Mi-e dor…

Mi-e tare dor să cânt. Nu aşa cum unii cântă la duş, nu aşa cum unii cântă în maşină, în timp ce sunt la volan. Mi-e dor să cânt pe o scenă, cu un microfon în mână, cu public şi energia incredibilă pe care o degajă. Mi-e dor de senzaţia pe care mi-o dădea tot acest ansamblu.

Povestea mea de dragoste cu muzica a început de dinainte să mă nasc. Spun asta fiindcă am moştenit un dram de talent de la mama mea, care a fost cântăreaţă de muzică populară în Ansamblul Doina Vrancei. Ai mei au observat asta, aşa că m-au ajutat să-mi urmez acestă pasiune. Aşa că la 5 ani făceam vioară, la 7 pian şi la 13 chitară. Însă nici un instrument muzical nu s-a ”lipit” de mine. Abia la 15 ani am început să iau lecţii de canto, lucru pe care am continuat să-l fac pentru aproape 2 ani. În tot acest timp am participat la diverse concursuri, festivaluri locale etc. Am abandonat însă visul unei cariere muzicale pentru o cariera mult mai palpabilă, mai durabilă şi, spun eu, ceva mai realistă.

E inutil să mai spun cât de mult îmi plăcea şi încă îmi place să cânt. Muzica îmi curge prin vene şi încă mă mai manifest câteodată pe la karaoke, însă nu e nici pe departe suficient. Poate-mi voi găsi timp să reiau lecţiile de canto, nu pentru a reveni acum la visul unei cariere muzicale, ci pentru propria mea plăcere şi relaxare.

Invitatie la vals

IMAG0155Ieri seara am fost la cea mai frumoasa experienta muzicala de pana acum. Am fost la “Invitatie la vals”, un recital al orchestrei Teatrului National de Opereta “Ion Dacian”. Spectacolul a avut loc in parcul de langa Palatul Cotroceni si a fost absolut superb! N-am cuvinte sa descriu cat de fermecatoare a fost intreaga experienta: o seara linistita, suficient de calda, intr-o gradina frumoasa, pe acordurile divine ale unei orchestre magnifice.

Partiturile lui Johann Strauss (tatal, dar si fiul..chiar si fratele si un var) au fost atat de frumoase, incat imi doream sa inspir toata muzica si sa nu mai respir niciodata, doar ca sa o pot pastra in suflet. Valsurile ne-au incantat simturile, polca ne-a facut sa zambim si sa tinem ritmul si nu de putine ori imi venea sa ies la dans. Ma visam deja purtata de un tanar fermecator in frac, cu poalele rochiei fosnind pe pietrele aleii… Aaaa…cateodata am senzatia ca m-am nascut in epoca gresita.  “Dunarea Albastra” ne-a facut inimile sa tresara si am IMAG0156savurat fiecare nota si fiecare acord.

Cand s-a terminat spectacolul am avut senzatia ca s-a rupt o vraja din care nimeni nu voia sa se trezeasca. Am ramas cu o dorinta enorma de a asculta mai mult si abia astept sa-mi iau bilete la urmatorul spectacol.

Multumesc Cristi pentru poze! :*

PS: Articol nou pe apPRentice.ro despre relatia dintre jurnalisti si PR-isti.

Cum a fost la Tuborg Green Fest ziua 1&2

Ce bine e sa stai duminica dupa-amiaza acasa, in timp ce afara ploua marunt si e frig. De departe de aud concertele din Parcul Izvor si mi-e sincer mila de oamenii care au avut curajul sa se duca si azi. Sa va povestesc cum mi s-au parut mie  primele doua zile de la Tuborg Green Fest.

Ce mi-a placut:

– artistii invitati (mai putin Stefan Banica Jr.)

– sunetul de exceptie (Guano Apes a fost chiar mai bine ca in seara precedenta)

– publicul de calitate (majoritatea erau oameni foarte ok, lucru care nu ma prea asteptam, sincera sa fiu)

– a fost relativ curat pe jos, nu te impiedicai de gunoaie.

