Universitatea din Bucuresti aniverseaza 150 de ani

Sunt unul dintre oamenii norocoși care au parte de o experiență frumoasă în facultate. Am avut profesori care m-au inspirat să mă autodepășesc, oameni dedicați, care încercau să împace programa cu nevoile noastre. Am avut profesori mai stricți, care cereau mult de la noi, fiindcă știau că putem. Și aveau dreptate. Am avut un profesor pe care l-am iubit cu toții, indiferent de nota primită la examen. Am avut examene dificile și momente frumoase, și mai ales colegi buni, care acum au rezultate frumoase peste tot pe unde sunt acum.

Nu este fără rost sfatul tuturor ca, atunci când mergi la facultate, să te bucuri din plin de această perioadă. Este una dintre acele etape în viață când îți poți potoli setea de cunoaștere, unde întâlnești oameni noi, care te stimulează intelectual, perioada în care legi prietenii care vor dura peste ani. Cei 3 ani petrecuți la Facultatea de Litere a Universității din București au fost, pentru mine, exact cum mi-am dorit.

Când se întâmplă să mai număr anii de la absolvire pare mereu că sunt prea mulți, însă mă sunt mândră că astăzi fac parte din grupul de alumni ai acestei universități care anul acesta împlinește 150 de ani. Într-un secol și jumătate, Universitatea din București a format valori precum Mihail Sadoveanu, George Bacovia, Eugen Lovinescu, Camil Petrescu, George Călinescu, Mircea Eliade, Nichita Stănescu, Emil Cioran, Solomon Marcus sau Lucian Boia, toți alumni ai acestei instituții.

150 ani unibuc

„De 150 de ani, valorile predau valoare. Aici, la Universitatea din București” este gândul sub care stau așezate câteva activități frumoase, menite să ne aducă aminte de valoarea învățământului universitar de calitate într-o perioadă în care modul de a învăța de modifică simțitor.

Așadar, în iulie vom putea admira o expoziţie de fotografie în pasajul Universităţii care urmărește povestea trecutului Universității din București, iar pe 16 iulie va avea loc ceremonia de aniversare a 150 de ani de la înfiinţarea Universităţii din Bucureşti desfășurată în Aula Magna a Facultății de Drept, unde se vor reuni conducerea Universităţii din Bucureştii, foştii rectori şi decanii facultăţilor, personalități publice, parteneri naționali și internaționali și alumni. Calendarul tuturor evenimentelor se regăsește pe 150.unibuc.ro, alături de o mulțime de informații interesante.

Lucrul cel mai important din această aniversare mi se pare capacitatea alumnilor de a face lucruri frumoase împreună. Un exemplu clar în acest sens a fost campania umanitară pentru doamna profesoară Adela Rogojinaru, care a adunat laolaltă alumni din toată lumea, ce s-au regăsit uniți de aceeași afecțiune sinceră pentru o profesoară care a dat totul pentru studenții săi. Aș vrea să văd mai des astfel de mobilizări, cu ocazii mai fericite însă.

Până atunci, dragi studenți sau viitori studenți ai Universității din București, să prețuiți trecutul ascuns între pereții Universității și să adăugați poveștile voastre frumoase până la momentul absolvirii.

shutterstock_155347391
A mortarboard and graduation scroll, tied with red ribbon via Shutterstock

Abatere de la drum

De ceva vreme trec printr-o tranziție pe plan profesional, o perioadă intensă de învățare și de asimilare a unor moduri noi de a-mi pune abilitățile în practică. Nu o să neg deloc că e greu, motiv pentru care câteodată nu reușesc să găsesc timp pentru tot ceea ce aș vrea să fac, precum scrisul pe blog.

