“Life of Pi” e, fără îndoială, cel mai emoționant film pe care l-am văzut anul acesta. Vă scriu cu un nod în gât, fiindcă mesajul său mi-a pătruns adânc în suflet și mi s-a imprimat în minte.
”Life of Pi” este o poveste zguduitoare despre fiecare dintre noi. E despre căutarea sensului, despre formarea spiritului, despre dragoste, despre curiozitate, despre pierdere, despre disperare și despre supraviețuire. citeste mai departe →
Guest post scris de Adina Tudor.
Recunosc, m-am aşezat pe scaunul comod de cinematograf, ştiind exact ce o să se întâmple, sau, mai degrabă, crezând că ştiu punct cu punct ce o să urmeze. Venisem, ca orice fan, cu gândul să văd cum a fost transpusă şi ultima parte a ultimei cărţi pe ecran şi întrebându-mă deja dacă va fi mai bună decât precedentele. Nu m-am aşteptat nici măcar pentru o secundă să am vreo surpriză. Ei bine, nici că aş fi putut să mă înşel mai tare.
The Twilight Saga: Breaking Dawn – Part 2
Însă până acolo, e cale de aproape-un film întreg, iar totul începe cu transfomarea Bellei în vampir, suprapusă şi combinată într-un mod foarte original cu genericul. De fapt, întreaga producţie arată bine, compensând astfel un pic din dialogul destul de sec de pe alocuri (din păcate, această mică problemă nu s-a schimbat nici măcar în ultimul film – chiar dacă schimburile de replici scurte sună bine în carte, nu înseamnă că dau bine şi în varianta video, oameni buni!). citeste mai departe →
Duminica aceasta vă recomand un film savuros, plin de umor, inteligent și cu întorsături de situație cum numai Woody Allen știe să creeze. E vorba despre To Rome with love, care pe mine m-a cucerit pe deplin.
Povestea din film expune o pleiadă de personaje, toate conturate cu umor și ironie, ilustrând o serie de observații sociologice și psihologice actuale, așa cum face Woody Allen în fiecare film al său. ”To Rome with love” e mai ”ușor” decât munca lui obișnuită și comportă straturi narative mai ușor digerabile și personaje relativ facil de descifrat, însă acest lucru nu reduce din valoarea filmului, în ciuda criticilor primite. Eu m-am desfătat cu el și-l consider cea mai bună comedie a anului.
Monica: There’s something attractive about a man who’s sensitive to the agonies of existence.
Jesse Eisenberg devine rapid unul dintre actorii mei preferați datorită stilului său unic de interpretare, datorită timbrului vocal și al timidității disimulate. În acest film el face un rol minunat, portretizând visele pe care le avem cu toții cu privire la o dragoste epică, bulversantă și romantică, care cel mai adesea se dovedește a fi o iluzie pe care ne-o construim, în timp ce uităm să apreciem cu adevărat ce avem.
Penélope Cruz este o prezență voluptoasă și temptantă, care dezvăluie moravurile cel puțin îndoielnice ale mai marilor societății, observație valabilă indiferent de țară sau cultură.
Ellen Page va fi una dintre cele mai bune actrițe din următorii 10 ani (cel puțin). Modul în care interpretează rolul Monicăi din ”To Rome with love” o dezvăluie ca pe o actriță versatilă, cu o personalitate puternică și capacitatea de a cuceri prin șarmul său unic.
Cea mai amuzantă poveste din film este însă cea a personajului Leopoldo, interpretat de către italianul Roberto Benigni. Povestea sa ridiculizează absolut minunat trista tabloidizare a presei și efemeritatea subiectelor discutate. Faptul că se păstrează conversațiile în italiană dau și mai multă savoare filmului.