Crystal Method – am apucat sa-i ascult fix 10 minute, desi am ajuns in parcul Izvor pe la 8:45 in ideea ca la 9 trebuie sa intre pe scena. Teaaaaaapaaa. Intrasera cu 45 de minute mai devreme si toate concertele s-au decalat. Mi-a placut ce am auzit, dar as fi vrut sa aud mai mult.

Chicane au fost buni, instrumentele s-au integrat foarte bine in atmosfera, iar ei erau foarte fericiti ca la noi era soare (ziua, desigur) si cald, pe cand in Londra ploua de zor. Ca azi. Mi-ar fi placut sa fie ceva mai dinamici, pentru ca am avut senzatia ca show-ul a stagnat pe alocuri, dar a fost frumos.

Guano Apes – wow! Pur si simplu wow! Cand a inceput show-ul eram la coada la bere (unde am stat vreo 40-45 min.), dar mi-au vibrat plamanii, desi eram foarte departe de scena. Nu mai spun ca era de vreo 3 ori mai aglomerat ca la Chicane. Sandra Nasic are o voce incredibila! Piesele au fost vibrante, iar intreaga prestatie a trupei a fost de nota 10+. Desigur, si eu au intrat mai devreme cu jumatate de ora fata de programul anuntat.

Ce nu mi-a placut:

ca artistii au intrat mai devreme decat trebuia de fapt se pare ca lumea a ajuns cand trebuie, doar ca in programul Tuborg erau trecute niste ore ca puncte de reper si niste x-uri rosii inainte de orele fixe, adica se presupunea ca tre sa stai sa faci calcule si sa-ti dai seama ca incep de la si jumatate. Eu si prietenii mei am ramas toti cu ideea ca trebuia sa inceapa de la fix si nu cred ca am fost singurii. Cred ca multa lume si-a luat teapa si a pierdut mare parte din concert din cauza asta. Ar fi fost mai simplu sa puna orele exacte.

– ca erau foarte putine puncte din care puteai sa cumperi ceva de baut. La intrarea dinspre Izvor, unde era clar ca va fi aglomerat, sute de persoane asteptau sa fie serviti de la doar 3 dozatoare de bere si niste tineri ametiti care turnau suc in pahare. Emagic iar a dat-o-n bara.

– cortul tehnic din fata scenei era imens! Inteleg ca e nevoie de el, dar puteau, totusi, sa-l faca mai mic, astfel incat sa le permita oamenilor din spate sa vada si ei ceva.

– coada la jetoane, coada la bautura…stiu ca e greu sa gestionezi atata lume, dar sunt sigura ca se putea eficientiza intr-un fel treaba asta, ca sa nu piarda lumea trei sferturi din concerte stand pe la cozi.

Per total a fost relativ ok. O alta observatie: cat de dobitoc sa fii tu, ca parinte, sa-ti iei dupa tine copilul de aprox. 3 luni la un concert rock?!? Pe bune, cat de retardat sa fii sa te plimbi cu carutul cu copilul in el prin multime?!?! Nu va mai spun cat de speriat era bietul copil si cat de dezorientat. Parintii ca astia merita sa le dea cineva una fix in cap, ca oricum nu cred ca are ce sa-i doara.

