Nici nu-mi aduc aminte prima dată când am am votat pentru artiștii preferați de muzică electronică astfel încât șansele lor de a ajunge cât mai sus în DJ Mag Top 100 să crească. Din 1991 și până acum câțiva ani, DJ Mag a reprezentat o autoritate de prim rang în sfera muzicii electronice, însă declinul său începe să fie tot mai accentuat.

Anul acesta, locul întâi din clasament a fost adjudecat de către Dimitri Vegas & Like Mike, probabil cel mai puțin valoros concurent din punct de vedere muzical.

Dar să vedem cum au ajuns în fruntea clasamentului:

Poate sunt eu depășită, dar băieții ăștia fac orice, numai muzică nu. Personal, n-am putut să le ascult ”creațiile” niciodată, dar am avut ocazia să mă conving pe deplin că sunt niște impostori în august anul acesta. Setul lor de la Untold Festival a fost unul dintre cele mai proaste pe care le-am auzit vreodată! Slab construit, cu treceri pe care și un DJ de nuntă le-ar fi potrivit mai bine, strident, fără nicio noimă, cu piese tăiate aiurea și build-uri submediocre. Ei – aroganți, cu un comportament de băiețași de cartier care au poposit în club, au dat mai mult din gură decât au fost atenți la ce aveau de făcut.

Nici măcar nu încape comparație între șarlatanii ăștia și artiștii adevărați care trebuie să împartă topul cu ei.

De ce s-a întâmplat ca ei să ajungă nr. 1?

Practic, DJ Mag nu mai e ce era cândva, când fanii adevărați votau și când topul reflecta realitatea din piață. Acum cine investește cel mai mult în adunarea de voturi, acela câștigă. Sigur, notorietatea dată de a fi numărul 1 în lume e menită să vândă (concerte, muzică, bilete la festivaluri, intrări în cluburi etc.). Și nu m-ar deranja câtuși de puțin, dacă locul ar fi câștigat pe merit. Dar nu e!

Social media a transformat modul în care se adună voturile și acum avem parte de acest top complet irelevant, pentru care eu nu voi mai vota niciodată. Mai bine îmi susțin artiștii preferați cumpărându-le muzica și mergând la concerte decât să particip la farsa asta penibilă.

Nu sunt nici măcar supărată că niciunul dintre preferații mei (ATB, Armin van Buuren, Alesso, Axwell vs Ingrosso, Zedd) nu e pe primul loc, ci doar că ”gloria” le revine unor amatori care nu înțeleg despre ce e muzica electronică de fapt.

Vă invit să citiți comentariilor altora ca mine, care ascultă muzică electronică de ani buni, care merg la concerte în mod regulat și care știu să facă diferența între un artist dedicat artei sale și doi bufoni.


Sursa foto: v via Shutterstock