Am pescuit ieri de pe net un articol scris în 2010, pe care ar trebui să-l citim toți măcar o dată în viață. Articolul dezvăluie experiența unui jurnalist din timpul șederii într-un spital de obezi, el însuși fiind supraponderal.

Autorul, Viorel Ilişoi, descrie “cazierul infracţiunilor mele contra mea”, într-o lecție de viață care ne arată cât rău ne facem de unii singuri, din inconștientă și în lipsa unei relații autentice cu sinele și corpul nostru.

Nouăzeci la sută dintre obezi sunt aşa pentru că au mâncat mai mult decât avea nevoie organismul lor. Organismul ăsta al nostru are apucături de hârciog. Ce capătă în plus, adună în fălci. “Aşa e programat corpul uman. Soluţia e simplă: două linguri mai puţin şi doi paşi mai mult” , mi-a zis domnul profesor.

Alimentația excesivă și sedentarismul nu doar ne-au deformat trupurile, ci și spiritul. Organismul e făcut să funcționeze ca un tot complex, iar fiecare fel de mâncare pe care îl ingerăm are efecte chimice asupra creierul, dar și efecte emoționale asupra comportamentului. Tentațiile de la orice pas și accesibilitatea hranei au făcut din noi oameni sedentari, care își iau zilele într-un mod lent și complet inconștient. În articol puteți găsi mărturii care să vă deschidă ochii.

Chiar s-a demonstrat experimental că o persoană legată la ochi mănâncă exact cât îi trebuie. Stomacul trimite un SMS la creier: “Mi-ajunge!”. Dar dacă mai e mâncare, ochiul blochează SMS-ul şi zice să razi tot din aria de acoperire, că nu-i frumos să laşi în farfurie.

Nu susțin că acum ar trebui să renunțați la tot și să mâncați doar frunze cultivate în ghiveciurile din apartament, fiindcă food nazism nu este nici el un curent sănătos. Dar am putea avea ceva mai multă grijă la ce, cât și când mâncăm. Opțiuni sănătoase avem, dar trebui să ne educăm către un stil de viață sănătos. Fiindcă presupun că toți am vrea să ne bucurăm de viață cât mai mult.

Avem acces la doctori, la nutriționiști, la plafare și piețe care ne oferă fructe și legume proaspete. Rețete sănătoase se găsesc online cu duiumul. Ne putem face cumpărături cumpătate când mergem în supermarket și putem renunța la mâncărurile excesiv de procesate sau la cele ale căror ingrediente nu le cunoaștem deloc.

Nu vreau să mă sinucid cu furculiţa.

Așa spune Viorel Ilișoi. Și așa ar trebui să spunem și noi. Ca punct de pornire, vă recomand blogul lui Vali, care scrie despre alimentație și sport și care vă poate ajuta cu o mulțime de sfaturi, în cunoștintă de cauză, fiindcă nu doar are o diplomă de nutriționist, ci este și un exemplu de sănătate și dezvoltare armonioasă.

Dacă aveți un prieten supraponderal, fiți curajoși și spuneți-i că se poate și altfel. Pentru sănătatea lui mai mult decât pentru orice altceva.