Brandurile trăiesc prin oamenii care le construiesc


Am avut mereu o fascinație pentru brand-urile care au supraviețuit timpului. E ceva legat de aceste branduri care mă impresionează și vreau neapărat să aflu care e scânteia ce a menținut de-a lungul a zeci de ani o companie alive and kicking.

Jack Daniel’s Tennessee Whiskey e unul dintre aceste brand-uri, o marcă pe care o știm cu toții și pe care am gustat-o cel puțin o dată. Creator de amintiri și liantul multor relații sociale, Jack e privit mai degrabă ca un partener de petrecere decât ca o băutură. There’s something special about Jack și ieri am avut ocazia unică de a călători la Istanbul pentru a descoperi ce anume.

Brandurile trăiesc prin oamenii care le construiesc

Pe malul asiatic al Bosforului, sub unul dintre podurile intens luminate din capitala turcească, l-am cunoscut pe Jeff Arnett, master distiller pentru Jack Daniel’s. Nici că se putea un loc mai special pentru a înțelege esența Jack Daniel’s de la cel care degustă fiecare generație de whiskey care ajunge în pahare oamenilor din 135 de țări.

Jeff este întruchiparea brand-ului pe care îl reprezintă (și afirm acest lucru în cel mai bun mod cu putință)! De la cămașă, până la barba tunsă scurt și accentul specific americanilor dinspre sud. Naturalețea cu care vorbește despre job-ul său denotă o implicare reală și un sentiment minunat de familiaritate pe care îl are față de acesta.

Jeff a început prin a supraveghea întregul proces de măcinare a semințelor, fermentație, distilare, filtrare prin cărbuni și maturizare, mergând până la a face customer service. În 2008 a devenit Master Distiller, fiind doar al șaptelea care ocupă acestă funcție de când Jack Daniel’s a luat ființă, în 1866.

Autenticitatea înaintea a orice

Jack Daniel a pus bazele unui business care a trecut de bariera timpului prin simplul fapt că a oferit un produs în care toată lumea se regăsea: Old No. 7 whiskey. Rafinamentul construit în timp al acestui whiskey, care se face prin amestescarea conținutului din 3 butoaie aflate pe nivele diferite ale procesului de maturizare, a făcut ca el să declanșeze acel numitor comun pe care îl avem cu toții, fie că suntem europeni, americani sau asiatici.

Jeff e de părere că respectarea întocmai a rețetei lăsate moșternire de Jack Daniel, de la apa folosită și până la procesul de maturizare, este lucrul care a făcut ca brand-ul să reziste timp de 145 de ani. La aceasta se adaugă faptul că întreaga comunitate din Lynchburg e construită în jurul distileriei Jack Daniel’s și moșternirea meșteșugului whiskey-ului care se învață din tată în fiu. Atunci când ai un produs cu o continuitate atât de mare, cu o ancorare atât de puternică în viețile oamenilor și a unei regiuni întregi, e dovadă că faci ceva bine.

Old No. 7, Single Barrel sau Gentleman Jack?

Fiindcă nu-l puteam întâlni pe Jeff fără să ne împartă din secretele meseriei lui, am avut parte de ceva cu totul special: o sesiune de degustare de whiskey la peste 8000 de metri altitudine, zburând deasupra Turciei, către România.

La noi, Old No. 7 e cel mai consumat și mai apreciat whiskey de pe piață, fiind preferatul meu și al multora dintre cunoscuții mei, iar acest lucru nu e o întâmplare.

După distilare, whiskey-ul este trecut, printr-un filtru de 3 metri adâncime din cărbuni din lemn de arțar dulce, iar apoi este lăsat la maturizare în butoaie noi de stejar alb. Acesta e un proces cu tradiție, care face ca Jack Daniel’s să fie unic.

Ascultând atenție instrucțiunile lui Jeff, am început prin a analiza mirosul specific fiecăruia dintre cele trei tipuri de whiskey.

Old No. 7 are un parfum echilibrat, între puternic și dulce. Începe prin a fi dulce pe vârful limbii, iar pe măsură ce bei, devine mai puternic, pentru ca, în final, să lase lovitura de grație la final: un kick puternic, cu note lemnoase.