Dar sunt o mulțime de lecții importante care derivă din aceast proces de creștere, ce țin mai ales de modelele de gândire pe care sunt obișnuită să le aplic. Am identificat în mod special acest obstacol odată ce am început să citesc ”Gândirea laterală” a lui Edward de Bono, o carte cumpărată acum ceva vreme și pe care n-am apucat să o studiez cum se cuvine. Odată fiind prinsă în plină transformare, îndrumările de acolo s-au potrivit la fix cu nevoile mele.

Analizându-mi un pic modul de a gândi, mi-am dat seama că am mult de lucru în a mă rupe de modelele de gândire cu care sunt obișnuită să operez, în ciuda faptului că mă consideram o persoană deschisă la minte. Mintea umană, deși capabilă de idei și fapte extraordinare, ajunge să fie o infrastructură compusă din modele, care filtrează informația și o așază conform acestora, uneori lăsând puțin loc creativității. Mai ales în perioade de stres, când avem resurse de energie scăzute, acest lucru e mai vizibil ca oricând. Deși acest comportament ar trebui să fie evident, de multe ori nu-l putem identifica, fiindcă suntem prea aproape de sursă.

E dificil să faci un exercițiu din a te scoate mereu din zona de confort și a te forța să abandonezi căile știute, chiar dacă acestea funcționează. Pare chiar inutil uneori, dar este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le putem face pentru noi înșine. Din cartea lui Edward de Bono am rămas cu o mulțime de sfaturi practice, pe care mă străduiesc să le aplic și care mă pot ajuta să găsesc soluții mai bune pentru munca mea, care-mi dau un pic de răgaz, eliberează un pic din presiune și îmi oferă spațiu de gândire.

shutterstock_150204812
Light step barefoot on the soft summer grass via Shutterstock

E minunat să te poți abate de la drum ca să descoperi locuri noi și alte feluri de a vedea lumea. Deși e mai greu la început, cred că, odată ce prinzi gustul, o să vrei să stai cât mai puțin pe drumul cel drept, care te duce doar de la A la B.

Ce alte cărți cu adevărat utile pe acest subiect ați mai citit? Aș vrea să continui studiul în zona asta, așa că mi-ar fi de ajutor câteva recomandări.

Ce poate face o mana de om

Până ieri nu mă uitasem niciodată cap-coadă la un meci de tenis, fiindcă s-a întâmplat să nu mă atașez de acest sport. Însă ieri după amiază și-a făcut loc în viața mea un sentiment aparte, de admirație nestăvilită pentru o mână de om care a însuflețit o țară întreagă și chiar mau mult de atât.

În timp ce citeam cu nesaț ”Campioana fiecărui punct” weekend-ul trecut, aveam senzația că urmăresc un film despre curaj, muncă, implicare și pasiune, al cărui scenariu se naște din potrivirea perfectă a unui om cu destinul său.

Simona Halep, cu 1,60 m ai săi, i-a ținut piept într-un mod aproape ireal ieri Mariei Sharapova, care are cu 5 mai ani multă experiență, 22 de centimetri în plus și un joc extrem de agresiv. Ieri Simona a reunit speranțe și dorințe, ale ei și ale noastre pentru ea (dar și pentru noi, poate), aducându-ne aminte că există și altfel de modele care ne pot inspira.

shutterstock_118591699
Tennis woman in a white tennis dress developing ball service via Shutterstock

Singură pe teren, cu milioane de ochi ațintiți asupra sa, a dat tot ce e mai bun și a reușit să câștige în multe alte feluri, chiar dacă trofelul Roland Garos nu a ajuns în brațele sale. #TeamHalep is here to stay, însă, așa cum spune și Adrian Toca de la Treizeci.ro:

Și ca să avem motive să ne mai bucurăm de ea, ca ea să poată să crească în continuare, trebuie să o protejăm, oameni buni. Fiecare cum poate. Lăsând-o să respire. Nenumărându-i banii pe care îi câștigă. Fără să-i chestionăm profesionalismul când se accidentează. Susținând-o când va pierde. Fără să-i punem întrebări stupide. Fără s-o transformăm în capital politic. [Sursa.]

