”Forța feminintății care dezmărginește logica absurdă a bărbatului.”
Așa cuprinde Dan Puric rostul feminității ca într-o cutie a Pandorei. Tot el povestește și despre nevoia omului de mister, de a explora, de a încerca să pătrunzi cu mintea lucruri nedeslușite încă. Și e nu e chiar la îndemână să mai simți fascinația misterului, mai ales când totul pare explicat tehnic, disecat și dezvăluit în goliciunea componentelor sale.
Misterul și bucuria suavă a feminității se mai regăsesc rar, dar sunt la fel de încântătoare de fiecare dată. Feminitatea e suplețea spiritului, gingășia atingerii și tandrețea emanată prin toți porii de către o femeie conștientă de rostul său pe lume.
Feminitatea este însă în pericol de a se pierde, amenințată fiind de prea multe griji, prea multe responsabilități și, în general, prea multe din toate. Dar în acest refugiu ne regăsim, noi, femeile, liniștea și ne reamintim menirea noastră: de a iubi și a simți cu pasiune, de a împărtăși bucuria viselor și a emoțiilor cu cei din jur.
Orice prilej e potrivit pentru a te bucura că ești femeie, mai ales când e un lucru pe care îl știi doar tu și îl împarți doar în ocazii de neprețuit. Sensibile la atingeri și deschise simțurilor, femeile sunt mai atente la materialele cu care își învelesc trupul. Dantelă, satin și brețele fine – iată lucrurile sofisticate, care ne aduc bucurii și zâmbete.
Așa de mult m-am bucurat să găsesc o poveste a feminității cultivate și a misterului, a fascinației și a secretelor bine păstrate la I.D. Sarrieri, încât nu am putut să nu vă împărtășesc ce gânduri mi-a inspirat. Blogul lor e înțesat de istorii încântătoare care ilustreză evoluția conceptului de femeie, iar produsele lor sunt create cu atâta grijă pentru fiecare detaliu, încât mi-este clar că inspirația e izvorâtă din cele mai ascunse dorințe ale doamnelor și domnișoarelor de pretutindeni.
Bucurați-vă de voi, dragi cititoare, în fiecare clipă, iar voi, bărbaților, nu uitați că aveți alături și în jurul vostru ființe fragile, care, în ciuda forței pe care o emană uneori, au nevoie să le aduceți aminte că sunt delicate și elegante.
Sursa foto: pagina de Facebook I.D. Sarrieri și blog I.D. Sarrieri.
Apr 18, 2012 - 07:40 PM
Super articolul….dar banii..banii angajatilor ii da la timp?
Pacat de renumele brand-ului..I.D.Sarrieri fiindca s-a muncit mult pentru el..si se duce de rapa fiindca nu isi respecta angajatii,ii tine fara bani chiar si 2 luni..sa le fie rusine!
Apr 18, 2012 - 08:37 PM
Multumesc pentru apreciere. Cat despre situatia descrisa, nu as putea sa-mi dau cu parerea despre asta, fiindca nu sunt informata. Cred ca ar trebui sa te adresezi persoanelor sau institutiilor competente.
Apr 30, 2012 - 05:55 AM
Un text frumos care merita mai mult decat simpla sa lectura;merita un raspuns. Inerent, calitatea ta de femeie, a amprentat scrisul cu candoarea specifica si-n egala masura cu dojana voalata la adresa hominizilor masculi. 🙂 Eh, dincolo de gluma, ramane o realitate, o realitate alterata de consumismul feroce de pornografie urbana (sau rurala, dupa plasmuirile fiecaruia!), decadenta cuantificabila si fara a fi vreun boem crispat in trecutul glorios (sau desuet, pe alocuri) si o fortata asimilare de catre dumnealor frumuseti a multor parti din fenotipul barbatilor sub motivatia “Putem si noi!”. Fals, nelegitim si lipsit de vziune pe termen lung! Realitatea la care fac referire este acel model social (cvasi-utopic?) in care femeile nu pot sa faca ce fac barbatii pt. NU au nevoie sa faca asta devreme ce menirea lor este, fireste, de a-si potenta ce le defineste si nu de a imprumuta ce le aspreste, rolul femeilor nu este cel de a demonstra ca nu vor sa fie bune la “cratita” ci ca este aproape infiorator de frumos sa mestece in cratita IMPREUNA cu barbatul de langa ele intr-un jovial moment al sharing-ului de cunostiinte culinare. Rolul femeilor nu este de a fi parte beligeranta in razboiul intre testosteron si foliculina ci de a muta intr-un registru al derizoriului logica unui asemenea conflict plasmuit, par malheur, de partea cealalta, posibil, probabil, ca urmare a unor angoase personale ce tin de termeni: imberbi, stereotipi, limitati, neadaptativi si altii, cam de pe acelas palier. In fine, rolul femeilor nu este de a furniza material de malahie (pardon de termen, mi-l impune habotncia!) ci de … uof, prea multe imagini frumoase am in minte greu de aglomerat in cuvinte. 🙂
Cineva spuneam, sper sa nu-i trunchiez exprimarea: Schimbarea e sigura, progresul nu. Cuvintele de mai sus le-a scris un barbat, cele de si mai sus o femeie. Ultimele vin sa le amplifice pe cele dintai fara a-i aduce vreun fals elogiu ci doar o bucuroasa recunoastere.
Ma inclin, viva Andi, femeie.
Cu drag,
ca-ntr-un ravas,
Mihai.
May 15, 2012 - 08:48 PM
“Feminitatea este însă în pericol de a se pierde, amenințată fiind de prea multe griji, prea multe responsabilități și, în general, prea multe din toate”
Cate femei din ziua de azi crezi ca sunt constiente ca feminitatea, la modul general, e pe cale de a se pierde? E trist, dar preocuparile lor, asa cum bine ai spus si tu, sunt altele. Ele nu mai constientizeaza ca feminitatea are o contributie enorma la fericirea lor.
Ma bucur ca am descoperit articolul tau, ma gandesc ca poate scriind despre asta, ai mai salvat cateva feminitati. 🙂
Am scris si eu pe tema asta: http://www.styles.ro/feminitatea-azi/ .
Sa fim mereu feminine,
Mihaela
May 16, 2012 - 12:35 PM
Multumesc pentru comentariu, Mihaela! Asa sa fie.