De ce sa-ti faci concediul la (si pe langa) Sibiu
Au trecut zilele prea repede de la concediu și până acum, însă n-am vrut să las acest articol nescris, fiindcă e posibil să-i prindă bine cuiva când se gândește la următoarea vacanță.
După Untold Festival ne-am luat câteva zile să ne bucurăm de natură și liniște, departe de gălăgia orașului, și am ales să facem asta lângă Sibiu, loc tare drag nouă dintr-o mulțime de motive.
De ce am ales să ne cazăm lângă Sibiu
Am stat de multe ori în Sibiu și de fiecare dată mi-a plăcut tot mai mult, dar de data aceasta voiam să fiu un pic mai aproape de natură, așa că am ales să ne cazăm în Cisnădioara. De fapt, mai exact, pe drumul dintre Cisnădie și Cisnădioara, la pensiunea Casa cu Flori.
Deși inițial voiam să luăm câte o cazare diferită în fiecare noapte, în Sibiu, Alba Iulia și Hunedoara, ne-am dat seama că e mai ușor să stăm într-un singur loc și să mergem cu mașina până în cele 3 orașe, fiindcă avem autostrada Sibiu-Orăștie aproape.
Zona Sibiului e privilegiată, fiindcă îți oferă acces facil la o mulțime de obiective turistice, atât locale, cât și din zonele alăturate. Noi am apucat să vedem/revedem doar o parte, dar ne vom întoarce ca să ne bucurăm și de celelalte. O să găsiți lista acestora mai jos.
Casa cu Flori – pensiunea perfectă pentru cei care caută liniște
Fiindcă am decis destul de târziu ce vrem să facem (cam cu 8-9 zile înainte de concediu), am început să căutam pe Booking un loc de cazare liniștit și frumos, nepretențios, dar curat. Norocul nostru a fost că am ales să mergem la Casa cu Flori (9,2 pe Booking.com), o pensiune așezată în mijlocul unor livezi de meri, cu verdeață de jur împrejur și niște proprietari extrem de amabili.
Am primit o cameră curată, decorată simplu și bine compartimentată, cu acces la o terasă mare și vedere spre Cetatea Cisnădioara, care e luminată noaptea și te face s-o îndrăgești și de la distanță.
Vedere de la balcon
Fiindcă menționasem pe Booking că vrem și mic dejun, în fiecare zi am avut legume proaspete, brânzeturi, mezeluri și omletă proaspătă la micul dejun, iar în cameră s-a făcut curat zilnic. Totul a fost impecabil, am fost primiți cu zâmbete și am primit și recomandări de lucruri de văzut sau de făcut în jur. Îi recomand cu mare drag și plănuim să revenim acolo, fiindcă n-am avut nimic de reproșat (spre deosebire de cazarea aleasă pentru Untold, despre care voi povesti cu altă ocazie).
Cisnădie, oraș prin care am tot trecut în drumurile noastre de la și spre cazare, e un orășel cochet și foarte curat, cu flori la fiecare casă și pe fiecare stradă, care m-a cucerit. Ba chiar are și o biserică fortificată în centru, ce datează din secolul al XIII-lea, pe care am pus-o pe listă pentru următoarea escapadă.
Unde să mănânci în Sibiu: la Benjamin’s Steakhouse, despre care am povestit în detaliu într-un alt articol.
Piata Mica din Sibiu, seara
Traseul nostru, pe zile
Ambițioși din fire, ne-am propus să vedem o mulțime de cetăți și castele și, în mare parte, am reușit. Desigur, am descoperit și altele pe care ne-am dori să le vizităm, așa că va urma și partea a doua acestui concediu, poate în toamnă, fiindcă nu știu dacă o să avem răbdare până vara viitoare.
Ziua 1 – Alba Iulia și împrejurimile
În prima zi am plecat pe la prânz, după un somn odihnitor, spre Alba Iulia, unde abia așteptam să mă întâlnesc cu Anne și să revăd cetatea. Deși soarele ardea de parcă eram în mijlocul Saharei, am luat Alba Carolina la pas și m-am lăsat, încă o dată, purtată înapoi în timp de zidurile cetății și micul univers care a existat acum 300 de ani în el.
Data viitoare o să încerc și bicicleta pentru două persoane și sper să prind și un eveniment acolo, fiindcă știu că ar fi cu atât mai frumoasă atmosfera! Cetatea din Alba Iulia e cu adevărat specială, iar amploarea lucrărilor și rezultatele pe care le-au avut demonstrează că se poate face și la noi un astfel de proiect, care să readucă în circuitul turistic edificii importante din istoria țării.