Mare lucru ar fi să împrumutăm, ca popor, câte ceva din grația și eleganța Simonei, câte ceva din forța de a o lua de la capăt de fiecare dată, știind că nicio provocare nu va fi ultima.

Fifty people one question Cluj Napoca: Cartile pe fata

Dintotdeauna Clujul mi-a dat o senzație specială de oraș așezat, cu povești ce așteaptă la fiecare colț să fie spuse. Oamenii din Cluj sunt la fel de speciali și ei. Inimoși, calzi, fac lucrurile cu rost și cu accentul lor inconfundabil spun cele mai haioase glume.

Tot în Cluj n-a născut și o nouă inițiativă de a încuraja cititul, care mie mi se pare tare frumosă: Cărțile pe față.

Așa o invitație la sinceritate nu poate fi decât onorată cu drag, iar eu îl felicit sincer pe Victor Miron pentru dorința de a-și duce mesajul cât mai departe. E un mesaj cuprinzător, ce incită la dezvăluiri literare și e de natură să adauge și în coada listelor noastre de cărți pe care-am vrea să le parcurgem noi și noi volume.

Mi-a mai plăcut și faptul că mesajul Cărțile pe față s-a însoțit cu un altul, 50 people, one question, un proiect video despre care am mai scris și care mi-a deschis apetitul pentru istorisi ca cele specifice Humans of New York.

Așadar, dacă e să dăm cărțile pe față, tu ce citești azi?

Oamenii de la care merita sa inveti

Cei mai mulți dintre noi investesc multă energie și resurse în a-și defini calea în viață. Mai mult decât un scop profesional, avem nevoie de un obiectiv important, care să ne motiveze în momentele dificile și care să ne ajute să ne autodepășim. Pentru unii acest obiectiv este să-i ajute pe ceilalți, pentru alții poate fi orice altceva.

De aceea este uimitor atunci când ți se întâmplă să trăiește experiențe care îți confirmă că ești pe drumul cel bun. Un astfel de moment am trăit și eu anul trecut, în toamnă.

Începusem să lucrez la How to Web abia de câteva săptămâni, când am avut șansa să îi iau un interviu domnului Florin Talpeș, CEO Bitdefender. Despre dumnealui știam că este unul dintre cei mai buni, onești și abili manageri ai unei companii de tehnologie de la noi, iar angajații lui (prieteni ai mei) vorbeau cu admirație despre caracterul său. Mai mult de atât, fiind clientă și fan Bitdefender de multă vreme și conștientizând amplitudinea operațiunilor pe care le are compania în peste 100 de țări, emoțiile au crescut pe măsură.

Am ajuns la hotelul la care domnul Talpeș vorbea la o conferință și am așteptat, cu un nod în gât, să-i vorbesc. Când a venit, m-am relaxat complet: aveam în față un om binevoitor, degajat, al cărui discurs despre ”colegii” săi (niciodată numiți ”angajați”) m-a făcut să realizez că am în față nu un manager, ci un lider cu un caracter excepțional.

Nu e deloc simplu să construiești o companie internațională care își păstrează centrul de greutate în București când piețele cele mai mari sunt în afara României. Nu este simplu nici să recrutezi cei mai buni specialiști, care să creeze soluții de securitate evaluate ca fiind cele mai bune din lume. Lucrând atât de aproape de startup-uri și de oameni care se străduiesc să creeze produse, am o admirație tot mai mare față de cei care au povești extraordinare de spus, care construiesc în continuare și care își fac și timp să susțină comunitatea din care fac parte.

Impresia cea mai puternică pe care mi-a lăsat-o domnul Talpeș a fost legată de calitatea sa umană. Despre calitățile profesionale ale unui antreprenor care este în competiție cu cele mai mari companii de tech ale lumii vom afla mâine seară, la TechHub Bucharest, unde domnul Talpeș va veni să vorbească sincer și deschis, așa cum o face mereu, fără clișee sau formulări PR-istice, despre ce înseamnă să duci o companie de la startup la lider de piață și să-i și consolidezi această poziție.

