Nu știu exact cum să descriu concertul LMFAO din România, fiindcă a fost așa un amalgam de elemente, încât nu poate fi cuprins într-o singură expresie.

Mai întâi m-a surprins numărul imens de copii (da, copii) de la concert. Deși era un eveniment 18+, am văzut copii de la 3 la 16-17 ani la concert, media de vârstă fiind undeva pe la 15-16 ani. Da, s-a servit și alcool, iar organizatorii și numai organizatorii sunt de vină pentru această problemă foarte gravă. Sper să fie singurul și ultimul lor eveniment, fiindcă au dat-o în bară cum nu se putea mai rău.

Am ajuns la Arenele Romane pe la ora 8, deși ora de intrare anunțată pe bilet era 7. Aveam să așteptăm însă până la 10:30 pm ca să înceapă show-ul, moment când aproape ne pierdusem răbdarea și voiam să plecăm. În tot acest timp, un biet Gigel necunoscut a pus muzică de club, iar o ”domnișoară” anonimă și-a făcut apariția pe la ora 22 și a ”cântat” 2 piese. Inutil să mai spun cât de dubioasă a fost toată treaba.

Jenant a fost și că echipa tehnică a grupului american a făcut probele de sunet abia pe la ora 22 și ceva, înainte să înceapă show-ul, cu noi de față. Nu știu a cui era responsabilitatea unei planificări mai bune, însă au adunat un nou fail la lista deja consistentă.

La 22:30 a început în sfârșit show-ul, care a fost interesant, extrem și foarte excentric, însă total nepotrivit pentru audiența minoră pe care o avea în față. De la coregrafii, la costume și la anumite faze din concert (de tipul stropit audiența cu șampanie), totul părea greșit și neadecvat din cauză că erau aproape numai copii prezenți. Noi ne-am simțit extrem de stingheri, fiindcă nu ne puteam gândi decât că puștii aceștia impresionabili (unii chiar veniți cu părinții) asistă la un spectacol nepotrivit pentru vârsta lor. Nu știu ce a fost în mintea părinților, dar eu nu mi-aș fi lăsat fiica de 14 ani la un asemenea show. Vă puteți imagina și cât de amețiți de alcool erau unii puști care abia erau la pubertate.

LMFAO au fost… out there, să spun așa. Culori stridente, beat-uri puternice, versuri repetitive, sclipici, zebre gonflabile, confetti, șampanie, băut pe scenă – mă uitam la show și parcă vedeam The Hangover 3. Muzica lor e mai mult de ascultat în mașină sau în club, dar nu se pretează unui show live. Tind să cred însă cu target-ul 10-15 ani ar fi în dezacord cu mine.

Piesa mea preferată din concert a fost ”Gettin Over You”, însă reușita acesteia i se datorează inegalabilului David Guetta și nu grupului american.

Nu îmi pare rău că am fost la show, fiindcă am avut ocazie să experimentez ideea de party decadent în stil american, care e interesantă, deși nu e pe gustul meu. Probabil m-aș fi simțit mai bine dacă nu aș fi fost înconjurată de puști de a căror educație mă simțeam oarecum responsabilă (deși părinții nu păreau să se sinchisească).

Iar, în final, iată ce am aflat că fac LMFAO în fiecare zi:
– they see their dream
– they party and party and pa and pa and party
– they wiggle
– the shuffle
– they do shots.

Nu e de mirare că la nici 2 ani de când au devenit cunoscuți pe plan internațional se despart. Trebuie să fie greu să trăiești un asemena ritm. :))