Documentarul “Chuck Norris versus comunism”, selectat la Sundance
Aveam doar 2 ani și 7 luni când comunismul s-a stins (măcar aparent) în România. Cu toate acestea, am crescut cu vocea Irinei Margareta Nistor, care a dat glas personajelor de toate felurile, pornind de la filmele de desene animate și mergând până la cele de acțiune. Ce n-am știut, însă, este că a existat un fenomen al casetelor piratate, care au devenit un simbol al comunismului într-o epocă în care limitările defineau universul în care părinții și bunicii noștri au trăit prea mulți ani.
Ilinca Călugăreanu a dat viață acestei povești despre simboluri și speranțe într-un documentar pe care mărturisesc că-l aștept pe marile ecrane cu multă curiozitate.
Deși nu am trăit emoția de a mă bucura de filme interzise și nici nu am simțit pe pielea mea rolul acestora de liant social, intuiesc importanța lor pentru generații întregi.
Documentarul “Chuck Norris versus comunism” face deja impresie bună în rândul juriului de la Sundance, cel mai mare festival de film independent din SUA și unul dintre cele mai cunoscute și apreciate din lume. Regizori precum Quentin Tarantino, Steven Soderbergh sau Darren Aronofsky au captat atenția publicului pornind de la reușitele lor la Sundance. Același festival a adus în fața noastră și filme memorabile precum Thank You for Smoking, (500) Days of Summer sau Reservoir Dogs.
“Chuck Norris vs Communism” prezintă povestea uimitoare a casetelor video piratate care au transformat vocea unei femei într-un simbol al libertății și au permis unor milioane de români să păcălească regimul represiv comunist. Ascunsă de ochii vigilenți ai Securității, Irina Nistor a tradus peste 3,000 de filme străine în România comunistă a anilor ‘80. Datorită ei, Chuck Norris, Jean-Claude Van Damme şi Bruce Lee au devenit eroi extrem de populari în România. Lungmetrajul include şi declaraţii ale unor persoane din mass-media sau industria de divertisment, precum Mihai Dobrovolschi, Vlad Craioveanu, Ioan Gyuri Pascu și Adrian Sitaru iar filmările au avut loc în București și Cluj.
Mă bucură să văd că putem extrage și altfel de povești din registrul epocii comuniste în afara celor expuse până acum, fiindcă ajută la completarea istoriei vieții private, care m-a fascinat la antropologie și care ne poate ajuta pe noi, cei care nu am trăit în comunism, să înțelegem mai bine efectele și repercusiunile acestui regim asupra vieții de acum.
Echipei din spatele documentarului îi urez succes și aștept cu interes producția pe marile ecrane din România!