Single Barrel e cel mai puternic whiskey pe care l-am gustat vreodată. Având cel mai înalt grad de maturizare, cu o culoare arămie pronunțată și un parfum puternic, Single Barrel este un whiskey masculin, extrem de potent. Recunosc că am simțit nevoia să-l potolesc cu apă, fiindcă m-a luat pe nepregătite. Master Distiller Jeff a spus că e preferatul lui, fiindcă întotdeauna are un caracter diferit, spre deosebire de celelalte două tipuri, al căror gust este mereu același.

Gentleman Jack Rare Tennessee Viski a devenit imediat favoritul meu. Fiind singurul whiskey din lume care este filtrat de două ori prin cărbuni, este cel mai dulce dintre cele trei. Cu o aromă fructată și ușor întepător la început, Gentleman Jack are un finish dulce, voluptuos.

Un secret pe care vi-l împărtășesc este că în Lynchburg se lucrează la Tennessee Honey, un nou whiskey marca Jack Daniel’s, bazat pe miere și nuci. În Europa nu se comercializează încă, dar sper că o vor face curând, fiindcă sună foarte bine!

Aflând povestea Jack Daniel’s de la un om atât de pasionat, care este filtrul a tot ce înseamnă acest brand, avid mereu de feedback și opinii sincere care i-ar putea îmbunătăți munca, am căpătat și mai mult respect pentru el.

Fun fact:
Moore County, regiunea în care se află distileria Jack Daniel’s din Lynchburg, se află sub legea prohibiției din 1909. Aceasta înseamnă că whiskey-ul de Tennessee poate fi produs, dar nu și vândut, iar locuitorii trebuie să călătorească peste 19 km, în ținutul vecin, pentru a cumpăra Jack Daniel’s. [Sursa.]

Mulțumesc Fratelli pentru șansa de a pleca în această călătorie inițiatică în lumea whiskey-ului și pentru ocazia de a fi pășit pentru prima dată în Asia!

Mâine voi avea un material foarte special pentru voi, însoțit de fotografii și alte câteva detalii extrem de interesante. 😉

Nu-i așa că vi s-a făcut poftă de un pahar de licoare arămie cu gheață?

Sursa foto început: Fratelli. Surse foto Jeff Arnett: Răzvan Baciu. Sursa foto whiskeys.

Social media blogs – do they help?

In the past 2 years that I’ve been more intensely involved in social media than ever, I’ve found that this entire phenomenon is both a blessing and a curse.

The blessing

Social media has changed my life in so many ways. I’m not going to give you a motivational speech, so don’t worry. All I’m trying to say is that, if used extensively and intensively, social media platforms and tools can really make a difference. For me, the difference was that I got to meet hundreds of people, express my professional opinions, create original and creative campaigns and put into practice almost every idea I’ve ever had.

The curse

Since nothing comes for free, all this exposure and promotion comes at a price. The price we pay is having to digest and summarize an overwhelming amount of information. I’ve been dealing with this for a long while now, and I’m still working on some techniques oh how to manage this flow and take advantage of the most useful pieces of information. When it’s ready, I’ll gladly share it with you.

The redundancy

The biggest part of all this social media noise that we have to cope with every day is generated by repetition, by regurgitation, by the reworks of every new piece of information that emerges. This leads to the creation of superfluous articles, pointless infographics, mindless tweets and senseless status updates.

I’m afraid that the hundreds and hundreds of social media blogs that exist and continue to appear make it even harder to assess their credibility and authenticity.

Evan Carmichael published a list of 50 social media blogs that did a good job in 2011. I can’t help but wonder: of all the information they published throughout the year, how big of an overlap did they have?

I would like to ask you: how are social media blogs helping you right now? Because it seems to me that some of them have become quite superficial. I, for one, would rather read a single article a day, but I want that article to be well written, informative and useful.

What social media blogs do you follow and why? How do they fit in your busy schedule?

[Image source.]

Cum să nu faci o campanie cu bloggeri

Disclaimer: Acest articol nu este scris din postura unui om cu zeci de ani de experiență în domeniul comunicării. Acest articol a fost construit în urma unei evaluări a campaniilor la care am lucrat în ultimii 2 ani, a campaniilor desfășurate în blogosferă, a muncii mele, atât ca om de comunicare online, cât și ca blogger.
Aceasta este o poveste reală, care sper să nu vi se întâmple și vouă.

