Acum câteva săptămâni m-a sunat tatăl meu, cu bucurie în glas, să-mi spună că a descoperit un site pe net care cuprinde fotografii din toată istoria Focșaniului. Fiind focșănean dintotdeauna, tatăl meu a văzut orașul meu natal evoluând, crescând, modificându-se și trecând de la un târg frumos și cochet la un oraș comunist, ca toate cele din România. Acum orașul își recuperează cu greu valorile, monumentele, clădirile, smulgând trecutului comunist ceea ce îi aparține de fapt.

Proiectul Focșaniul Vechi m-a bucurat enorm, fiindcă așa am reușit să vizualizez și eu toate locurile despre care îmi povestea tatăl meu și toate schimbările care au năvălit peste oraș iar și iar. Ce i-a motivat pe membrii echipei din spatele proiectului, o spun chiar ei în pagina dedicată descrierii proiectului, pe care vă îndemn cu drag să o citiți:

Gasind intamplator niste vechi fotografii cu Focsaniul de acum cateva decade ne-a fost imediat trezit interesul pentru trecutul lui, mai ales ca prezentul nu este catusi de putin ofertant. Am rascolit orasul, cetatenii, institutiile, internetul si nu numai in incercarea noastra de reconstituire a imaginii vechiului oras. Mergand aproape literalmente “din poarta in poarta” dupa fotografii am avut satisfactii enorme de fiecare data cand am gasit cate o frantura de oras de acum 30-50-70 de ani sau si mai bine de atat. Persoanele mai in varsta care au prins Focsaniul vechi si nu numai ne-au sustinut demersul spunandu-ne ca este imperios necesar sa aratam tuturor identitatea reala a acestei comunitati orasenesti.

Focșaniul Vechi e un demers al iubitorului unui trecut românesc autentic, al valorilor necompromise, neșterse, pe care generația noastră abia acum le dezgroapă de sub stratus gros de praf sub care le-a așezat perioada comunistă. E un act cultural care vine să potolească setea unei generații care vrea să știe de unde vine pentru a putea defini mai bine încotro se îndreaptă. E o istorie personală, reconstruită împreună cu oamenii care au trăit-o, îmbogățită cu poveștile lor. E o istorie a vieții private, a unui oraș a cărui inimă bate încă, cu pasiune pentru locurile în care au crescut generații de focșăneni.

Vreau să îi felicit din suflet pe oamenii frumoși de la Asociația Potpourri, care au investit timp, suflet și tot felul de resurse în acest proiectul frumos, care crește văzând cu ochii și la care îmi doresc să pot contribui, dacă nu cu fotografii, măcar cu a răspândi vestea. Fiecare oraș ar trebui să aibă așa un proiect, care să nu lase niciodată oamenii să uite generațiile care au străbătut aceleași străzi ca și ei și care au insuflat viață locului.

Dacă sunteți din Focșani sau aveți bunici sau rude de acolo, întrebați-i dacă au fotografii vechi și scrieți-le celor de la Focșaniul Vechi. În iulie eu voi merge la Zilele Orașului Focșani pentru a vedea târgul de ilustrate în cadrul căruia vor fi reeditate mai multe cărți poștale cu imagini din Focsaniul de odinioară. Susținerea și gândurile bune ale celor care au intrat în contact cu acest proiect vă vor convinge, dacă mai e nevoie, de valoarea lui.