D&D East Entertainment, poate se aude si la voi: concertele se organizeaza PENTRU PUBLIC
Cuvintele nu-mi aparțin, ci le-a spus Cristian Stan, managerul trupei Vunk (aka un om care știe despre ce vorbește), într-un blogpost pe care trebuie neapărat să-l citiți.
Nu voi relua subiectele descrise mai bine de Pyuric, Carmen, Hoinaru, Mirela Podea sau alții, fiindcă deja le-ați citit cel puțin o dată.
Concertul lui Robbie Williams ar fi putut însemna, în câteva scenarii cu final fericit:
– o oportunitate turistică pentru București
– o seară splendidă cu prietenii, din care să te întorci acasă fredonând, în pas de plimbare
– o ocazie să te strângi cu toți prietenii pentru un concert fabulos, pe care să-l trăiești din plin.
Și această listă poate continua, dar n-are rost să-mi fac sânge rău mai mult decât e cazul.
Dar cuvintele cheie ale serii de 17 iulie au fost altele: incompetență, prostie, nesimțire, nepăsare, incoștiență, nervi, frustrare etc.
Pentru mine (și nu sunt singura), ce a făcut D&D East Entertainment a fost să pună în pericol siguranța, sănătatea și chiar viața a mii de oameni.
Provocare: numărați corturile din imagine și calculați cam câte persoane ar fi trebuit să fie servite la fiecare cort, ca toată lumea să poată bea măcar un pahar cu apă. Mărime public: circa 65000.
Dacă vi se pare exagerat ce am scris mai sus, gândiți-vă că în alte țări evenimentele de această anvergură sunt strict reglementate.
De ce? Ca să nu se repete tragedii precum cea de la Love Parade 2010:
On 24 July 2010, a crowd disaster at the 2010 Love Parade electronic dance music festival in Duisburg, North Rhine-Westphalia, Germany, caused the death of 21 people from suffocation. At least 510 more were injured.
Da, acolo au fost 200000 de oameni, dar gândiți-vă la densitatea publicului de vineri seară și veți regăsi o situație similară. Și nu mai punem la socoteală faptul că Germania nu se compară cu România ca implicare a autorităților, legislație etc.
Mă îndoiesc că, în cazul unei probleme mai serioase decât a fost cea cu apa, ar fi avut cine să intervină și cum, în cazul în care ar fi fost instruiți în acest sens și în situația în care ar fi existat un plan pre-testat. Noțiunea de ”crowd control” cred că există doar în vocabularul jandarmeriei, într-o versiune neocomunistă.
Oare e nevoie să moară oameni ca cineva să deschidă ochii și lăcomia să nu mai ia locul siguranței spectatorilor?
Mă bucur sincer pentru cei care au reușit să intre în atmosferă și să se bucure de muzică, lăsând la o parte celelalte aspecte. Cunosc foarte bine senzația și este absolut fantastică! Însă eu n-am putut.
Eu, din păcate, am simțit doar parțial bucuria concertului, care a fost bine pus la punct și nu m-a dezmăgit decât prin lipsa piesei ”Eternity” din tracklist. Nu am resimțit, însă, acea emoție care-ți face pielea găină, acea bucurie care te face să țopăi ca atunci când aveai 4 ani.
A fost un show bine repetat, plin de energie, cu un Robbie Williams în formă, care aproape nu-mi vine să cred că a fost, totuși, în România. Desigur, mă voi uita din nou la show, așa cum a fost el difuzat live de Telekom, ca să prind și eu momentele cheie.
Celor care vor spune că ”doar nu poți să mergi la un concert și să vrei să ai loc să dansezi”, le transmit următoarele:
– m-am dus cu așteptări corecte la concertul Robbie Williams, fiindcă știam câtă aglomerație va fi, din experiența cu Bon Jovi (care au fost fabuloși!); ba chiar le-am repetat și cunoștințelor, ca să știe ce va urma
– m-am hidratat pe tot parcursul zilei, fiindcă știam că va fi dificil să ajung la bar/baie
– mi-am asumat că nu voi vedea scena foarte bine și că voi sta în mulțime ore în șir.
Cu toate acestea, încă mă mai enervez când îmi amintesc de crasa rea-voință a organizatorilor. Scenariile mele cele mai pesimiste nici nu s-au apropiat de situația reală de la concert.
Și nu cred că o să trec peste asta până când nu vor primi exact ce merită. Nu e normal ca ce a făcut D&D East Entertainment să treacă de la sine și data viitoare să se repete figura bătăii de joc de săptămâna trecută.
Concluzia: dacă legislația nu ne ajută, atunci presiunea publică poate avea efect, dacă este susținuță. Iar baliverna ”vendor-ul ne-a lăsat baltă cu X zile înainte” nu ține.
Eu una nu mai dau nici un ban vreodată acestei companii, indiferent ce artist va aduce. Prefer să merg să-l văd în altă țară decât să mai fiu umilită încă o dată.
Sursa foto: o prietenă care a văzut concertul de sus de tot.