Efectele surprinzătoare ale unei campanii

De când a început campania BlogJuan am vrut să scriu despre ea, fiindcă mi se pare că a reușit să facă un lucru la care nu mă așteptam: să pună în văzul lumii sensibilitatea cu care sunt înzestrați unii dintre bloggerii noștri, lucru pe care altminteri nu l-ar fi făcut nici picați cu ceară (cu siguranță nu așa fățiș). Și e mare lucru să generezi emoții autentice când încerci să promovezi un produs, așa că-i felicit pe strategiștii acestei campanii.

De la strategie la implementare

Trecând însă dincolo de idee și dincolo de vâlva de pe Twitter și de pe bloguri, importante sunt articolele din concurs, cuvintele care vor rămâne acolo dovadă a romantismului sau simțului umorului pe care-l au unii și alții. Dintre finaliști, după îndelungi cugetări, eu am rămas cu 3 preferați: Augustin, Gabi și Ovi. Și mi-a fost greu să aleg între ei, tare greu, pentru că fiecare a pledat că măiestrie și sinceritate pentru cauza lor.

Alesul 🙂

Mai ceva ca Luke Skywalker, favoritul meu este (drums) Gaaaabrieeeel Aldeaaaa! Iată și motivele pentru care eu cred că el merită să câștige titlul de BlogJuan:

  • pentru că a scris cu pasiune și sensibilitate
  • pentru că a fost dezarmant de sincer cu mărturisirile lui
  • pentru că, dacă omul de lângă mine ar scrie atât de frumos despre relația noastră, m-aș topi
  • pentru că șirul de cuvinte și gânduri curge atât de firesc, încât Gabi nu poate fi suspectat că și-ar fi regizat punerea în scenă
  • pentru că le doresc, lui și iubitei lui, același lucru pe care mi-l doresc și mie: să se bucure de o aventură de neuitat în Paris.

Așadar, bravo Gabi și felicitările mele! Sper să ți se împlinească dorința și să vii cu amintiri de neuitat de la Paris!

Voi pe cine susțineți dintre finaliști?

Sursa foto.

Ce crezi despre blogul meu?

După workshop-ul Blogoree de duminică am rămas cu o dilemă pe care trebuie neapărat să o rezolv: vreau să aflu cine sunt cititorii mei. Dincolo de statistici legate de locație și tipul de browser folosit, vreau o părere sinceră despre conținutul blogului meu.

În căutarea unei direcții

Încă încerc să-mi definesc o direcție mai clară și mi-e greu să aleg între lucrurile despre care îmi place să scriu, așa că eu cred că cel mai potrivit loc din care să încep este de la voi, cei pentru care scriu. Câteodată rămân prea prinsă în munca și lucrurile pe care le fac și se poate să uit să mă întreb dacă articolele mele vă sunt utile, dacă vă fac să zâmbiți, să visați sau să vă impulsionează să acționați în vreun fel. Ajutați-mă să fac acest blog mai plăcut și folositor pentru voi. Apreciez sinceritatea, așa că nu vă sfiiți. 🙂

Am formulat doar 5 întrebări scurte, așa că vă trebuie doar câteva click-uri ca să-mi dați o mână de ajutor. Desigur, puteți oricând să-mi scrieți sau să-mi lăsați comentarii.

Click here to take survey

Mulțumesc!

Lecții despre scris de la Cristina Bazavan

S-a discutat astăzi la primul workshop Blogoree despre foarte multe lucruri care m-au inspirat. Așa cum spunea Claudia, aș putea sta ore în șir s-o ascult pe Cristina Bazavan, fiindcă are nenumărate lucruri să ne învețe. Însă cel mai bun lucru pe care îl pot face pentru mine, ca blogger, și pentru voi, ca cititori, este să vă împărtășesc cele mai valoroase insight-uri cu care am plecat astăzi de acolo.

Pentru cine scriu?

Cristina ne-a făcut șah-mat astăzi cu o întrebare pe care am descoperit că mi-am pus-o prea rar și superficial: îți cunoști cititorii? Am încercat să fac un profil cât mai aproape de realitate, însă mă tem că n-am reușit foarte bine, așa că voi apela la voi într-un articol viitor, fiindcă acest blog e valoros în măsura în care furnizează un tip de valoare sau utilitate prin articolele de pe el.

Așadar, cred că un lucru pe care ar trebui să-l facă orice blogger ar fi să-și definească în mod clar audiența.

Care e poziționarea mea?

În funcție de această audiență, de tipul de conținut pe care îl putem produce pe termen lung și în funcție de expertiza și experiența personale, trebuie să ne conturăm o poziționare. Această promisiune pe care o facem cititorilor noștri va dicta grila de subiecte abordate și va ajuta un blogger să-și găsească subiecte de scris. Cristina ne-a atras atenția că ”știrea nu evoluează atâta timp cât e doar reinterpretată de cineva”, așa că va trebui să facem mai mult decât acest lucru.

Inspiratia e un alint.

