Dr. Tr. Severin – Orsova – Portile de Fier
Am revenit din unul dintre cele mai frumoase weekend-uri pe care le-am avut vreodata. Deplasarea s-a facut pe traseul Bucuresti – Pitesti – Craiova – Dr. Tr. Severin – Orsova – Portile de Fier – Dubova cu iubitul meu si prietenii lui, Electronicii.
Drumul pana acolo a fost…intens…cu un Seat Leon Cupra cu 250 de cai la bord. Masinuta aia e fenomenala, dar recunosc ca m-a bagat in scaun binisor. Am ajuns pe seara la Orsova, de unde am mai facut niste cumparaturi din cel mai neaglomerat supermarket pe care l-am vazut, iar apoi am mers catre locul de cazare. Orsova e un oras curatel, linistit, in care viata pare ca se scurge alene, asemenea Dunarii. Nu am apucat sa-l vedem chiar tot, dar, din ce am vazut, mi-a placut.
Am stat la casute, pe malul Dunarii, la capatul unui drum cu un singur sens, langa salbaticie. Era liniste si verdeata, dar in curand am ramas doar cu verdeata, fiindca linistea a cam avut de suferit. Am avut noroc de proprietarii casutelor, fiindca ne-au facut gratar si toate cele, iar noi ne-am putut bucura in liniste de peisaj si de facut poze. Fiindca am tot facut poze. Vreo 600. Deocamdata nu le am, fiindca nu le-am facut cu aparatul meu, dar o sa le postez imediat ce pun mana pe ele. Deocamdata iata una facuta in Orsova.
Am avut si ponton la Dunare, care, la inceput, nu mi s-a parut prea stabil, dar cu care m-am obisnuit apoi. Serile ni le-am petrecut pe ponton, cantand si vorbind cu sarbii, care petreceau si ei pe malul celalalt.
M-a distrat faptul ca dura cam un sfert de ora pana ajungeau la mal valurile stranite de vreun vapor cu turisti, ca era plin de licurici seara si ca nimeni n-a reusit sa cada de pe ponton, desi ocaziile nu au lipsit. Nimeni nu a fost aruncat in Dunare pe durata deplasarii.
Luni am fost la plimbare cu barca cu motor pe Dunare, experienta care a meritat toti banii. Pur si simplu ne-a plimbat prin mijlocul Dunarii, prin golful Mraconia (unde e si o manastire), iar pe la statuia lui Decebal (la care au lucrat 11 alpinisti, timp de 9 ani), pana la Cazanele Mari si in fata pesterii Ponicova. Am vazut si Tabula Traiana de pe malul sarbesc si ne-am adus aminte de istoria noastra. Este uimitor sa fii in mijlocul Dunarii si sa privesti stancile care marginesc fluviul… Privelistile sunt de nedescris, iar plimbatul cu barca e modul perfect de a trai aceasta experienta. Romania e frumoasa, e splendida, insa nu stim sa avem grija de ea si sa ne bucuram de peisajele ei. Timp de o ora si jumatate, cat a durat plimbarea, micul chinez din mine a iesit la iveala si am facut poze cat pentru intregul an, pe care abia astept sa le vad si sa le postez.
Ar fi fost frumos daca ar mai fi existat si Insula Ada Kaleh, insa despre ea au ramas doar povestile.
A fost un weekend memorabil, in care am ras si m-am relaxat asa cum nu am mai facut-o de foarte mult timp. Tocmai potrivit ca sa ma pregateasca pentru efortul intelectual de saptamana asta.
Va recomand cu toata caldura sa mergeti la Cazane, fiindca e absolut superba zona si nici nu e departe de Bucuresti, doar la vreo 365 de km. Soseaua e buna, iar condusul e cu atat mai placut. Daca vrei detalii despre posibilitatile turistice, puteti gasi pe cazaneledunarii.com.