Am început să experimentez cu diferite nuanțe de păr prin clasa a zecea, când, după rugăminți intense, am convins-o pe mami să mă lase să-mi fac niște suvițe blonde. Mi se pare și-acum că-mi stăteau bine de tot, motiv pentru care le-am ținut vreun an, până când, inevitabil, m-am plictisit de ele.
Odată ce prinzi gustul, e greu să revii la culoarea naturală și să fii mulțumită de ea pentru mai mult timp. Așa că a urmat o perioadă de șaten închis, apoi am trecut la brunet. M-am chinuit mult de tot să scap de el (nu m-aș mai vopsi niciodată brunetă), iar apoi, după ce s-a mai regenerat părul, m-am vopsit roșcată. Nu roșcatul acela intens pe care vi-l aduceți aminte de la soția lui Al Bundy, Peggy, dar un roșcat destul de evident.
citeste mai departe →