Afara inca e furtuna, eu ma racoresc cu aerul conditionat fiindca e zapuseala, dar am vazut cel mai frumos curcubeu din viata mea! Si apoi a mai aparut unul!

Don’t you just love summer rain?

Ieri a fost binecuvantata zi in care am scapat de modemul de la Vodafone.

Sa va povestesc…Acum vreo luna si ceva, a mea mama s-a gandit ca are nevoie de internet mobil, asa ca a taiat netul de acasa (de la Focsani adica) si si-a luat modem de a Vodafone. Toate bune si frumoase, 10 euro/luna, in fine. Asta pana am ajuns eu acasa si am vazut ca merge ca un melc cu handicap. Buuuun, nu m-am agitat prea tare, fiindca, oricum, ea il folosea rar, asa ca mi-am vazut de treaba.

Asta pana cand m-am mutat in Drumul Taberei, la Orizont si n-aveam net. Recunosc, mi-a fost de ajutor modemul, fiindca eram pana peste cap cu licenta si nu stiu ce as fi facut fara. Dar, in afara de mail si site-uri, care si asa mergeau chinuite, modemul nu e bun de nimic. Cu toate ca am semnal full pe 3G, se misca ingrozitor de prost si nu merita nici macar 10 lei/luna, cu atat mai putin 10 euro. E o jecmaneala curata si nu va sfatuiesc sa va aruncati banii pe asa ceva. Desi am facut numeroase reclamatii, Vodafone se face ca ploua, iar contractul ramane in picioare: 260 de euro ca sa reziliam contractul. Iar unul dintre incompetentii care lucreaza la Serviciul cu clientii ne-a zis ca ei garanteaza acoperire doar in zona pentru care l-am cumparat. ?!?!?!?! Alooooo, neneeeee, e MOBIL! Stiu ca e greu de inteles, dar tocmai asta e ratiunea lui de a exista.

In fine, sa trecem peste frustrarile mele legate de net, fiindca ele si-au gasit ieri rezolvarea. Pe drumul de intoarcere de la Dr. Tr. Severin, un prieten mi-a zis ca a stat si el in Drumul Taberei si avea net de la Mitnet, o companie care a reusit sa isi pastreze pozitia fata de “granzii” internetului bucurestean, si anume RDS, Astral si Clicknet. Ieri pe la 1 am zis sa-i sun si sa vad care e treaba. Mi s-a parut ok si pretul, 40 ron/luna si au zis ca revin cu un telefon pentru programarea instalarii. Spre marea mea uimite, telefonul a venit pe la ora 5 dupa-amiaza, iar la 6 si ceva a venit baiatul pentru instalare. :O Inca sunt uimita ca mai exista proptitudine si amabilitate. Totul s-a rezolvat in jumatate de zi. Asta dupa ce fusesem la RDS si mi-au zis ca nu e cablat blocul si trebuie sa strang 50%+1 semnaturi de la vecini. Hah. Ce gluma.

Acum am net care merge lejer, trag cu 3M si ceva de pe DC si inca nu-mi vine sa cred ca s-a rezolvat atat de repede. Am citit si pe forumuri despre Mitnet si am gasit doar vobe de lauda, la care se vor adauga ale mele.  Bravo lor ca stiu sa-si respecte clientii!

Iata  ca, desi nu ma asteptam, o sa avem parte de bal de sfarsit de facultate, si asta datorita catorva colege care s-au implicat sa organizeze ceva, fiindca, intre 100 si ceva de fete nu se manifesta o prea mare solidaritate. Eu am zis “pas”, fiindca m-am convins (inca o data) ca e mai bine sa stai deoparte, mai ales cand n-ai cu cine.

Nu mi-a venit sa cred cand am auzit ca petrecerea va fi chiar la Palatul Snagov, care, din ce se vede, arata foarte bine.

La aflarea vestii s-a aprins beculetul si bineinteles ca m-am gandit ca trebuie sa-mi iau rochie si pantofi. Nu sunt o fashion victim, dar nu se putea sa nu vreau sa arat cat mai bine pentru pozele de sfarsit de facultate, ca sa ma uit la ele peste ani si sa spun, sper eu, ca nu m-am schimbat prea mult. 😀 Dupa indelungi cautari, am gasit rochia perfecta la Tina R si pantorii ideali la Leonardo. Am avut o bafta maxima, fiindca atat rochia, cat si pantofii erau la reducere. Masiva. Si toate s-au incheiat cu bine. Acum mai ramane doar sa astept sa vina balul…fiindca de aproapierea examenului de licenta nu sunt foarte entuziasmata.