Dar la Alba mai poți vedea o mulțime de lucruri, precum Parcul Dendrologic, aflat la 3 kilometri de oraș, sau parcul de aventură Dynamis, aflat la 3,3 kilometri de centru. Ar mai fi și Râpa Roșie, dar Anne mi-a spus că accesul e mai dificil, așa că probabil ar merita să-i dedicăm o zi întreagă, ca să facem o drumeție la pas până acolo și înapoi.
Parcul de aventura Dynamis
Parcul de aventura Dynamis
De la Sibiu la Alba Iulia drumul e scurt și durează doar o oră, iar faptul că poți merge pe autostradă te face să te simți ca într-o țară din vestul sau nordul continentului.
Unde să mănânci în Alba Iulia: la Maison de Caroline, despre care am povestit mai multe aici.
Programul cetății Alba Iulia Carolina: 9 am – 11 pm
Cost intrare: gratuit.
Site: Turist.apulum.ro
Programul Parcului Dendrologic:
În perioada 15 februarie – 1 aprilie, de marţi până duminică, 9 am – 5 pm
În perioada 1 aprilie – 1 octombrie, de marţi până duminică, 9 am – 9 pm
În perioada 1 octombrie – 15 decembrie, de marţi până duminică, 9 am – 5 pm
Cost intrare: 2 lei pentru adulți, 1 leu pentru cei care nu au împlinit 18 ani.
Site: parc.apulum.ro + reguli utile dacă vizitați parcul
Programului parcului de aventură: 11 am – 6 pm
Cost intrare: 10 lei/oră
Site: Facebook.com/aventuradynamis
Ziua 2 – Hunedoara, Sarmisegetuza și încă ceva
La Castelul Corvinilor aș merge oricând cu plăcere, fiindcă e unul dintre cele mai spectaculoase castele de la noi. Din fericire, de data aceasta lucrările la o parte din exteriorul castelului se terminaseră, așa că am putut să-l vedem pe de-a-ntregul.
Locul acela e tare special și mereu înțesat de turiști, iar evenimentele care au loc acolo cred că-l pun și mai bine în valoare. Ba chiar cred că un pic de muzică tematică ar spori farmecul castelului și l-ar fixa și mai bine în amintirea turiștilor.
Contrastul cu împrejurimile este, însă, de-a dreptul trist. E aproape incredibil că acest obiectiv turistic s-a păstrat de-a lungul vremii, având în vedere că lângă el se află ruinele unei foste fabrici comuniste. Probabil s-ar putea face, totuși, ceva și în privința asta, dar discuția asta e prea lungă pentru a o începe aici.
Din Hunedoara am plecat spre Hațeg, ca să mergem la rezervația de zimbri, unde mai sunt doar câteva exemplare, din păcate. Drumul până acolo, deși îngust, e frumos de tot, șerpuind prin pădure, la umbra copacilor de tot felul.
Când ajungi, se aud doar frunzele fremătând în bătaia vântului și pașii celorlalți turiști. Am fi mai rămas acolo, dar se apropia furtuna și voiam să mergem mai departe.
De la Hațeg am pornit spre Sarmisegetuza Regia, dar ne-am încurcat un pic pe drum, fiindcă am primit indicații care contraziceau GPS-ul (care ne ducea pe un drum neasfaltat) și nu mai știam pe cine să credem. Ne-am lămurit repede: localnicii nu înțeleageau că vrem să ajungem la Sarmizegetusa Regia, care se află în munți, și nu la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, care e mult mai ușor accesibilă. Am pus o hartă mai sus, ca să nu vă încurcați și voi cum am pățit noi.
Drumul de la Hațeg spre Sarmisegetuza Regia e minunat! Treci prin sate săsești ?!?, urci pe dealuri arse doare și apoi… se termină asfaltul. Din satul Costești începe un drum pietruit și știam că urmează 18 kilometri parcurși în aceste condiții, dar nu imaginam că e chiar atât de rău. Dar e. Ne-a luat aproape o oră și jumătate să ajungem la Sarmisegetuza Regia și culmea e că, pe parcurs, sunt poduri asfaltate, probabil ca să nu le ia torentele când plouă.
De ce ai asfalta niște poduri fără să faci și restul drumului, mai ales când sunt doar 18 km la mijloc? Nu pricep. Desigur, încă o dovadă că cine ar trebui să se ocupe de asta nu înțelege nimic, deși ne-am intersectat cu o mulțime de turiști străini pe drum, care făceau și ei slalom printre gropile dese din drum. Și mai și ploua.
Și zău că locul acela e magic și merită văzut! Sarmisegetuza Regia a fost cea mai importantă cetate a dacilor, din care au rămas, însă, prea puține elemente, fiindcă au venit romanii și au distrus aproape tot. A rămas, totuși, o bucată de drum din piatră, care era folosit pentru procesiuni în timpul sărbătorilor.
