, dar nu de cap), ca sa plecam in “field trip” la Mecsek Forestry Plc. Noi credeam ca va fi oarecum plictisitor, dar mare ne-a fost surpriza cand am ajuns intr-un parc de distractii. 😀 Dupa ce un domn ne-a povestit despre cresterea cu 8 procente a suprafetei padurilor din Ungaria in ultimii 20 de ani si alte lucruri care ne-au uimit, am fost lasati sa incercam ce vrem in incinta. Eu abia asteptam sa ma urc pe ATV si pe cal, ceea ce am si facut imediat. Una peste alta, in timp ce altii au fost la o companie de epurare a apei, care nu miroasea grozav, noi ne distram. Ce sa zic, am fost inspirati! 😀
Dupa-amiaza ne-am petrecut-o in Szigetvar, langa cetate, participand la un concurs prin oras, pe care l-am si castigat! Pacat ca ne-au furat sticla de votca primita ca premiu. Desi ne-a plouat cateva minute si ne-a intrerupt jocul de “Tara, tara vrem ostasi!”, nu ne-am lasat si ne-am distrat de minune. Cel mai placut a fost faptul ca orice s-ar fi intamplat, aveam un zambet cald care sa ma insenineze. 🙂 Iar seara, oooo da! Seara a fost petrecere romaneasca in Club Cyrano, unde cred ca am dansat vreo 4 ore si ceva aproape continuu. 😀 Dj Tibi, iti multumim!
Day 7
De dimineata ploua cu galeata, asa ca am decis sa dormim linistiti pana la pranz, ceea ce a fost extreeem de bine. Apoi am dar o fuga pana in Mall, unde am lasat destui bani, iar dupa am incercat sa ne pregatim de Country show. Baietii nu prea stiau pasii la perinita, dar am zis ca o sa ne descurcam mai bine la fata locului, ceea ce, evident, nu prea s-a intamplat. Mai un vin de capsuni de la croati, mai un ouzo grecesc, mai un vin de la noi si toata lumea s-a ametit serios chiar de dinainte sa inceapa prezentarea tarilor. Cand ne-a venit randul, deja nu mai conta cati pasi trebuiau facuti la dreapta si cati la stanga. Din nou, Pecs a venit in ajutorul nostru si ne-a scutit de o mahmureala destul de serioasa pentru unii.
Day 8
Cativa dintre noi am plecat la Zagreb, unde am descoperit un oras plin de farmec, extrem de curat si frumos, dar cam scump ce-i drept. E frumos de vazut, dar de trait in el nu prea, dat fiind ca oamenii erau total inexpresivi si destul de indiferenti. Am mers multi kilometri pe jos, dar a meritat. 🙂 Pozele vorbesc de la sine, asa ca orice descriere e de prisos.
Day 9
Alta excursie, de data asta la Abaliget, unde am vizitat Dripstone Cave, ne-am plimbat pe langa lac si am mancat un curcan umplut delicios! Dupa-amiaza a fost balaceala mare la spa in Szigetvar, unde ne-am intalnit cu o echipa de fotbal de pe meleaguri autohtone, care erau in cantonament acolo. Cel mai ciudat a fost ca primul care ne-a salutat a fost un tip de culoare. 🙂 Seara a fos Heaven and Hell party, intr-un club de rockeri, ce-i drept nu prea pe gustul meu. Partea distractiva au fost costumatiile si machiajul, care au facut din noi niste personaje memorabile.
Day 10
Ultima zi a fost de relaxare si cumparat suveniruri, pentru ca nimeni nu prea mai avea energie sa faca altceva. Pisi, sa stii ca cea frumoasa parte a zilei a fost sa stam amandoi in fata teatrului si sa-l ascultam pe domnul cu acordeonul. M-am simtit ca in Paris, iar tu ai fost cel mai romantic din lume! “Since I met you, I’m smiling even in my sleep!”
Dupa noi, caminul a ramas gol si trist. La fel si orasul. Toti am fi vrut sa mai dureze, sa mai ramanem in starea aia de relaxare, de veselie continua. A fost frumos si mai vrem.
Drumul spre casa a fost destul de tacut si cel mai greu mi-a fost sa ma despart, chiar daca doar pentru un timp, de iubitul meu, cu care am petrecut 10 zile superbe. Imi lipsesti scumpule!
Eu m-am redescoperit intr-un alt fel, mai plina de viata, mai relaxata, ceva mai aproape de cum imi doresc sa fiu. Acum imi doresc sa pot continua sa fiu asa si aici. Dar cel mai tare ma bucura faptul ca am avut surpriza sa intalnesc un om deosebit, atunci cand ma asteptam cel mai putin. Suprizele vietii pot fi atat de frumoase! Poate ca trebuia sa plecam departe sa ne gasim si ma bucur ca am reusit sa facem asta.
Noi prieteni, noi amintiri, noi glume, toate au au facut ca ultimele 10 zile sa fie memorabile! Si sa speram ca vor fi si mai multe asa! We’ll awalys have ICWiP 2008.
