Disclaimer: Acest articol nu este scris din postura unui om cu zeci de ani de experiență în domeniul comunicării. Acest articol a fost construit în urma unei evaluări a campaniilor la care am lucrat în ultimii 2 ani, a campaniilor desfășurate în blogosferă, a muncii mele, atât ca om de comunicare online, cât și ca blogger.
Aceasta este o poveste reală, care sper să nu vi se întâmple și vouă.

De-a lungul celor aproape 4 ani de când am blogul, am trecut prin toate etapele unui blogger începător: am avut blog pe WordPress, apoi mi-am luat domeniu și am încercat să mă țin cât mai bine de scris, fiindcă m-a ajutat să învăț multe, să intru într-o comunitate de oameni interesanți etc.

Ușor-ușor, au început să vină și campaniile, unele mai mici, altele mai mari, iar pe măsură ce eu însămi lucram la realizarea unor campanii, am început să văd mai bine ambele părți ale monedei.

”Campania” de promovare a Satului Prunilor – dezamăgirea profesională

În luna aprilie a acestui an am fost contactata de către Alina Teodorescu, de la Kondiment, pentru a face parte dintr-o campanie pentru promovarea unui complex turistic numit Satul Prunilor. Am primit un brief scurt, dar incomplet, însă, după un schimb de email-uri, am crezut că am înțeles toate detaliile. Nu a fost însă așa.

Din brief am înțeles că acel concurs pe care îl lansasem pentru cititorii mei avea să-i premieze cu un weekend la munte pentru ei, însă mi s-a spus apoi că, de fapt, e un weekend pentru mine și doi cititori, în care să socializăm și să ne cunoaștem mai bine. Desigur, n-am fost doar eu implicată în campanie, ci și Chinezu, Adrian, Piticu și Marie Jeane.

Inutil să spun ce dezamăgiți au fost câștigătorii concursului când au aflat că weekendul nu era exclusiv pentru ei, să meargă alături de cine vor, eu fiind pusă într-o postură extrem de incomodă, fiindcă nici mie nu-mi fuseseră comunicate condițiie de la început. M-am simțit ca o mincinoasă în fața lor și nu vreau să mai fiu niciodată în postura aceata.

După concurs, urma să mergem toți (bloggeri+cititori) într-un weekend în Satul Prunilor, însă eu nu am putut ajunge, fiindcă eram plecată din țara, la IMS, în Ibiza. Am încercat să trimit pe cineva în locul meu, însă acea persoană nu a putut ajunge și, în final, din câte știu, au mai ajuns doar foarte puțini dintre cei care trebuiau inițial să meargă.

La pomul lăudat să nu te duci cu sacul – dezamăgirea personală

Weekendul ce tocmai s-a încheiat mi-am dorit foarte mult să le ofer alor mei un weekend relaxant, departe de casă, în care să ne vedem și să stăm liniștiți de vorbă, după ce nu ne mai văzusem timp de 2 luni. După un lung schimb de mailuri și telefoane pentru a face o rezervare (care era barter pentru articolul scris), am reușit. ”Directorul de marketing” de la Satul Prunilor nu-și mai aducea aminte însă nici de campanie, nici de mine că aș fi făcut parte din ea.

În poze, complexul arată divin, însă fotografii știu cum să facă astfel încât să surprindă doar acele unghiuri potrivite. Și veți vedea de ce spun asta.

După un drum anost de la Sinaia până la destinație (cu trecere prin niște sate de tuciurii care-ți aduce aminte de ce ai pleca din România chiar a doua zi), am ajuns la un drum pietruit care ne-a pus dificultăți reale în a-l urca, deși tatăl meu e șofer cu zeci de ani de experiență. ”S-a stricat drumul de la construcții”, a motivat recepționera.

Am întrebat unde puteam mânca în jur și aceeași domnișoară ne-a replicat: ”Păi puteți să mergeți în sat, la Pietroșita, sau la 10 km, în Fieni. Restaurantul acum se construiește.” Nefiind deloc familiară cu zona, nu știam deloc de dinainte ce ne așteaptă, nu primisem nicio informare despre faptul că ești oarecum în mijlocul a nicăieri și nu ai opțiuni de restaurante decât în Sinaia, la 30 km distanță. De supermarketuri nu mai spun, fiindcă situația era aceeași. Da, vilele au bucătărie utilată, dar poate nu toată lumea vine cu chef de gătit într-un weekend de relaxare.

