Experiența de a fi observator independent la alegerile de duminică, 11 decembrie, va intra în istoria personală drept una dintre cele mai valoroase din viața mea. Pe cât de teamă mi-a fost de necunoscut, pe atât de tare mă bucur acum că am mers până la capăt. citeste mai departe →

Acum un an și-un pic, după ce am povestit cum m-am pricopsit cu o hernie de disc (la L4-L5, pentru cunoscători), știam deja că sesiunile de recuperare nu-s de-ajuns și că va trebui să fac mai multă mișcare pentru sănătatea spatelui meu.

Doar că o hernie îți cam limitează opțiunile: nu mai am voie să alerg, să merg pe bicicletă sau să fac orice sport cu impact asupra coloanei. Încă de la primele consultații știam că înotul e cam singura opțiune viabilă, care să mă ajute să-mi pun toți mușchii în mișcare, fără să-mi deteriorez și alte vertebre. Problema e că nu știam să înot. citeste mai departe →

Căței, pisici, veverițe, șinșile – aș fi în stare să adopt toate pufoșeniile, dacă aș putea!

De când mă știu am avut o slăbiciune pentru animale și pentru a le proteja. Când am avut șansa să cresc primul pisoi la bunici, i-am făcut culcuș în patul pentru păpuși și am suferit în fiecare noapte când a dormit singurel afară, fiindcă n-aveam voie să-l iau în casă.

De aceea, când m-am mutat din garsonieră în apartament cu două camere, primul lucru pe care l-am făcut a fost să-l aduc acasă pe Codiță, care a devenit una dintre bucuriile vieții mele. citeste mai departe →

Fiindcă probabil nimeni nu ți-a spus vreodată despre asta și e important pentru sănătatea ta să știi. citeste mai departe →

În ultima săptămână m-am simțit ca și cum am primit câte un pumn în stomac la fiecare pas, pe măsură ce am citit fiecare veste proastă și cu fiecare dezvăluire citită.

Mi s-au înmuiat genunchii de fiecare dată când am trecut pe lângă Colectiv. Stau la 2 pași de locul tragediei și apropierea fizică și mentală de acel loc mă ține acolo, cu gândul la ce s-a întâmplat și la ce se întâmplă încă.

Am tăcut pe net și am strigat în piață. Am strigat pe Facebook, prin vocea mea sau a altora, și am tăcut în piată, când vocile care scandau nu mă reprezentau.

M-am supărat și întristat când oamenii n-au mai ieșit în stradă. I-am înțeles pe unii, dar nu pe toți.

Am tremurat de furie, am plâns de durere, de teamă, de groază. Am plâns pentru cei pe care îi cunoașteam și care nu mai sunt, pentru cei din spitale, pentru familiile și prietenii lor. Aș mai fi plâns încă, dar nu e vreme. Ziua la job, seara la protest.

Am avut coșmaruri, insomnii și abia m-am putut concentra la ce am de făcut. citeste mai departe →

Entuziasmul și curiozitatea pe care le am acum pentru Quora îmi aduc aminte de perioada când am început să folosesc Twitter intens. Am descoperit atunci un mod de a vorbi direct cu oamenii pe care îi admiram sau urmăream și o oportunitate de a întâlni (online, desigur) și alte persoane de la care să învăț.

Pentru cei care nu știu, Quora este un site pe care poți posta răspunsuri și întrebări, iar momentan a ajuns la peste 3 milioane de utilizatori, deși nu există statistici clare pentru anul acesta. citeste mai departe →