Brandurile trăiesc prin oamenii care le construiesc


Am avut mereu o fascinație pentru brand-urile care au supraviețuit timpului. E ceva legat de aceste branduri care mă impresionează și vreau neapărat să aflu care e scânteia ce a menținut de-a lungul a zeci de ani o companie alive and kicking.

Jack Daniel’s Tennessee Whiskey e unul dintre aceste brand-uri, o marcă pe care o știm cu toții și pe care am gustat-o cel puțin o dată. Creator de amintiri și liantul multor relații sociale, Jack e privit mai degrabă ca un partener de petrecere decât ca o băutură. There’s something special about Jack și ieri am avut ocazia unică de a călători la Istanbul pentru a descoperi ce anume.

Brandurile trăiesc prin oamenii care le construiesc

Pe malul asiatic al Bosforului, sub unul dintre podurile intens luminate din capitala turcească, l-am cunoscut pe Jeff Arnett, master distiller pentru Jack Daniel’s. Nici că se putea un loc mai special pentru a înțelege esența Jack Daniel’s de la cel care degustă fiecare generație de whiskey care ajunge în pahare oamenilor din 135 de țări.

Jeff este întruchiparea brand-ului pe care îl reprezintă (și afirm acest lucru în cel mai bun mod cu putință)! De la cămașă, până la barba tunsă scurt și accentul specific americanilor dinspre sud. Naturalețea cu care vorbește despre job-ul său denotă o implicare reală și un sentiment minunat de familiaritate pe care îl are față de acesta.

Jeff a început prin a supraveghea întregul proces de măcinare a semințelor, fermentație, distilare, filtrare prin cărbuni și maturizare, mergând până la a face customer service. În 2008 a devenit Master Distiller, fiind doar al șaptelea care ocupă acestă funcție de când Jack Daniel’s a luat ființă, în 1866.

Autenticitatea înaintea a orice

Jack Daniel a pus bazele unui business care a trecut de bariera timpului prin simplul fapt că a oferit un produs în care toată lumea se regăsea: Old No. 7 whiskey. Rafinamentul construit în timp al acestui whiskey, care se face prin amestescarea conținutului din 3 butoaie aflate pe nivele diferite ale procesului de maturizare, a făcut ca el să declanșeze acel numitor comun pe care îl avem cu toții, fie că suntem europeni, americani sau asiatici.

Jeff e de părere că respectarea întocmai a rețetei lăsate moșternire de Jack Daniel, de la apa folosită și până la procesul de maturizare, este lucrul care a făcut ca brand-ul să reziste timp de 145 de ani. La aceasta se adaugă faptul că întreaga comunitate din Lynchburg e construită în jurul distileriei Jack Daniel’s și moșternirea meșteșugului whiskey-ului care se învață din tată în fiu. Atunci când ai un produs cu o continuitate atât de mare, cu o ancorare atât de puternică în viețile oamenilor și a unei regiuni întregi, e dovadă că faci ceva bine.

Old No. 7, Single Barrel sau Gentleman Jack?

Fiindcă nu-l puteam întâlni pe Jeff fără să ne împartă din secretele meseriei lui, am avut parte de ceva cu totul special: o sesiune de degustare de whiskey la peste 8000 de metri altitudine, zburând deasupra Turciei, către România.

La noi, Old No. 7 e cel mai consumat și mai apreciat whiskey de pe piață, fiind preferatul meu și al multora dintre cunoscuții mei, iar acest lucru nu e o întâmplare.

După distilare, whiskey-ul este trecut, printr-un filtru de 3 metri adâncime din cărbuni din lemn de arțar dulce, iar apoi este lăsat la maturizare în butoaie noi de stejar alb. Acesta e un proces cu tradiție, care face ca Jack Daniel’s să fie unic.

Ascultând atenție instrucțiunile lui Jeff, am început prin a analiza mirosul specific fiecăruia dintre cele trei tipuri de whiskey.

Old No. 7 are un parfum echilibrat, între puternic și dulce. Începe prin a fi dulce pe vârful limbii, iar pe măsură ce bei, devine mai puternic, pentru ca, în final, să lase lovitura de grație la final: un kick puternic, cu note lemnoase.

Single Barrel e cel mai puternic whiskey pe care l-am gustat vreodată. Având cel mai înalt grad de maturizare, cu o culoare arămie pronunțată și un parfum puternic, Single Barrel este un whiskey masculin, extrem de potent. Recunosc că am simțit nevoia să-l potolesc cu apă, fiindcă m-a luat pe nepregătite. Master Distiller Jeff a spus că e preferatul lui, fiindcă întotdeauna are un caracter diferit, spre deosebire de celelalte două tipuri, al căror gust este mereu același.