De-a lungul celor aproape 4 ani de când am blogul, am trecut prin toate etapele unui blogger începător: am avut blog pe WordPress, apoi mi-am luat domeniu și am încercat să mă țin cât mai bine de scris, fiindcă m-a ajutat să învăț multe, să intru într-o comunitate de oameni interesanți etc.

Ușor-ușor, au început să vină și campaniile, unele mai mici, altele mai mari, iar pe măsură ce eu însămi lucram la realizarea unor campanii, am început să văd mai bine ambele părți ale monedei.

”Campania” de promovare a Satului Prunilor – dezamăgirea profesională

În luna aprilie a acestui an am fost contactata de către Alina Teodorescu, de la Kondiment, pentru a face parte dintr-o campanie pentru promovarea unui complex turistic numit Satul Prunilor. Am primit un brief scurt, dar incomplet, însă, după un schimb de email-uri, am crezut că am înțeles toate detaliile. Nu a fost însă așa.

Din brief am înțeles că acel concurs pe care îl lansasem pentru cititorii mei avea să-i premieze cu un weekend la munte pentru ei, însă mi s-a spus apoi că, de fapt, e un weekend pentru mine și doi cititori, în care să socializăm și să ne cunoaștem mai bine. Desigur, n-am fost doar eu implicată în campanie, ci și Chinezu, Adrian, Piticu și Marie Jeane.

Inutil să spun ce dezamăgiți au fost câștigătorii concursului când au aflat că weekendul nu era exclusiv pentru ei, să meargă alături de cine vor, eu fiind pusă într-o postură extrem de incomodă, fiindcă nici mie nu-mi fuseseră comunicate condițiie de la început. M-am simțit ca o mincinoasă în fața lor și nu vreau să mai fiu niciodată în postura aceata.

După concurs, urma să mergem toți (bloggeri+cititori) într-un weekend în Satul Prunilor, însă eu nu am putut ajunge, fiindcă eram plecată din țara, la IMS, în Ibiza. Am încercat să trimit pe cineva în locul meu, însă acea persoană nu a putut ajunge și, în final, din câte știu, au mai ajuns doar foarte puțini dintre cei care trebuiau inițial să meargă.

La pomul lăudat să nu te duci cu sacul – dezamăgirea personală

Weekendul ce tocmai s-a încheiat mi-am dorit foarte mult să le ofer alor mei un weekend relaxant, departe de casă, în care să ne vedem și să stăm liniștiți de vorbă, după ce nu ne mai văzusem timp de 2 luni. După un lung schimb de mailuri și telefoane pentru a face o rezervare (care era barter pentru articolul scris), am reușit. ”Directorul de marketing” de la Satul Prunilor nu-și mai aducea aminte însă nici de campanie, nici de mine că aș fi făcut parte din ea.

În poze, complexul arată divin, însă fotografii știu cum să facă astfel încât să surprindă doar acele unghiuri potrivite. Și veți vedea de ce spun asta.

După un drum anost de la Sinaia până la destinație (cu trecere prin niște sate de tuciurii care-ți aduce aminte de ce ai pleca din România chiar a doua zi), am ajuns la un drum pietruit care ne-a pus dificultăți reale în a-l urca, deși tatăl meu e șofer cu zeci de ani de experiență. ”S-a stricat drumul de la construcții”, a motivat recepționera.

Am întrebat unde puteam mânca în jur și aceeași domnișoară ne-a replicat: ”Păi puteți să mergeți în sat, la Pietroșita, sau la 10 km, în Fieni. Restaurantul acum se construiește.” Nefiind deloc familiară cu zona, nu știam deloc de dinainte ce ne așteaptă, nu primisem nicio informare despre faptul că ești oarecum în mijlocul a nicăieri și nu ai opțiuni de restaurante decât în Sinaia, la 30 km distanță. De supermarketuri nu mai spun, fiindcă situația era aceeași. Da, vilele au bucătărie utilată, dar poate nu toată lumea vine cu chef de gătit într-un weekend de relaxare.

Priveliștea nu se compară nici cât negru sub unghie cu frumusețile văzute la Moeciu, iar amplasarea complexului nu oferă posibilități de drumeție pe munte, obiective turistice apropiate sau orice altă opțiune decât să stai în vilă și să dormi. Asta dacă nu cumva vrei să te bronzezi cu praf de la locul în care se contruiește restaurantul.