Trecut-a perioada zbuciumata din ultimele doua saptamani. Am revenit la un ritm normal de viata si la o stare de calm pe care promit sa incerc sa o mentin. 🙂 A fost cea mai grea sesiune din toata facultatea, iar vagoanele de informatie acumulate au cam dus la suprasaturatie, insa acum a scazut presiunea.

N-as fi reusit insa fara oamenii care imi sunt aproape si care ma trag de mana atunci cand mai calc pe alaturi. N-as fi reusit fara parintii mei, care m-au ajutat sa-mi gasesc un coltisor al meu in Bucurestiul asta nebun (cateodata) si fara iubitul meu, care m-a suportat cu stoicism. Dupa toate astea raman doar cu regretul ca se duce studentia, ca n-o sa-mi mai vad profesorii preferati si ca n-o sa ma mai bucur de timp si de colegele de facultate (acum ca ne-am apropiat si noi). Sper totusi sa reusesc sa-mi fac timp pentru toate lucrurile importante din viata mea si sa fac in asa fel incat sa nu-mi mai neglijez prietenii, fiindca si asa sunt putini.

Va scriu din noul meu canapat (canapea/pat), verde si vesel si foaaaaaaarte confortabil. 😀

Intre timp mi-am mai descarcat frustrarile legate de companiile publice din Romania pe apPRentice. Read on!

Next stop: festivitatea si balul de absolvire. Voi reveni cu detalii! 😀

Am fost aseara in Laptarie si am reusit, dupa 3 ani de vrut, sa vad piesa “Dragostea dureaza 3 ani”. Era o zapuseala infioratoare si am zis ca nu cred ca rezist 2 ore si o sa ma sufoc. Am sperat ca o sa merite si nu m-am inselat!

Daca vreti sa va clatiti mintea si sa va distrati pe cinste, mergeti si voi la petrecerea de divort a lui Marc Marronier. Nu uitati sa va luati bilete din timp, fiindca se epuizeaza foarte repede (costa 25 ron) si uitati-va pe la Universitate dupa afise, fiindca spectacolele nu se joaca regulat. Nu va spun nimic, fiindca as strica farmecul, dar tot ce va pot spune e ca e criminala piesa, in cel mai bun sens posibil. Dupa un examen greu si stresant, mi-a mers la suflet. E drept ca abia asteptam sa-mi oxigenez creierul cand am iesit de acolo, dar chiar si asa, nimic nu m-a impiedicat sa ma bucur de piesa.

Un Cristi Iacob fenomenal si o Adriana Trandafir senzationala si feminina. Si da, o sa va regasiti in multe faze ale piesei.

Piesa e scrisa dupa cartea cu acelasi nume a autorului Frederic Beigbeder, pe care o puteti cumpara de aici. Eu planuiesc sa-i fac loc in biblioteca in curand.

Cum stateam eu azi linistita si ma jucam Mafia Wars pe Facebook, iata ca pe Twitter trimite Nihasa un link cu “10 divorce stories you won’t believe”. Asa ca m-am gandit ca n-ar fi rau sa ma amuz nitel. Citind, am ajuns la urmatoarea poveste:

A Romanian woman demanded a divorce in 2005 because she couldn’t stand having lunch with her mother-in-law every day. The 22-year-old woman had been married for only 10 months when she claimed her life turned into a nightmare because of her mother-in-law.

Elena T. from Focsani, in Vrancea county, said to a judge that the presence of her mother-in-law at the most important meal of the day with her teasing remarks had ruined her marriage. The court asked Mrs. Elena to reconsider her demand, advising her to find a better reason if she wants to separate from her husband.”

Am ramas afis. Iata ca Focsaniul nu e chiar asa mic si neinsemnat, iar “dramele” din micul oras linistit ies la suprafata pe marele internet. Si mai si dau peste ele. :)) Mersi Nihasa, m-am amuzat teribil.