Gentleman Jack Rare Tennessee Viski a devenit imediat favoritul meu. Fiind singurul whiskey din lume care este filtrat de două ori prin cărbuni, este cel mai dulce dintre cele trei. Cu o aromă fructată și ușor întepător la început, Gentleman Jack are un finish dulce, voluptuos.

Un secret pe care vi-l împărtășesc este că în Lynchburg se lucrează la Tennessee Honey, un nou whiskey marca Jack Daniel’s, bazat pe miere și nuci. În Europa nu se comercializează încă, dar sper că o vor face curând, fiindcă sună foarte bine!

Aflând povestea Jack Daniel’s de la un om atât de pasionat, care este filtrul a tot ce înseamnă acest brand, avid mereu de feedback și opinii sincere care i-ar putea îmbunătăți munca, am căpătat și mai mult respect pentru el.

Fun fact:
Moore County, regiunea în care se află distileria Jack Daniel’s din Lynchburg, se află sub legea prohibiției din 1909. Aceasta înseamnă că whiskey-ul de Tennessee poate fi produs, dar nu și vândut, iar locuitorii trebuie să călătorească peste 19 km, în ținutul vecin, pentru a cumpăra Jack Daniel’s. [Sursa.]

Mulțumesc Fratelli pentru șansa de a pleca în această călătorie inițiatică în lumea whiskey-ului și pentru ocazia de a fi pășit pentru prima dată în Asia!

Mâine voi avea un material foarte special pentru voi, însoțit de fotografii și alte câteva detalii extrem de interesante. 😉

Nu-i așa că vi s-a făcut poftă de un pahar de licoare arămie cu gheață?

Sursa foto început: Fratelli. Surse foto Jeff Arnett: Răzvan Baciu. Sursa foto whiskeys.

Prima impresie

Știai că ai doar 30 de secunde la dispoziție ca să faci o primă impresie bună în ochii unei persoane? Ei bine, acum știi. 🙂 Atât îți ia să rămâi cu o anumită părere despre o persoană, părere care va continua să își lase amprenta de-a lungul întregii relații cu acea persoană. Desigur, lucrurile nu sunt definitive, însă influența există.

Ce cred eu despre ”prima impresie”

Dintotdeauna am apreciat naturalețea oamenilor, acea grație firească a (aproape) fiecărui om, farmecul personal. Cred că n-ar trebui să ne străduim enorm să facem o primă impresie bună, fie că e la job, fie că e în alte situații ale vieții. Grija ar trebui să o purtăm prin efortul constant de a ne cizela, de a ne ”șlefui” și cultiva propria persoană. Afișarea unui statut și a unei personalități de fațadă rareori va funcționa și doar pentru perioade limitate de timp.

Prima impresie este un exercițiu constant de interacțiune cu ceilalți, din care putem învăța multe. Pornind de la un aspect fizic îngrjit, de la hainele curate și adecvate, până la aranjarea părului și a machiajului (pentru domnișoare) – totul ar trebui să reflecte personalitatea noastră și dorința de a fi mai buni.

Un brand care apreciază grija pe care femeile și-o poartă

Poate femeile se străduiesc uneori mai mult decât bărbații să facă o primă impresie bună. Poate că suntem mai preocupate de detalii și ne dorim ca totul să fie impecabil: ținuța, hainele, parfumul, părul. Unul dintre brandurile care înțelege acest lucru este Head & Shoulders (care-mi face părul fericit de ani de zile) și ei au creat un eveniment tocmai pentru acele femei care te lasă ”cu gura căscată”.

Nu e nevoie să fii star de cinema sau fotomodel ca să fii o femeie impresionantă. Atitudinea, eleganța și firescul unei femei pot face un bărbat să rămână marcat de amintirea unei domnișoare/doamne pentru multă vreme.

Acest lucru a fost sărbătorit în cadrul evenimentului de inaugurare a Străzii Femeilor Impresionante, din Centrul Vechi al Bucureștiului, stradă pe care am avut plăcerea să-mi regăsesc și eu numele. Head & Shoulders a făcut câteva lucruri tare drăguțe, ca să le aducă femeilor aminte că sunt impresionante în cele mai cotidiene dintre ipostaze: mergând pe stradă, primind flori de la un star TV carismatic (aka Cabral), pozându-se cu zâmbetul pe față sau mărturisind ce cred ele că înseamnă să faci o bună impresie.

Alături de alte bloggerițe faine, am avut bucuria să tăiem prima panglică oficială din cariera noastră și să ne aducem aminte cât de mult contează fiecare mic gest pe care îl facem pentru noi.

Ce înseamnă pentru tine să faci o bună impresie?