Reiau ideea ca să observăm evoluția poporului: dacii erau în stare să facă drumuri acum 2000 și ceva de ani, care au rezistat până acum, iar noi n-am reușit să asfaltăm 18 km ca să ajungem până acolo.
Sarmisegetuza Regia e un loc ce emană o energie aparte, oricât de ciudat ar suna asta. Nu pot explica ce am simțit acolo, privind la rămășițele unei culturi care a dat naștere poporului nostru, a unor oameni care, acum peste 2000 de ani, au luptat cu romanii pentru a-și păstra libertatea. Am simțit un soi de reverență pentru daci și, imaginându-mi condițiile lor de viață, am apreciat un pic mai mult nivelul de confort pe care îl am acum.
Cred că e un loc important de văzut, ca toate celelalte care s-au păstrat de-a lungul istoriei, care ne ajută să urmărim mai bine firul evoluției și să ne apropiem mai mult de oamenii care au modelat istoria culturii pe care am moștenit-o.
Data viitoare mergem să vedem și Ulpia Traiana Sarmizegetusa!
Partea bună e că, din câte a auzit tatăl meu la Digi, e posibil să se asfalteze drumul și până la Regia. O să cred asta când o să văd cu ochii mei, desigur.
Unde să mănânci în Hațeg: noi am ajuns la pensiunea Sarmis Cristal când furtuna deja se apropia de oraș, așa că n-am stat prea mult pe gânduri și am ales una dintre sugestiile primite pe Facebook. A fost de-a dreptul haios să descoperim că mesele din restaurant erau aranjate ca de nuntă, noi fiind îmbrăcați în tricouri și pantaloni scurți, pregătiți de drumeție. Mâncarea a fost decentă, dar mesele mari, rotunde și piedestalul folosit probabil pentru masa mirilor ne-au făcut să ne simțim cel puțin nelalocul nostru. Poate sunt și opțiuni mai bune în Hațeg și sper să le găsiți voi dacă vreodată opriți să mâncați acolo.
Programul Castelului Corvinilor: Până pe 30.09.2015, zilnic, intre orele 09:00 – 20:30, inclusiv sâmbăta și duminica. Ultima intrare se face cu 45 min înainte de ora închiderii.
Cost intrare:
Adulti
-20 Lei (ianuarie, februarie, noiembrie, decembrie),
-25 lei (martie, aprilie, septembrie, octombrie),
-30 Lei (mai, iunie, iulie, august)
Elevi si studenti – 5 Lei (pe baza de carnetului de elev/student vizat pe anul in curs)
Pensionari – 10 Lei (pe baza de cupon de pensie)
Site: castelulcorvinilor.ro
Programul Rezervației de Zimbri de la Hațeg: zilnic, 8 am – 8 pm.
Cost intrare: 6 lei pentru adulţi şi 4 lei pentru copii
Site: nu am găsit un site oficial, dar informațiile de aici sunt foarte utile.
Programul cetății Sarmisgetuza Regia: între 1 martie şi 30 noiembrie, după cum urmează: 1 mai – 30 septembrie 8 am – 8 pm, 1 martie – 30 aprilie și 1 octombrie – 30 noiembrie 9 am – 6 pm.
Cost intrare: adulți – 5 lei, elevi, studenţi şi pensionari – 2 lei.
Site: cetateasarmizegetusa.ro
Ziua 3: Cetatea Fărăgaș
Deja în ziua a treia am pornit spre Focșani, de unde trebuia să recuperăm motanul pufos, rămas și el în vacanță la ai mei. 🙂
Așa că am plecat de dimineață, știind că vom ajunge abia seara. La prânz ne-am oprit în Făgăraș și, dacă tot eram acolo, ar fi fost păcat să nu vizităm și cetatea.
Au trecut 14 ani de când am fost cu ai mei la Cetatea Făgărașului, iar de atunci aceasta a mai fost renovată, iar rezultatele sunt chiar reușite.
La intrare ești întâmpinat de un stol de lebede care își petrec zilele pe lacul din fața cetății, iar curtea interioară păstrează câte ceva din aerul vremurilor de demult.
Partea cea mai frumoasă este, însă, muzeul cetății! Din păcate, e prea puțin promovat și nu cred că toți turiștii care se opresc acolo intră să-l vadă, fiindcă nu prea există indicatoare către el. Poate dacă doamna de la bilete ar recomanda acest lucru, mai multă lume l-ar vizita și astfel ar explora mai bine modul în care s-a desfășurat viața cetății de-a lungul timpului.
În muzeu am găsit camere recondiționate frumos, muzică medievală, costume populare vechi, obiecte de artă, dar și lăzi ale calfelor și alte elemente din viața cetății. Există și o cameră dedicată perioadei în care cetatea a fost închisoare comunistă, din care ieși cu un nod în gât și cu reamintirea traumei pe care încă o resimțim cu toții.
