Si acum, sa curga randurile! 😀
Am uitat sa precizez in postul trecut ca ceea ce m-a impiedicat sa scriu pe blog a fost faptul ca nu am avut acces la net, courtesy of Aries Networks, o firma obscura de net din Bucuresti, fericita posesoare al unui contract cu Universitatea din Bucuresti. Cum in ultimele 2 saptamani din vacanta dragii de ei au decis sa-si ia concediu si nu au gasit de cuviinta ca ar fi necesar sa ne anunte si pe noi, muritorii de rand, am ramas fara net. Problema mai dureroasa a fost ca tot ce am avut de lucru pentru PR Award si PR Week au fost lucruri ce necesitau acces la net. Asa ca a trebuit sa fac vizite prietenilor si sa stau pe la internet cafe-uri… Noroc cu iubitul meu, ca m-a mai salvat. 🙂 Pana la urma, am reusit sa trec si peste asta. A fost si PR Week, despre care voi vorbi in postul urmator, si am reusit sa-mi fac si eu contract la net. Mai dureros a fost statul la coada la cazarea in camin. A durat 2 ore si jumatate, timp in care simteam ca se scurge viata pe langa mine fara rost. Si toate astea pentru un formular amarat. Imi pare rau sa spun asta, dar Universitatea din Bucuresti are de recuperat mari decalaje in ceea ce priveste organizarea. Sper sa aiba cineva initiativa ca, intr-un viitor apropiat, sper eu, sa puna la punct un sistem informatizat de repatitie, ca sa mai scapam de cozi.
Trecand peste toate aceste intamplari inerente vietii de student, ma aflu oficial in anul al III-lea de facultate, care pentru mine este, din pacate, si ultimul. Nu pot spune ca sunt un fan al sistemului Bologna, din simplul fapt ca nici macar nu am apucat sa savurez studentia asa cum trebuie. Sper sa mai recuperez cate ceva anul asta.
Ne-am regasit la facultate cu profii mei dragi (nu, nu e o remarca ironica, eu chiar imi iubesc profii), cu un hol resturat (zau ca nu stiam ca facultatea poate arata atat de bine!), dar cu restul facultatii ascuns sub un strat gros de praf, aflat in pline lucrari de reamenajare. Probabil ca atunci cand copii mei vor ajunge la facultate, in cazul in care vor alege Facultatea de Litere, se vor bucura de o cladire renovata si demna de a se numi Universitate. Pana atunci, ne descurcam cum putem.
Ritmul meu de viata se acelereaza pe zi ce trece, sau cel putin asta este impresia mea. Ma simt ca si cum as alerga pe o panta, iar jos ma asteapta, ce altceva decat: LICENTA! Dar sunt convinsa ca o sa-mi faca mare placere sa lucrez la ea, pentru ca este exact ce mi-am dorit.
Intre timp, incerc sa intind fiecare zi la maxim si sa profit de fiecare moment si pana acum am reusit sa fac asta din plin. Probabil ca si de aici vine entuziasmul meu debordant, dar mai ales de la faptul ca…sunt indragostita! 😀 Viata mea s-a innoit cu oameni si locuri noi, care ma fac sa ma simt implinita si sa ma conving pe zi ce trece ca sunt pe calea cea buna, atat pe plan personal, cat si in plan profesional.
