Recenzie de album: Daft Punk – Random Access Memories

Ziua de astăzi, cel puțin în București, cere muzică bună pentru a fi (pe)trecută cu bine. Cere acel album pe care îl poți asculta la nesfârșit, de la un capăt la altul, fără pauză. E albumul care te face să dai din picior pe sub birou și să ții ritmul cu degetul pe mouse.

Un astfel de album este ”Random Access Memories” de la Daft Punk.

random access memories daft punk

Sursa foto.

Contestat de unii și iubit de alții, noul album al acestui duo francez m-a cucerit complet. După ce am ascultat primul single extras de pe album, ”Get lucky” feat. Pharell Williams, nu eram absolut convinsă că are potențial, însă asta fiindcă văzusem doar o piesă din puzzle.

Random Access Memories” se ascultă pe îndelete, cu urechile ciulite și cu mintea deschisă. Daft Punk sunt cunoscuți pentru faptul că au un stil propriu extrem de bine definit, care nu se modelează în funcție de tendințe și care își conturează limitele (sau lipsa lor) cu fiecare single. De asemenea, măștile lor sunt la fel de celebre, iar motivul pentru care nu vor să se afișeze în public l-am găsit dezvăluit într-unul dintre puținele interviuri pe care le-au dat:

We don’t believe in the star system. We want the focus to be on the music. If we have to create an image, it must be an artificial image. That combination hides our physicality and also shows our view of the star system. It is not a compromise.
We’re trying to separate the private side and the public side. It’s just that we’re a little bit embarrassed by the whole thing. We don’t want to play this star system thing. We don’t want to get recognised in the streets. Yes. Everyone has accepted us using masks in photos so far, which makes us happy. Maybe sometimes people are a little bit disappointed but that’s the only way we want to do it. We think the music is the most personal thing we can give. The rest is just about people taking themselves seriously, which is all very boring sometimes.

Sursa.

Mie mi se pare două personaje fascinante, care au reușit să producă un album eclectic, dar perfect echilibrat și coerent. Mai mult decât atât, subtilitățile senzoriale ascunse în piesele lor m-au făcut să-l ascult pe repeat de nenumărate ori. Și apoi am ascultat cu multă curiozitate poveștile care au dat naștere unor piese unice, a căror valoare va rămâne intactă peste oricât de mulți ani. Le puteți găsi și voi pe site-ul dedicat albumului.

Dar mai întâi trebuie să ascultați albumul. Apoi sunt curioasă să-mi spuneți ce v-a inspirat.

Cum a fost la concertul lui Andrea Bocelli

Într-un cuvânt: magic!

Dar un cuvânt nu ar ajunge să descrie un artist atât de talentat, atât de elegant și de distins. O voce atât de caldă, atât de plină de emoție nu am mai ascultat vreodată. Să-l asculți pe Andrea Bocelli live e o bucurie pe care rareori o trăiești, un moment special în care ți se pare în continuare că asculți o înregistrare, fiindcă totul sună impecabil.

Muzica ce te înalță

Recitalul său a fost acompaniat de Orchestra Națională Radio, de Corul Radio, dar și de invitați speciali, precum minunata soprană Angela Gheorghiu, soprana Paola Sanguinetti, dirijorul Marcello Rota și grupul CARisMA. Fiecare dintre acești artiști au contribuit la un spectacol în care muzica a jucat rolul principal, acea muzică ce surprinde esența celor mai frumoase emoții umane.

Tenorul Andrea Bocelli nu este doar un artist desăvârșit, ci și un filantrop, fundația sa luptând împotriva sărăciei în multe zone ale lumii. L-am văzut pe scenă în toată modestia și normalitatea sa, un om a cărui privire trece cu mult dincolo de suprafața naturii umane. Vocea sa, prestanța sa – toate emană o căldură neasemuită și impresionează prin candoare.

andrea-bocelli-bucharest-romexpo-21

Foto: Daniel Robert Dinu / iConcert.ro

Angela Gheorghiu a fost și ea o prezență plină de farmec. Este pentru prima dată când o aud live și trebuie să recunosc că m-a emoționat prin forța și expresivitatea vocii sale. Duetele cu Andrea Bocelli au făcut deliciul unui public care chiar a știut să aprecieze acest spectacol (cu mici excepții, desigur).