Eram gata chiar să scriu despre Satul Prunilor din nou, în cazul în care locul chiar ar fi meritat, însă nu e deloc așa. Am plecat de acolo cu un gust amar și am ales să-mi petrec ce mi-a mai rămas din weekend la Sinaia. Astfel am rămas cu un articol de promovare scris pe gratis (lucru pe care l-aș fi făcut cu drag, dacă ar fi fost ceva aproape de sufletul meu), cu sute de kilometri parcurși degeaba și cu un weekend irosit, pe care aș fi putut să-l petrec complet altfel, alături de părinții mei.

Cel mai tare mă mâhnește însă cum oricine crede că știe să facă turism în România, dar Corina cred că are exemple negative destule din această zonă.

Comunicare defectuoasă = campanie eșuată

Când te pregătești să contactezi bloggerii pentru o campanie, n-ar fi rău ca, în brief-ul tău și în comunicarea ta din timpul campaniei, să incluzi câteva informații fundamentale, cum ar fi:

– scopul campaniei
– direcțiile de comunicare (ce vrea clientul să obțină din campanie)
– câteva informații despre client (aici mi-am făcut singură research-ul, pe care l-aș fi făcut oricum, însă e o noțiune elementară, pe care, ca om de comunicare, ar trebui să o cunoști)
– dacă faci un concurs, specifică în mod clar condițiile de participare și premiile
– durata campaniei
– eventual ce indicatori de performanță urmărești
– nu uita de follow-up (a trebuit eu să întreb de câteva ori dacă emailurile mele, conținând datele câștigătorilor, au ajuns la destinație, fiindcă nu am primit răspuns)
– cere bloggerului feedback după finalul campaniei, pentru a-ți îmbunătăți abordările
– exprimă-te corect din punct de vedere gramatical (ex: Chiar imi pare rau ca nu poti venii…).

Lipsa acestor lucruri din brief-ul dat de agenție a făcut ca întreaga campanie să mi se pară neprofesionistă și să aibă ca rezultat acest articol (articol la care a contribuit și clientul, care vrea să promoveze un loc căruia îi lipsesc meritele cu care se laudă).

Bloggerii mici și campaniile

Eu încă mă consider o bloggeriță mică, care încearcă să crească, atât calitativ, cât și cantitativ, blogul pe care scrie. Însă faptul că nu am traficul A-listerilor sau influența lor, nu înseamnă că nu trebuie să am o relație la un nivel profesional la fel de ridicat ca aceștia.

Impresia mea după campania de promovare a Satului Prunilor este că nu s-a obținut niciun rezultat concret, ci doar câteva rezultate în Google, care nici măcar nu sunt recomandări sau recenzii turistice. Iar acest lucru s-a întâmplat din cauza comunicării defectuoase dintre agenție și bloggeri.

Să nu uităm că e nevoie de educație în continuare în zona aceasta și că bloggerii tineri trebuie susținuți în campanii, pentru că ei vor fi, într-un viitor mai apropiat sau îndepărtat, influencer-ii și liderii de opinie ai mediului online din .ro.

Cred cu tărie că toți trebuie să învățăm, atât ca bloggeri, cât și ca oameni de comunicare, pentru a depăși un prag de mediocritate în care ne blocăm uneori. Eu una am învățat multe în urma acestei campanii și data viitoare voi ști mai bine ce informații să cer și cum să fac astfel încât rezultatele finale să fie cele dorite de ambele părți.

Voi ați trecut prin situații similare?

Oare ceilalți participanți la campanie, bloggeri și cititori, ce părere au avut despre ea?

Scrisoare de la un blogger

După ce am citit Blog Blazers (carte scoasă în 2008, dar extrem de actuală -o recomand!), am simțit nevoia să fac mai multe pentru blogul meu. A fost un wake-up call care m-a făcut să vreau să scriu mai bine, mai des, mai organizat și mai consistent.

Urmarea a fost că mi-am schimbat tema, mi-am făcut o grilă de subiecte pe care vreau să le abordez și am purces la treabă. De 2 săptămâni am reușit să scriu 5 articole săptămânal și, deși poate nu pare mult, mie mi se pare că e un pas în direcția corectă.

