Când am mers la cinema să văd ”Cirque du Soleil: Worlds Away” mi s-a întâmplat la fel ca atunci când am fost la Avatar pentru prima dată: nu știam prea multe despre film și am mers fără nicio așteptare. M-a atras ideea de a vedea un film cu Cirque du Soleil datorită renumelui lor și a impresiilor copleșitor de pozitive pe care le-am auzit de prietenii mei care le-au văzut spectacolul anul acesta. Din păcate, eu n-am reușit să ajung, însă acum am un motiv în plus să îmi doresc să-i văd live anul viitor.

Deși nu văzusem niciun trailer al filmului, primele câteva minunte m-au intrigat, fiindcă am descoperit că regizorul era Andrew Adamson, care s-a ocupat și de seria Shrek, The Chronicles of Narnia și Puss in Boots, referințe care îi fac cinste. De altfel, nici James Cameron nu a putut sta deoparte de această producție și s-a implicat, aducând pe ecranele din cinematografe o poveste de dragoste care se spune fără prea multe cuvinte.

La câteva minunte după ce am intrat în poveste, am fost cu toții vrăjiți de spectacol. Limbajul nonverbal este atât de expresiv, iar scenografia și fiecare element sunt atât de subtil integrate, încât nu vei avea nevoie de cuvinte și vei tresări la primul cuvânt pe care îl vei auzi după o oră și ceva de la începutul peliculei.

Filmul este o oportunitate extraordinară de a vedea îmbinate scene din șapte dintre spectacolele companiei canadiene de circ, pe care le-au avut în 2011 în Las Vegas: O, Mystère, Kà, Love, Zumanity, Viva Elvis și Criss Angel Believe (sursa). Este o călătorie în lumi fantastice, aproape incredibile, în care ludicul este țesut în toate firele basmului.

”Cirque du Soleil: Worlds Away” te cucerește nu doar prin stimulii vizuali, ci și prin coloana sonoră, care este perfect sincronizată cu momentele cheie ale poveștii. Vei fi cucerit de imaginația care se desfășoară și cucerește toate dimensiunile, toate formele și posibilitățile corpului uman. Nu o dată vei rămâne cu gura căscată văzând ce pot face acești acrobați fantastici!

Și dacă nu îți permiți să vezi la anul ”Allegria” (biletele nu sunt tocmai ieftine, așa cum mă și așteptam și cum e normal pentru un asemenea spectacol), acum ai ocazia să mergi la cineva și să vezi producția din unghiuri pe care altfel nu le-ai putea observa din sală. Și te va costa doar un bilet la cinema.

Tot ce mai pot adăuga despre acest film este că trebuie să vezi (în 3D) ca să crezi, vorba zicalei.

Sursa foto.