Să-l urmăriți îndeaproape și pe Giancarlo (Fabio Armiliato), cu a sa traiectorie profesională neobișnuită, modelată de talentul nativ ce poate fi exploatat doar în anumite condiții. Veți înțelege această frază criptică mai bine după vizionarea filmului. 🙂
Cât despre Woody Allen, el este personificarea voinței de a rămâne un actor pe scena propriei vieți, chiar și după o anumită vârstă, când lumea se îngustează, fiind retezată de dimensiunea propriei subiectivități. Nu încape îndoială că personajul pe care îl are în film exprimă o teamă comună, care îl roade și pe el în realitate: teama de a deveni irelevant.
Roma este locul tuturor acestor istorisiri, eternă și frumoasă, cu peisaje splendide și locuri fascinante. E un spațiu al speranțelor, al iluziilor, al experimentelor emoționale. E un loc pe care aș vrea să-l revăd, fiindcă prima dată când am fost contextul nu a fost potrivit pentru a mă bucura de frumusețile sale.
Așa că, dacă vreți să vă petreceți amiaza sau seara de duminică zâmbind larg, vă invit cu drag să vedeți To Rome with love:
În ceea ce pare să fi fost o lungă perioadă, mi-au lipsit tare, tare mult filmele bune, poveștile remarcabile, emoțiile și universul din fiecare istorisire capturată pe film. Mi-au ținut însă companie serialele preferate, care erau gura mea de aer din zilele atât de aglomerate încât abia reușeam să dorm câteva ore.
Când eram copleșită de muncă, de gânduri și mă simțeam prinsă în mreaja grijilor cotidiene, evadam pentru câteva zeci de minute în universuri ficționale, care îmi distrăgeau atenția de la mine. Filmele și serialele, așa cum sunt și cărțile pentru mine, sunt doza necesară de escapism.
Am văzut câteva filme foarte bune în ultima vreme, despre care abia aștept să scriu, dar acum voiam să împart cu voi trailere a 3 producții cinematografice pe care le aștept cu sufletul la gură, pentru că promit să fie experiențe extraordinare:
Abia aștept să mă las încântată de lumile construite cu grijă, animate de pasiuni, dramatizate până la paroxism în care te poți pierde vreme de un ceas sau două.
Din întâmplare sau nu, Leonardo di Caprio joacă în două dintre ele și tind să dau dreptate unui comentariu citit pe Youtube mai devreme: deși di Caprio este un actor extraordinar, este încă subestimat. Sper totuși ca popular culture să îi dea ce îi aparține, și anume recunoașterea pentru rolurile de excepție pe care le-a jucat (preferatele mele sunt cel din Inception și cel din Shutter Island).
Voi ce alte filme așteptați cu nerăbdare?
PS: Lista mea cu filme de văzut tot crește cu titlurile remarcabile pe care le găsesc zilnic pe pagina aceasta de Facebook ce mi-a devenit tare dragă.
Am fost la Step Up: Revolution cu așteptările generate de ultimul film din serie, care m-a lăsat fără cuvinte în materie de coregrafii, mișcări, efecte speciale și coloană sonoră. La un film despre dans nu te poți duce cu gândul că vrei găsi o dramă care să te răscolească sau crezând că vei avea o epifanie. Filmele din această categorie trebuie să fie distractive, pe alocuri amuzante, însă impregnate cu pasiunea pentru dans și expresivitatea sa.
Well, Step Up: Revolution a dus lucrurile la un alt nivel din acest punct de vedere. În ciuda superficialității dialogurilor și a poveștii luată cu copy/paste din toate filmele romantice, filmul acesta este despre mai mult decât atât. Step Up 4 cumulează punctele cheie din cultura urbană a celor care simt și trăiesc pe beat-ul orașului. Sunt abordate câteva teme esențiale pentru viața din marele oraș:
1. Arta urbană și modul în care expresia artistică se modifică în funcție de spațiul înconjurător, manifestându-se contextual prin dans, grafitti,, instalații din deșeuri, revolte sociale.