Să învățăm de la cei mari

În blogging, ca în multe alte domenii, se întâmplă să avem norocul să putem învăța de la cei mari. Dacă ograda online-ului românesc vi se pare prea mică (deși nu e, însă bloguri noi sunt greu de găsit, dar asta e altă poveste), încercați cu sfaturile celor din afară.

Un astfel de blogger nu doar cu renume, ci și cu influență, este Pat Flynn. Am citit despre el în cartea amintită mai sus și poate vă e greu să credeți, dar povestea lui sună cam așa:
– blogul era o a doua sursă de bani, pe lângă job
– Pat urma să se căsătorească și a fost dat afară de la job, pierzându-și stabilitatea financiară
– cu multe sfaturi și enorm de multă muncă, în mai puțin de un an, a început propriul business, a fost cofondator la un altul și ajunsese să câștige peste 200.000$ online.

O lecție de modestie

Mare mi-a fost bucuria să citesc, într-unul dintre newsletter-ele trimise de Pat (care sunt tare utile și deloc enervante) o promisiune personală de respectare a cititorilor unui blog. Asta în condițiile în care acest blogger face sute de mii de dolari din business-urile sale, independente de blogul personal sau de traficul pe care îl are.

Vă las să citiți mai jos:

Hi Andra,

I just wanted to include this email here in my newsletter because I think it’s really important for you to know where I’m coming from.

Sadly, I’ve noticed on a lot of blogs that I’ve been following for quite a long time, things start to change once the blog gets really popular. I won’t mention the names of these blogs, but some of them are ones that I’ve been following ever since the beginning, and unfortunately have grown to not like so much anymore.

When these blogs go big, the authors always seem to spend less and less time on them, and I kind of have a feeling that the blog is not the most important thing to them anymore, even through it’s exactly what helped them get “famous” or find stardom in the first place.

I just wanted to send you this quick message to let you know that as I grow (and I seem to be growing at a rather alarming rate as of late), I will always put you and my blog first. I don’t want to go down the same path of making every blog post or newsletter be about some product that you have to pay in order to use. I don’t want to fill my blog with newly staffed authors and never write posts on my own anymore.I’ll do my best to always be here for you just like I have since the beginning.

Lastly, I want you to hold me accountable for that. If at any time you feel I’m going down the wrong path with my blog, I want you to let me know so I can correct myself. I may not even know I’m doing it, which is why I’m asking you to watch out for me.

Thanks again for your support, and I wish you nothing less than success.

Thank you Andra.

🙂 – Pat

Ei, voi ce credeți? Ce astfel de bloggeri mai știți?

Ați încercat să folosiți toate resursele disponibile (precum Blogoree) pentru a vă perfecționa în materie de blogging?

David Guetta – Nothing but the beat

Sunt puțini acei artiști care reușesc să creeze ceva nou și memorabil în muzică, artiști care să schimbe paradigme, artiști care să se mențină mereu în top și care să ridice sute de mii de oameni cu mâinile în aer, timp de ani și ani. David Guetta e unul dintre acei artiști!

Despre David Guetta

David Guetta
e unul dintre DJii care au învățat să acumuleze și să transforme energia declanșată de pasiunea lui pentru muzică, dar mai ales a publicului său. Când mixează, e de-a dreptul magic! L-am văzut la Romexpo, la București, în turneul ”One Love”, l-am văzut și în Ibiza, la IMS, și de fiecare dată a fost o experiență memorabilă! Pasiunea și profesionalismul lui Guetta se simt în fiecare beat și e capabil să facă orice public să aibă energie cât o centrală nucleară sau ca și cum ar fi băut câte 10 cutii de Burn fiecare!

Francezul a început să mixeze la 17 ani, iar asta înseamnă că are vreo 25 de ani de experiență, ceea ce pentru un DJ (sau orice artist) e impresionant! Guetta a avut ceea ce americanii numesc drive, acea motivație care te face capabil să depășești orice obstacol, care te împinge spre autoperfecționare și spre a face performanță. Iar David Guetta a făcut performanță!