Ne-am bucurat tare mult că am ales să vedem Cetatea Făgărașului și nu ezitați să vă opriți acolo dacă sunteți în zonă.
Unde să mănânci în Făgăraș: Noi ne-am oprit la Hotel Bulevard, de sorginte comunistă, dar recondiționat decent. Mâncarea e simplă, dar gustoasă, iar vara poți sta pe o terasă într-un fel de curte interioară. Alte opțiuni nu am avut timp să explorăm, dar n-am plecat flămânzi, deci a fost ok până la urmă.
Programul Cetății Făgăraș:
Program de vară
1 Iunie
09:00 – 17:00 Primirea vizitatorilor se face cu o oră înainte de închidere
2 Iunie – 30 Septembrie
Luni: Închis
Marți-Vineri: 08:00-19:00
Sâmbătă-Duminică: 10:00-18:00
Primirea vizitatorilor se face cu o oră înainte de închidere
Program de iarnă
(1 Octombrie – 31 Mai)
Luni: 12:00-16:00
Marți-Vineri: 08:00-17:00
Sâmbătă-Duminică: 09:00-17:00
Cost intrare: adulți – 15 RON, elevi, studenți, pensionari – 7 RON, gratuit – copiii sub 7 ani, persoanele cu dizabilități și însoțitorii acestora
Site: muzeufagaras.ro
Cum e drumul Sibiu – Focșani
Într-o săptămână și jumătate de concediu am parcurs peste 2500 km prin țară, așa că am văzut cam în ce condiții se circulă.
Drumul de la Sibiu până la Focșani este lung. Traseul acesta de 325 km e mai greu de parcurs decât pare, mai ales că te mai și oprești pe drum. Cu toate acestea, e foarte, foarte frumos.
Porțiunea dintre Sibiu și Brașov e prin sate cu fațade colorate și flori peste tot, printre dealuri verzi și păduri dese, de ți-e mai mare dragul că conduci, eventual cu chillout marca ATB pe fundal.
Pe centura Brașovului încă se lucrează (cu spor chiar!), deci e mai tot timpul aglomerație acolo, însă când va fi gata va ușura tare mult circulația.
Mai e o porțiune cu probleme: cea de la Ojdula. Sunt acolo câțiva kilometri neasfaltați, de drum cu piatră, din care se ridică perdele de praf de fiecare dată când trece o mașină. Drumul de la satul Ojdula (Covasna) până la satul Greșu (Vrancea) se află în lucru, dar, cu toate acestea, e deschis circulației, ceea ce nouă nu ni s-a părut deloc normal. Nu există parapeți sau indicatoare, șoseaua nu este marcată, iar șoferii iresponsabili, pe care îi întâlnim peste tot, merg cu viteză excesivă în aceste condiții. Aici nu se lucra deloc cu spor (ba chiar nu era nimeni pe șantier), dar când va fi gata, drumul Focșani – Brașov va fi mult mai rapid.
Odată ajunși în Vrancea, am parcurs un luuuuung șir de serpentine până la Lepșa, iar de acolo am continuat cu drumul bine știut spre orașul meu de baștină.
A fost o vacanță tare frumoasă, în care ne-am întâlnit cu prieteni dragi, am vizitat locuri știute, dar și altele noi, în care ne-am odihnit și ne-am simțit, cu mici excepții, ca și cum am fi plecat într-o altă țară. Și vom reveni, iar pentru asta am făcut deja un wishlist, pentru care primesc oricând recomandări!
Ce vrem să mai vizităm pe lângă Sibiu:
Uneori nu trebuie să pleci prea departe de casă pentru a găsi locuri speciale și povești unice care să facă din concediu o experiență de viață. E tare frumos să mergi să vezi țări noi, să trăiești, măcar pentru câteva zile, atmosfera unei culturi diferite și să-ți lărgești orizonturile, însă cel puțin la fel de frumos e să faci o incursiune în istoria propriei țări și să observi diferențele între regiuni și obiceiuri. Infrastructura poate nu e la fel de bună, însă oamenii și locurile pe care le vei descoperi te vor face să apreciezi mai mult ce ai. Cel puțin așa mi s-a întâmplat mie și, dacă ar fi să aleg din nou, tot în România mi-aș face concediul, fiindcă mai am multe, foarte multe locuri de explorat!
Sper ca acest scurt itinerariu să vă fie de folos când căutați idei pentru următorul city break și, dacă aveți sugestii similare, tare mi-ar plăcea să le citesc.
Sursa foto featured: Rasinari Church, Sibiu – Marginimea Sibiului via Shutterstock.