2. Contrastele sociale sunt mai puternice în orașele mari, acolo unde coexistă luxul și sărăcia, acolo unde oamenii talentați, dar fără resurse, luptă pentru un loc în lumina reflectoarelor. Vedem aceste povești peste tot în jurul nostru și poate le trăim chiar noi, așa că putem empatiza cu ele, chiar dacă sunt fabricate la Hollywood și au loc în partea cealaltă a lumii.
3. Spiritul revoluționar al fiecărei generații tinere se face simțit și aici, consolidând mișcările sociale ale celor care cred că se pot manifesta și altfel decât prin violență pentru a-și face cunoscut punctul de vedere.
4. Social media are un loc central în film, fiind unul dintre pretextele pentru scenele spectaculoase de dans.
5. Coloana sonoră este incredibil de bine construită, din muzică profund urbană care variază de la hip-hop (, R&B până la dubstep, muzică electronică și chiar acorduri de pian care ating sensibilitatea muzicală a oricui. Combinația dintre toate aceste elemente are un dinamism unic și unele versuri sunt extrem de profunde (precum în piesa ”Words” – colaborare între Skylar Grey și Lupe Fiasco).
6. ”Disruptive” – e un termen căruia nu am reușit să-i găsesc un echivalent satisfăcător, dar care cred că ilustrează foarte bine natura manifestărilor artistice a tinerilor care s-au dezolvat în mediul urban. Arta lor suspendă normalitatea, chiar și pentru câteva secunde, se manifestă liber, dincolo de convențiile înrădăcinate, deschizând un spațiu de conversație la un alt nivel.
Scenele de dans sunt incredibile! E fascinant modul în care au fost filmate (3D FTW!), abordarea coregrafică și scenografia care contribuie la impactul vizual uimitor. Tot ce voiam după ce am văzut filmul era să mă reapuc de cursurile de streetdance sau să merg să dansez.
Dacă nu vreți spoilers, nu vă uitați la clipurile de mai jos și mergeți neapărat să vedeți Step Up: Revolution.
Am așteptat două săptămâni pentru a putea face o analiză comparativă a celor două filme cu super eroi de anul acesta așteptate cu cea mai mare doză de curiozitate de către fani: The Amazing Spider-Man și The Dark Knight Rises.
Fiindcă acum știu exact care sunt punctele tari și cele slabe a ambelor filme, vi le prezint în ordinea în care eu cred că ar trebui să le vedeți pentru a vă bucura cât mai mult de ambele experiențe, fiecare diferită în felul său.
The Amazing Spider-Man
Noul Spider-Man a fost o curiozitate pe care am avut-o cu toții, fiindcă un actor nou presupune o reinterpretare a personajului, dar și fiindcă a avut loc o reinterpretare a poveștii bine cunoscute. E foarte greu să iei o poveste atât de mult exploatată și să o reconstruiești cu suficient de multă abilitate încât să trezești un nou val de interes din partea publicului, însă Columbia Pictures alături de Marvel Studios au reușit să creeze încă un star al box office-urilor.
Alegerea noilor actori pentru a ilustra celebra poveste a super eroului are mult de-a face cu succesul acestui film. Andrew Garfield este de departe cel mai bun Spider-Man de până acum, cel mai convingător și cel care întruchipează cel mai bine spiritul justițiar cu accente ludice a lui Peter Parker. Regizorul Marc Webb chiar și-a declarat susținerea pentru tânărul Andrew, afirmând că:
”Though his name may be new to many, those who know this young actor’s work understand his extraordinary talents. He has a rare combination of intelligence, wit, and humanity. Mark my words, you will love Andrew Garfield as Peter Parker.”
(Sursa: IMDB)
Emma Stone este și ea o prezență cu mult, mult mai potrivită decât a fost vreodată Kirsten Dunst (care îmi displace în mod profund). A fost isteață și cu un șarm inocent, care ascunde însă mai multă pricepere decât arată. Plus că Emma chiar poate juca încă rolul unei puștoaice de liceu deși are 23 de ani.