Mai jos aveti filmulete de la lume, ca sa va faceti o impresie despre cum a fost:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=VycyfFinlLw]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=iRWUgEtmDuI]

The Mission Dance Weekend 2009

A fost The Mission Dance Weekend la Navodari si as vrea sa mai fie. In fiecare weekend daca se poate sau macar o data pe luna. 😀

Am crezut ca iar va ploua, ca anul trecut cand a venit Armin, dar s-a potolit ploaia inainte de concert. 😀 Thank God, fiindca nu era tocmai cald afara. Mylo a fost…nu tocmai pe gustul meu, dar presupun ca pentru minimalisti a fost ok. Armin van Buuren in schimb a fost senzational, asa cum e de fiecare data! Atmosfera pe care reuseste sa o creeze e aproape incredibila, iar muzica lui nu se poate compara nu nimic altceva. Am vazut ca a mixat si cateva piese noi, pe care sper sa le gasesc in curand, iar tot setul a fost perfect. In mod clar isi merita titlul de cel mai bun dj din lume, fiindca niciodata nu m-a dezamagit. E greu sa descriu ce efect are muzica lui asupra mea, asa ca tot ce pot spune ca l-a depasit in topul personal pe ATB, care a fost mereu dj-ul meu de suflet. Armin stie cum sa faca sa-ti vibreze fiecare bucatica a sufletului si sa-ti dea acea senzatie unica de libertate si descarcare de orice emotie negativa.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=xQ7CbmSCu0I]

A doua zi am mers ceva mai devreme sa-i vedem pe Groove Armada, dar imi pare rau ca n-am stiut exact de la cat mixeaza Kaskade, fiindca as fi vrut sa-l vad si pe el. Groove Armada m-au surprins foarte placut: au avut un set foarte bun, dinamic, diversificat, suficient de soft si suficient de energic incat sa te faca sa dansezi. Chiar au fost excelenti.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=sMP0xnwSaTU]

Apoi a urmat Tiesto. Deja se adunase multa lume, mai multa ca la Armin, dar, sa recunoaste, Tiesto e mai comercial si asta atrage. Nu pot spune ca am fost impresionata de intro, n-a fost atat de spectaculos pe cat ma asteptam, dar nici demn de ignorat. Prima parte a setului nu a fost tocmai ceea ce ma asteptam, in sensul ca am observat ca Tiesto urmeaza o schimbare de stil, care, in opinia mea, nu il prinde foarte bine. Vocal trance a fost genul care l-a facut ceea ce este astazi, iar ceea ce vrea el sa faca s-ar putea sa-l duca un pic prea mult inspre un gen mai dark. A pus cateva piese noi, simpatice, dar momentul maxim al serii a fost piesa Love comes again. Nemixata, simpla, dar de efect, Love comes again este una dintre piesele devenite clasice in repertoriul lui Tiesto, iar fanii au apreciat-o ca atare. Un alt moment excelent a fost creat de piesa Silence, de la Delerium, una dintre preferatele mele. E incredibil ce forta are acea piesa si cum ma poate misca de fiecare data.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=EHAfU61LGAE]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ZuPvt4lU_ac]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=i6zheMc0itM]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=kO7UJo3h67U]

N-am mai stat la Sven Vath si restul, fiindca ma dureau picioarele si spatele de la atata dans (e incomod sa dansezi fara tocuri), plus ca mixurile lui Vath nu sunt tocmai febletea mea. Prefer chestii mai soft. Pe la 11 si ceva, cand ne duceam la plaja, inca mai erau oameni care se intorceau de la concert, iar unul chiar dormea lejer, intr-o pozitie foarte contorsionata, la umbra unui boschet. Deh, prea mult entuziasm te epuizeaza. :))

Din comparatia celor doi dj nu pot spune decat ca Armin a ridicat standardul si merita tot respectul meu si al fanilor care ii apreciaza muzica. Nu pot spune ca regret foarte mult ca n-am reusit sa ajung la ATB, care a mixat in Kristal in Mamaia (enervant contractul asta al lui), dar as vrea totusi sa apuc sa-l vad macar o data, fiindca pana acum n-am reusit (shame on me).

Felicitari The Mission pentru organizare, pentru a-i aduce pe scena pe artistii care ne fac sa dansam si sa vibram odata cu beat-urile lor si la cat mai multe evenimente de acest gen. Iata ca Romania devine un punct fierbinte pe harta concertelor si speram sa creasca temperatura in continuare!