Sursa foto.

Vrei să înveți să înoți? Te pot ajuta

De câteva zile m-am apucat de o chestie pe care îmi doream de multă vreme să o fac: învăt să înot! Mi-am propus ca, în două săptămâni, să mă transform dintr-un bolovan într-o sirenă pentru care apa e mediul nativ. Eh, nici chiar așa, dar oricum, undeva pe acolo. Două lucruri mă ajută să-mi depășesc limitele și să ajung să înot liniștită, iar despre ele voi povesti mai jos.

Despre Laurențiu, instructorul-minune

Am avut norocul că Toma ne-a îndrumat către un instructor cum nu se putea mai blând și mai răbdător, care m-a făcut să-mi treacă frica de apă. Numele lui e Laurențiu Ticală și a învățat să înoate pe la 20 și-un pic de ani, iar de atunci s-a îndrăgostit atât de tare de apă, încât acum antrenează copii pentru competiții, care fac performanță în adevăratul sens al cuvântului.

Laurențiu e născut să fie pedagog, fiindcă are o răbdare de fier și te învață cu tact fiecare mișcare, astfel încât nici nu-ți dai seama când deja plutești. Mie asta mi se pare o mare realizare, fiindcă, pentru cei care nu știu deloc cum să abordeze înotul sau pentru cei care au o fobie legată de apă, totul e un proces firesc, menit să-ți dea încredere în tine. Odată ce deprinzi mișcările de bază, totul constă în exercițiu și în sincronizarea respirației cu mișcările corpului. Și chiar nu e atât de greu pe cât pare, dar nu aș fi aflat asta dacă nu ar fi fost Laurențiu.

Grijuliu și mereu atent la noi, instructorul știe să facă și din cel mai neîndemânatic non-înotător un om pentru care apa e doar un alt mediu și care nu prezintă niciun pericol.

Piscina – locul bălăcelilor nocturne

Fiindcă programul nu ne permite să mergem mai devreme (căci la cursuri nu particip doar eu, ci și o seamă de alți bloggeri), cursurile de înot se țin de la 8 la 10 seara, într-un loc care te îmbie la dat kilograme jos și la tonifiat musculatura. Body Art Wellness Club pe numele său, clubul are o piscină de vis! Iată și proba:

Cu apă caldă și curată, cu lumină plăcută, piscina de la Body Art m-a făcut să mă relaxez total (piscina are 180 de mp, 20 lungime x 9 latime, 140 cm adancime). După ce învăț să înot îmi propun să dau și o tură pe la sală (aerobic sau spinning, căci am de unde alege) și apoi să-mi exersez mișcările înot, după care să mă destind in jacuzzi. Răsfăț total! Și poți să faci asta oricând, pentru că sala e deschisă 24/24.

Vestea bună e că, dacă aveți chef și voi, până la sfârșitul lunii, au reducere de 50% la abonament, cu acces complet la piscina, jacuzzi, saune, sala de fitness, aerobic, spinning, non stop, 99 de euro, in loc de 200 de euro! Not bad, eh?

Dacă vreți să vă apucați de înot, vi-l recomand cu dragă inimă pe Laurențiu și apoi piscina Body Art, ca să vă bucurați de abilitățile noi dobândite!

Dacă vreți detalii, aștept să-mi scrieți în comentarii.

PS: Dacă nu mă credeți pe cuvânt, mai puteți găsi mărturisiri la Alex, Cristina, Vali, Auraș, Alina, Ionuț, Ioana, Elena.

Acoustic Bloggers nr. 2

Pentru că ne-a plăcut mult cum a ieșit prima experiență, cu emoții și bucurii, Make a decis că ne-ar mai suporta pe lângă el o vreme, ca Acoustic Bloggers să nu fie un one time thing. Așa că vineri, 22 iulie, la ora 20, pe terasa A’live Club (din Str. George Enescu), vom cânta din nou.

De data asta nu avem o cauză, ci cântăm pentru că ne place, pentru că ne-am adunat și am repetat, pentru că e ceva ce ne încălzește sufletul și ne aduce zâmbetul pe buze. Line-up-ul e unul cu oameni știuți și cu oameni noi, gata să-și dea și inima pentru câteva minunte, printre acordurile melodioase ale chitarei lui Make:
– Make
– Vlad Dulea
– Radu Tudoroiu
– Augustina Vasile
– yours truly
– Daniela Stefan
– Mircea Mester
– Stereobites
– Alex Giurgea
– Cuptor Band.

Prețul unui bilet va fi de 15 lei (așa cum a anunțat și Make), iar soarta banilor o va decide preabunul nostru coordonator, care cred că ne va chema din nou în sala de repetiții, ca să mai pregătim lucruri frumoase. Vă așteptăm alături de noi!