Povestea din The Amazing Spider-Man este mult mai aproape de firul original al scenariului original, iar firul narativ reîncepe, într-un mod parcă mai firesc și mai puțin forțat ca în celelalte filme. Personajele sunt construite mai atent, iar întreaga acțiune se încheagă cu mai multă ușurință. Au fost momente de suspans, momente emoționante, ba chiar am auzit și hohote de râs (unele chiar ale mele), așa că pot spune că The Amazing Spider-Man este un film entertaining (distractiv nu acoperă în totalitate sensul acestui termen) și foarte potrivit pentru o vineri seara.
The Amazing Spider-Man facts:
The Dark Night Rises
Ieri seară am fost la avanpremiera The Dark Night Rises, de la care mă așteptam să fie mult mai dramatic decât Spider-Man, judecând după trailer. Așteptările mi-au fost confirmate, dar și depășite cu mult, fiindcă ce avem în cel mai recent film cu Batman este o poveste foarte puternică, cu personaje construite pe măsură. Ca să vă faceți o idee despre cât de mare a fost entuziasmul pentru acest film, vă pot spune că biletele pentru premiera IMAX din New York s-au vândut în totalitate cu 6 luni înainte de premieră, conform IMDB.
Și aici, ca și în cazul Spider-Man, totul pornește de la actorii aleși: Christian Bale, Gary Oldman, Tom Hardy, Joseph Gordon-Levitt, Anne Hathaway, Marion Cotillard, Morgan Freeman și Michael Caine își joacă toți rolurile cu desăvârșire. Trăsăturile fiecărui personaj sunt atât de bine puse în evidență prin scenariu și trăsăturile pe care le implică, încât devin aproape reale. Dat fiind mai ales climatul de instabilitate cu care noi înșine ne confruntăm, filmul rezonează cu atât mai mult la nevoia de reorganizare a vieții, nevoia de o nouă ordine.
Lupta lui Batman din acest film nu este doar una fizică, ci mai ales una psihică, spirituală. Trădarea vine de acolo de unde te aștepți mai puțin, mai ales că una dintre dezvăluiri vine foarte aproape de final și te va lua complet prin surprindere. Forța personajelor masculine este contrabalansată de cea a personajelor feminine, care reprezintă un amestec de feminitate, istețime, farmec, dar și încrâncenare. Spectaculos însă este Bane, adversarul lui Batman, un personaj nemilos, aparent lipsit de suflet și care reprezintă o întruchipare a răului. Tom Hardy a fost memorabil în acest rol care m-a făcut să mă încordez de multe ori de-a lungul fimlului.
Michael Caine aproape m-a făcut să plâng spre final, fiindcă The Dark Night Rises este o dramă, una pe care o trăiești în interior, una care ne aduce aminte de forța care zace în fiecare dintre noi. Poate că nu ar strica să ne gândim cum putem aplica forța acestei voințe în viața noastră, fără să pornim un război civil, însă.
Coloana sonoră este un alt element pe care nu-l pot lăsa deoparte. Creațiile lui Hans Zimmer au contribuit în mod decisiv la crearea atmosferei din film și sunt absolut uimitoare.
Iată și replica mea favorită din film:
Selina Kyle: [to Bruce Wayne] You think this can last? There’s a storm coming, Mr. Wayne. You and your friends better batten down the hatches, because when it hits, you’re all gonna wonder how you ever thought you could live so large and leave so little for the rest of us.
The Dark Night Rises facts:
Concluzia?
Nu puteți rata nici unul dintre aceste filme, care trebuie văzute neapărat la Cinema City Samsung IMAX pentru o experiență completă, în ordinea profunzimii lor: Spider-Man mai întâi, iar apoi The Dark Night Rises.
Sursa poster The Amazing Spider-Man.
Sursa poster The Dark Night Rises.