Priveliștea nu se compară nici cât negru sub unghie cu frumusețile văzute la Moeciu, iar amplasarea complexului nu oferă posibilități de drumeție pe munte, obiective turistice apropiate sau orice altă opțiune decât să stai în vilă și să dormi. Asta dacă nu cumva vrei să te bronzezi cu praf de la locul în care se contruiește restaurantul.

Eram gata chiar să scriu despre Satul Prunilor din nou, în cazul în care locul chiar ar fi meritat, însă nu e deloc așa. Am plecat de acolo cu un gust amar și am ales să-mi petrec ce mi-a mai rămas din weekend la Sinaia. Astfel am rămas cu un articol de promovare scris pe gratis (lucru pe care l-aș fi făcut cu drag, dacă ar fi fost ceva aproape de sufletul meu), cu sute de kilometri parcurși degeaba și cu un weekend irosit, pe care aș fi putut să-l petrec complet altfel, alături de părinții mei.

Cel mai tare mă mâhnește însă cum oricine crede că știe să facă turism în România, dar Corina cred că are exemple negative destule din această zonă.

Comunicare defectuoasă = campanie eșuată

Când te pregătești să contactezi bloggerii pentru o campanie, n-ar fi rău ca, în brief-ul tău și în comunicarea ta din timpul campaniei, să incluzi câteva informații fundamentale, cum ar fi:

– scopul campaniei
– direcțiile de comunicare (ce vrea clientul să obțină din campanie)
– câteva informații despre client (aici mi-am făcut singură research-ul, pe care l-aș fi făcut oricum, însă e o noțiune elementară, pe care, ca om de comunicare, ar trebui să o cunoști)
– dacă faci un concurs, specifică în mod clar condițiile de participare și premiile
– durata campaniei
– eventual ce indicatori de performanță urmărești
– nu uita de follow-up (a trebuit eu să întreb de câteva ori dacă emailurile mele, conținând datele câștigătorilor, au ajuns la destinație, fiindcă nu am primit răspuns)
– cere bloggerului feedback după finalul campaniei, pentru a-ți îmbunătăți abordările
– exprimă-te corect din punct de vedere gramatical (ex: Chiar imi pare rau ca nu poti venii…).

Lipsa acestor lucruri din brief-ul dat de agenție a făcut ca întreaga campanie să mi se pară neprofesionistă și să aibă ca rezultat acest articol (articol la care a contribuit și clientul, care vrea să promoveze un loc căruia îi lipsesc meritele cu care se laudă).

Bloggerii mici și campaniile

Eu încă mă consider o bloggeriță mică, care încearcă să crească, atât calitativ, cât și cantitativ, blogul pe care scrie. Însă faptul că nu am traficul A-listerilor sau influența lor, nu înseamnă că nu trebuie să am o relație la un nivel profesional la fel de ridicat ca aceștia.

Impresia mea după campania de promovare a Satului Prunilor este că nu s-a obținut niciun rezultat concret, ci doar câteva rezultate în Google, care nici măcar nu sunt recomandări sau recenzii turistice. Iar acest lucru s-a întâmplat din cauza comunicării defectuoase dintre agenție și bloggeri.

Să nu uităm că e nevoie de educație în continuare în zona aceasta și că bloggerii tineri trebuie susținuți în campanii, pentru că ei vor fi, într-un viitor mai apropiat sau îndepărtat, influencer-ii și liderii de opinie ai mediului online din .ro.

Cred cu tărie că toți trebuie să învățăm, atât ca bloggeri, cât și ca oameni de comunicare, pentru a depăși un prag de mediocritate în care ne blocăm uneori. Eu una am învățat multe în urma acestei campanii și data viitoare voi ști mai bine ce informații să cer și cum să fac astfel încât rezultatele finale să fie cele dorite de ambele părți.

Voi ați trecut prin situații similare?

Oare ceilalți participanți la campanie, bloggeri și cititori, ce părere au avut despre ea?