Grupul CARisMA, compus din chitariștii Magdalena Kaltcheva și Carlo Corrieri, ne-a cucerit cu acorduri melodioase și o tehnică unică și am aplaudat din toată inima la finalul momentului lor special.

andrea-bocelli-bucharest-romexpo-15

Foto: Daniel Robert Dinu / iConcert.ro

Oamenii mici

Ce m-a mâhnit însă, cu privire la spectacol, a fost, așa cum se întâmplă frecvent la noi, organizarea. La fel ca în cazul meu, majoritatea membrilor din public nu au bănuit că spectacolul va avea loc afară, în parcarea de lângă Romexpo. Pentru organizatori (Project Events si European Event Service) aparent nu este importantă valoarea unui artist atâta timp cât iese un profit bun la final.

Mi s-a părut de neiertat să tratezi cu ignoranță și nepăsare un public care nu doar că a plătit o sumă considerabilă pe bilete (cele mai ieftine fiind 150 lei), ci care și știe să aprecieze artiștii de pe scenă. Nu înțeleg cum e posibil să vinzi bere, floricele, suc și apă din sticle de 2 litri la pahare, ca la un festival pe plajă. Nu înțeleg cum e ok să pui un public educat și îmbrăcat potrivit ocaziei să stea în frig, afară, într-o parcare prost asfaltată, cu macarale pe fundal. Mi se pare o lipsă de respect nu doar pentru public, ci și pentru artiștii care au venit sâmbătă să ne ofere tot ce au mai bun. Parcă spectacolul și-a pierdut puțin din magie din cauza acestui contrast teribil dintre spațiu și semnificația momentului.

M-a durut sufletul și am ajuns din nou la concluzia că nu suntem pregătiți să primim marile valori muzicale ale lumii, fiindcă ne lipsesc cu desăvârșire nu doar sălile de spectacol, ci și organizatorii care să aibă inteligența de a oferi publicului ceea ce merită.

Dar pentru a încheia într-o notă pozitivă, vă invit să ascultați un playlist minunat cu cele mai frumoase piese ale lui Andrea Bocelli de pe Zonga și noul său album, ”Passione”.

Mulțumesc iConcert pentru amabilitatea de a folosi fotografiile lor de la concert. Galeria completă o puteți găsi la ei pe site.

A mai fost cineva la concert? Voi cum ați perceput spectacolul?

Armin van Buuren: Intense

Cel mai frumos cadou de ziua lui Dan Pandrea și a lui Adi Prișcă și bucuria zilei mele de vineri a fost lansarea noului album al lui Armin van Buuren – Intense.

L-am așteptat cu sufletul la gură și am ascultat pe repeat, de sute de ori, cele două single-uri lansate înainte de lansarea publică a întregului album: “Waiting for the Night” (feat. Fiora) și “This is What It Feels Like” (feat. Trevor Guthrie). Piesa cu Fiora chiar este parte din soundtrack-ul fimlului olandez Loving Ibiza (Verliefd op Ibiza), iar al doilea single a entuziasmat mulțimea la Ultra Music Festival, în Miami, unde Armin a sărbătorit cea de-a 600-a ediție A State of Trance.

Chiar dacă are o întreagă armadă la dispoziția sa, Armin este, pentru mine, un simbol al pasiunii împlinite. Și dincolo de personalitatea sa polivalentă și de talentul său incontestabil, el reușește mereu să se autodepășească, să inoveze și să-și surprindă publicul cu piese excelente, cu albume bine legate, în care piesele alcătuiesc un întreg atât de coerent, încât nu poți decât să-l asculți de la un capăt la celălalt.

302709_10151431507563316_1517468284_n

Cum e albumul Intense citeste mai departe →

Soundtrack-ul orasului tau

În zilele cu soare, la început de vară, îmi revine pofta de a colinda străzile orașelor în care trăim. Și cel mai frumos e când orașul e pustiu, căci au fugit din el toți oamenii cu chef de vacanță și zile de concediu.

Ieri am petrecut o zi liniștită, în care mi s-a întipărit și mai bine în minte și în suflet credința că momentele și locurile frumoase așteaptă să fie descoperite oriunde. Desigur, bucuria crește pe măsura oamenilor cu care împărtășești tot ce trăiești. Și ca totul să fie ca într-un film în care te vezi jucând plin de emoție, am făcut un playlist pe Zonga cu piese pe care le-am ascultat de-a lungul vremii în multele și lungile drumuri făcute prin București. citeste mai departe →