Prilejul este oferit de faptul că, alături de echipa TechHub Bucharest, am inițiat o nouă serie de evenimente, numită Tech Excellence, prin care ne-am propus să aducem cât mai aproape de comunitate oameni al căror parcurs profesional a avut un impact deosebit asupra domeniului în care lucrează, oameni care clădesc, oameni care fac lucrurile să se întâmple bine și cu succes. Rețete știm deja că nu există, de aceea vrem să învățăm de la ei cum putem fi noi mai buni în tot ceea ce facem.

Tech Excellence - florin talpes

Mai sunt doar câteva locuri pentru mâine, așa că, dacă vreți să veniți, nu uitați să vă înscrieți aici.

De ce e important sa faci Testul Puritatii

Rareori avem la dispoziție un mod palpabil de a lua decizii cu privire la ceea ce mâncâm și oferim corpului nostru. De cele mai multe ori ne ghidăm după recomandări, de la familie, prieteni sau specialiști, fie ei doctori sau alții, sau chiar suntem influențați de toate metodele de marketing, oricât de rezistenți am crede că suntem în fața acestora. Chiar zilele trecute citeam un articol foarte interesant despre confuzia generală cu privire la sănătate și nutriție, pe care vi-l recomand și vouă.

Așadar, cea mai sigură metodă ar fi să putem cumva evalua noi înșine valoarea nutritivă a tot ceea ce mâncăm sau bem. Și e tare bine că, în următoarea perioadă cel puțin, avem ocazia să începem prin a testa însușirile apei pe care o consumăm. Să vă povestesc cum puteți face și voi asta.

Pentru mine, metodele esențiale de hidratare sunt apa și ceaiul. Nu beau cafea, sucuri sau energizante și astfel devine foarte importantă calitatea apei pe care o consum. Pentru a ne ajuta pe toți să devenim mai conștienți de importanța calității apei pe care o bem, AQUA Carpatica a pus la cale o campanie utilă tuturor, ce are în centru Testul Purității.

Acest test constă într-o bandă de hârtie care are în vârf o substanță care reacționează în contact cu nitrații din apă. Acest test se scufundă în apă timp de 2 secunde, iar după un minut acesta se va colora (după caz). Cu ajutorul scalei de culori de pe ambalaj poți verifica aproximativ care este concentrația: cu cât se colorează mai mult, cu atât mai mulți nitrați sunt în apă.

Unde poți găsi tester-ele: inițial, acestea se vor găsi în marile magazine (Cora, Carrefour, Auchan, Kaufland, Mega Image) într-o campanie amplă de sampling.

Ceva atât de simplu va avea o valoare foarte mare, fiindcă aici intervine crowdsourcing-ul: dacă îți înscrii testul pe site-ul dedicat sau în aplicația de Facebook, vei contribui și tu la realizarea unei hărți a zonelor vulnerabile și deja poluate cu nutrienți (nitrați) din România.

Vei găsi mai multe detalii în acest blogpost sau privind clipul de mai jos:

Eu cred cu tărie în această campanie, fiindcă ne oferă posibilitatea de a fi mai informați cu privire la apa pe care o bem, care este esențială pentru sănătatea noastră, în special în cazul copiilor. Avem posibilitatea ca, în doar 1 minut, să ne îmbunătățim puterea de decizie cu o informație extrem de utilă. Imaginați-vă cât de bine ar fi să avem oportunitatea de a testa în mod similar și alimentele pe care le cumpărăm. Dar mai întâi e bine că AQUA Carpatica s-a gândit să ne ofere acest test.

Să-mi dați de veste dacă l-ați făcut și voi. Ne-ar prinde bine tuturor!