PS: Ce piese ați vrea să mai auziți cântate pe viitor? Nu de alta, dar poate pun o vorbă la Make, ca să le includem în playlist. 🙂

Sursa foto.

Cum a fost la Bon Jovi? Impresionant!

Cred că termenul care descrie cel mai bine concertul de aseară a celor de la Bon Jovi este excepțional! Emoționant, copleșitor, vibrant, exploziv – așa cum trebuie să fie un concert pe care să nu-l uiți niciodată. Și, oricât de mult mi-ar plăcea și alte genuri de muzică, nimic, dar absolut nimic nu se compară cu un concert rock!

Deși nu sunt o fană devotată a trupei, am crescut cu multe din piesele lor, fiindcă muzica lor sinceră, plină de sentiment, de vigoare mi-a ajuns la suflet în momente cheie ale vieții mele. În momentele așa cum a fost cel de aseară.

Deși am ajuns cu ceva întâziere la concert, ca în povestea clipului ”It’s my life”, m-am bucurat de două ore și ceva de muzică desăvârșită! Scena impresionantă, desfășurarea imensă de forțe, ecranul uriaș, montajul filmării live, oricât de impresionante, au fost doar decorul pentru adevărata valoare din seara trecută: Bon Jovi. Cu aproape 30 de ani de hit-uri în spate, sute de concerte, milioane de albume vândute și miliarde de fani, Bon Jovi continuă să facă istorie, iar ieri seară am scris și noi o pagină din ea.

A fost una dintre cele mai frumoase senzații din lume să facem backing vocals pentru unul dintre cei mai talentați artiști pe care mi-a fost dat să-l văd. Jon are o voce impecabilă, susținută perfect, care sună chiar mai bine live decât înregistrată. Forță, pasiune extremă, profesionalism desăvârșit – perfecțiune! Acordurile de chitară ne-au dat fiori și beat-urile puternice ne-au făcut să cântăm fiecare vers, până aproape am rămas fără voce.

Bon Jovi ne-au trecut prin istoria muzicii lor, ne-au emoționat, ne-au exaltat, ne-au făcut să batem din palme la unison și să faci asta cu peste 50.000 de oameni este cu adevărat ceva incredibil! Rock stars sunt clar inspirația pentru orice artist, fiindcă au ceva magic în prestația lor, în forța pe care o emană, ceva care nu seamănă cu nimic din ce am mai simțit până acum.

Am trăit și unul dintre cele mai romantice clipe din viața mea aseară, când Bon Jovi au cântat ”Always”, fiindcă a fost momentul perfect, împărtășit cu intensitate cu cineva foarte special. Cu siguranță nu voi uita această noapte niciodată și e minunat că 50.000 de oameni au aceste amintiri.

Se pare că și celor de la Bon Jovi le-a plăcut la noi, fiindcă au postat asta pe pagina lor oficială de Facebook:

Iată și set list-ul de aseară, ”furat” de la Metropotam.ro:

Raise Your Hands
You Give Love A Bad Name
Born To Be My Baby
We Weren’t Born To Follow
Lost Highway
Runaway
It’s My Life
In These Arms
We Got It Going On Lost
Captain Crash And The Beauty Queen From Mars
Bad Medicine
When We Were Beautiful
Bed Of Roses
I’ll Be There For You
Who Says You Can’t Go Home
Sleep When I’m Dead
Saturday Night
Have A Nice Day
Keep The Faith

Bis:

Dry County
Wanted Dead Or Alive
Bloond on Blood
Livin’ On A Prayer
Always
These Days
Twist And Shout

Mulțumim, Bon Jovi, pentru o lecție de muzică, pentru o experiență de neuitat, pentru că știți să ne aduceți aminte că cel mai important lucru în viață sunt oamenii și trăirile pe care le împărtășim cu ei!
Mulțumesc încă o dată Ciuc Premium pentru bilet și pentru șansa de a face parte din această experiență fantastică!

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=FBAaKE2pKdU[/youtube]

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=zv6ZPnNWVqU[/youtube]

Sursa foto.

Cum a fost la The Mission presents: Tiesto’s Club Life 2011 Tour

If God is DJ, his name would be Tiesto! Desi mi-e aproape imposibil să aleg între Tiesto, Armin și ATB în privința preferințelor muzicale, trebuie să spun că Tiesto și Armin au cele mai bune show-uri. The Mission presents: Tiesto’s Club Life 2011 Tour de aseară de la Arenele Romane a fost încă o confirmare a faptului că Tiesto este cel mai bun DJ din lume, citeste mai departe →