Cariera DJ-ului francez în cifre

  • Albumul său de debut, ”Just a Little More Love”, lansat în 2002, s-a vândut în 300.000 de exemplare.
  • Al treilea album, ”Pop life”, lansat în 2007, s-a vândut în 530.000 de exemplare.
  • Al patrulea album al său, ”One Love” a fost nominalizat la premiile Grammy, ediția 52, pentru categoria “Best Electronic/Dance Album”, iar până în mai 2011 a fost vândut în 3 milioane de copii!
  • Piese precum “When Love Takes Over”, featuring Kelly Rowland, “Sexy Bitch”, featuring Akon, “One Love”, featuring Estelle, “Memories”, featuring Kid Cudi, sau “Gettin’ Over You” featuring Chris Willis, Fergie and LMFAO au ajuns toate la nr. 1 și au rulat în heavy rotation la toate televiziunile și radiourile din lume.
  • Piesa produsă de Guetta pentru The Black Eyed Peas , ”I gotta feeling”, a ajuns nr. 1 în 17 țări, a devenit cea mai downloadată melodie din SUA a tuturor timpurilor (7,5 milioane de downloads) și în UK s-a vândut într-un milion de exemplare.
  • Artistul a colaborat cu artiști precum: Usher, The Black Eyed Peas, Akon, Kelly Rowland, Kid Cudi, Timbaland, Snoop Dog, Taio Cruz, Ludacris, Nicki Minaj, Will I. Am, Jennifer Hudson, Jessie J. și mulți, mulți alții, combinând beat-uri de R&b și hip-hop cu muzică eletronică și dance.
  • DJ-ul are două premii Grammy în vitrina cu trofee, căruia i se adaugă titlurile de: Best International DJ, Best Ibiza Night, World’s Best Selling DJ, Best House DJ, Best DJ, Best Producer, Best Selling French artist, International Album of the Year (One love) și multe alte nominalizări.

Documentarul și albumul ”Nothing but the beat”

Pentru a celebra această carieră de succes, Guetta a lansat documentarul ”Nothing but the beat”, în care povestește despre ascensiunea sa, despre ce îl inspiră, despre artiștii cu care a colaborat și despre ce înseamnă să faci muzică electronică. Mulți dintre colaboratorii săi apar în documentar și mărturisesc despre faptul că David i-a inspirat și a lăsat o amprentă asupra muzicii electronice, dance și pop pentru totdeauna!

Odată cu lansarea documentarului, pe 30 august 2011, DJ-ul francez a lansat și albumul cu același nume, al cărui tracklist îl puteți vedea mai jos:

1. Where Them Girls At (Feat. Flo Rida & Nicki Minaj)
2. Little Bad Girl (Feat. Taio Cruz & Ludacris)
3. Turn Me On (Feat. Nicki Minaj)
4. Sweat (Snoop Dogg vs David Guetta)
5. Without You (Feat. Usher)
6. Nothing Really Matters (Feat. will.I.Am)
7. I Can Only Imagine (Feat. Chris Brown & Lil Wayne)
8. Crank It Up (Feat. Akon)
9. I Just Wanna Fuck (Timbaland & Dev)
10. Lunar
11. Night Of Your Life (Feat. Jennifer Hudson)
12. Repeat (Feat. Jessie J)
13. Titanium (Feat. Sia)

DISC 2 (On Deluxe Edition)

1. The Alphabet
2. Lunar (feat. Afrojack)
3. Sunshine (feat. Avicii)
4. Little Bad Girl (Instrumental Version)
5. Metro Music
6. Toy Story
7. The Future
8. Dreams
9. Paris
10. Glasgow

Din ce am ascultat până acum, va fi un album de pe care vor fi extrase o mulțime de single-uri destinate să ajungă nr. 1!

Iată și trailerul documentarului ”Nothing but the beat”, care va ajunge în cinematografe la noi în noiembrie (un cadou foarte potrivit de ziua mea!)!

*Documentarul a fost realizat de producătorii care au lucrat la ”Eternal sunshine of a spotless mind” și ”Be kind rewind”.



Despre Burn Studios

Despre platforma Burn Studios și despre implicarea Burn în susținerea tinerelor talente din muzica electronică internațională voi mai povesti, dar vă puteți familiariza cu planurile lor citind acest articol.

Cum se promovează cluburile din România

 

De la bun început aș vrea să spun că nu sunt o fană a mersului în club, nu pentru că n-aș avea chef de distracție, ci pentru că prefer să mă distrez altfel, iar ieșirile în club le prefer mai răruțe, că-i mai drăguț. Nu-mi place să stau prea mult în fum și beau alcool extrem de rar, motiv pentru care nu prea mă integrez în populația care face clubbing (un termen pe care îl detest). Cluburile sunt, pentru mine, escapade nocturne binevenite, sporadice și presărate cu mult dans.

N-aș vrea însă să înșir motivele pentru care nu merg eu în cluburi, ci aș vrea să prezint un alt aspect al pieței autohtone de divertisment nocturn: cum se promovează cluburile în România.

Bune și rele

Din observațiile mele empirice, realizate în baza deformației profesionale, care mă însoțește pretutindeni, am ajuns al concluzia că sunt prea puține acele cluburi sau baruri sau orice alte locuri asemănătoare care au o strategie de promovare coerentă și constantă. Să luam două cazuri extreme:

Turabo – așa nu

Turabo a fost unul dintre cele mai cunoscute nume în industria de divertisment autohtonă, cu un lanț ce conținea cluburi, cafenele și tot felul de locuri frecventate de un public extrem de divers, atras de glamour-ul promis.

Însă gestionarea defectuoasă a finanțelor a făcut ca, în acest an, firmele care dețineau Turabo să intre în insolvență. Am aflat asta de pe Google, fiindcă site-ul oficial este suspendat, iar singura modalitate de comunicare cu publicul a rămas pagina de Facebook, gestionată ca vai de ea.

Patronii nici măcar nu au avut amabilitatea să comunice publicului ce se va întâmpla cu cluburile în care mergeau cu sutele, iar în club bate vântul. Câțiva chelneri îmbrăcați ca pentru mers la piață te măsoară din cap până-n picioare și te servesc în silă. Intrarea e 30 de lei, în condițiile în care vin maxim 50-60 de oameni.

Știu asta fiindcă am avut un moment de lipsă de inspirație pentru a organiza o petrecere și am ales locul acesta, deși nu mai fusesem acolo de 2 ani și ceva. Părerea mea? Nici măcar nu încercați. Și când te gândești că acolo au venit să cânte artiști precum Craig David, Jay Sean sau Goran Bregovic….

Nu pot afirma că motivul pentru care firmele au dat faliment a fost promovarea sub orice critică a business-ului, dar sunt convinsă că și acesta a fost unul dintre motivele care au condus la declin.

Fratelli – așa da!

Unul dintre business-urile care au avut mereu o direcție clară de dezvoltare și promovare a fost Fratelli. Devenit un brand pe piața de divertisment din România, Fratelli a crescut de la un bar cu o atmosferă cel puțin interesantă până la o afacere înfloritoare, aflată în plină expansiune.

De la Timișoara până la Mamaia, numele Fratelli adună un public divers, în funcție de evenimentele organizate, dar care respectă o anumită etichetă: aceea impusă de un loc elegant, cu stil, așa cum sunt locațiile Fratelli.

De la Tumblr, la Twitter, la Facebook și până la site, Fratelli urmează un concept clar, acela al unui loc în care se pot distra și cei mai fițoși dintre compatrioți, dar mai ales oamenii normali, ca mine și ca tine, care vor un loc unde să se simtă bine.

Mie mi se pare drăguț să mă aranjez ca să ies în oraș, într-un club în care chelnerii poartă cămașă și zâmbesc amabil, într-un loc cu muzică ok și atmosferă faină. Atenție însă, reușita unei nopți în club depinde în mare măsură și de oamenii cu care alegi să ieși.

Echipa de comunicare anunță evenimentele din timp, se trimit invitații cu un design excelent, se publică pozele de la petreceri și se comunică în mod constant, și despre lucruri ce nu au legătură cu clubul.

Eu am fost la concertul Hooverphonic și nici că se putea găsi un loc mai bun pentru el. Atmosfera a fost perfectă! M-am aventurat chiar și până în club și, înconjurată fiind de prieteni, am ignorat cu succes pițipoancele trase la xerox, pe care oricum le găsești peste tot în România.

Ca să mai evidențiez o diferență, iată un poster pentru eveniment de la Turabo și unul de la Fratelli. Comentariile asupra comparației vă aparțin.

 

 

 

 

 

 

 

 

Tu ce crezi despre promovarea cluburilor din România? Cum crezi că poate evolua industria de divertisment de la noi ca să ajungă să creeze branduri recunoscute la nivel internațional?