Inspirația nu te bate pe umăr, subiectele nu vin așternându-se alene în drafts, iar lucrurile interesante nu ți se întâmplă. O atitudine pasivă nu va genera conținut de calitate. Cristina ne-a îndemnat să căutăm activ acele subiecte valoroase, să mergem să luam interviuri, să discutăm cu oamenii, să ne documentăm și să scoatem la iveală informații noi. Aceasta este singura cale prin care putem să fim mai mult decât simpli mesageri ai unui mesaj. Doar așa putem adăuga ceva în plus corpului de informații pe care îl primim.

Share the knowledge!

Un lucru în care eu cred foarte mult este împărtășirea expertizei. Deși românii au o teamă aproape nativă de a-și expune atuurile profesionale, eu cred că adevărații profesioniști nu se tem de împărtășirea lor. De ce? Simplu: fiindcă a da o informație mai departe nu înseamnă că cel care o primește va ști să facă același lucru cu ea sau că îi transferi abilitățile și insight-urile tale. Din acest punct de vedere o admir pe Cristina, pe Bogdana și pe băieții de la 37 signals, care au două cărți pe care ar trebui neapărat să le citiți (Rework, Getting real).

Digg deeper, be more aware

Astăzi am învățat și că, pentru a găsi acele subiecte care nasc articole generatoare de schimbare, ”pillar articles” cum le-a numit Bobby, trebuie să sap adânc în mine, în resursele pe care le am, în educația mea și în cultura mea generală. Conștientizarea tot mai acută a întâmplărilor din jur este un alt lucru care va conduce la conținut de calitate, scris cu o doză mare de conștiinciozitate și rigoare. Disciplina de a scrie este ceva ce se modelează cu dificultate, însă care face diferența între crearea de plus valoare și regurgitarea acelorași informații.

A fi blogger nu e ușor. Mi-aș dori ca mai multă lume să înțeleagă asta. A avea un blog nu înseamnă doar a scrie un jurnal personal. Am trecut de această etapă de mult, atât personal, cât și la nivelul sferei de comunicare. Bloggingul înseamnă responsabilitate și o datorie morală de a oferi ceva în plus, mai ales dacă alegeți să vă raportați la sfera jurnalistică. Blamăm tabloidizarea și lipsa de informații cu adevărat utile, penuria de povești autentice. Ce te oprește să le creezi chiar tu?

PS: Dacă vrei să citești mai mult despre ce am învățat astăzi la workshop-ul Blogoree, poți vedea aici un articol lung și util.

Sursa foto 1, foto 2.

Unde e restul blogosferei?

În weekend am fost la o chestie simpatică, un brunch organizat de Spic & Bob cu ocazia Zilei Mondiale a Pâinii. Am participat la ateliere de pâine și am cunoscut mulți bloggeri din zona gastronomică. În timp ce frământam de zor, am avut o scurtă aprindere de beculeț: blogosfera e mult mai mare decât credem noi. E mai mare decât A-lister-ii, B-lister-ii sau cum vreți să-i numiți, decât bloggerii invitați la evenimente, decât cei care participă la conferințe.

Cu toate astea, când am anunțat workshop-ul Blogoree de duminică am fost uimită de lipsa de interes. Și dezamăgită. Acum stau și mă întreb foarte serios: unde sunt bloggerii?

Bloggerii din București (unii, fiindcă nu-mi plac generalizările) e clar că au ajuns oarecum la un nivel de plictiseală, saturație sau chiar dezinteres față de mulțimea de lucruri care se întâmplă aici. Mai mult sau mai puțin justificat, acest fapt e o realitate și necesită, cred eu, un pic de reglare. Soluția pe care o propun eu ar fi ca bloggerii care au deja contact cu brandurile să întindă o mână și celor care ar avea nevoie de ajutor și ar merita să fie susținuți și ajutați să se dezvolte. Eu chiar încerc să fac asta și sper să-mi și iasă.

Bloggerii din provincie sunt interesați de oportunități de învățare, de evenimente, se implică și generează conținut de calitate. Am văzut asta din interacțiunile, de muncă, dar și personale, pe care le-am avut cu bloggerii din Iași, Timișoara, Cluj sau Brașov. Mi-a plăcut mult să lucrez cu ei și am avut sentimentul că aveam de-a face cu oameni puși pe treabă. Din păcate, pentru unii este dificil să ajungă la București și înteleg asta. Nu o dată mi-aș fi dorit să putem trece cumva de distanța asta, însă soluții există, iar eu voi încerca să le găsesc.

Unde sunt însă restul bloggerilor? Avem 63522 de bloguri în România, conform ultimelor cifre postate de Manafu pentru luna septembrie. O audiență de aproape 3 milioane de cititori e ceva, însă mâna de bloggeri activi nu o poate atinge pe toată.

Cum facem să-i găsim pe cei care ar merita o șansă? Cum facem să ne găsească ei?

Dacă aveți propuneri și soluții, haideți să facem ceva în privința asta.

PS: O părere vei găsi și la Bobby.

Sursa foto.

Evenimentele – scriem după sau nu?

Am de pus o întrebare delicată, dar care mă chinuie profund: când ești invitat, ca blogger, la un eveniment (concert, spectacol, orice), îl consideri eveniment plătit și, prin urmare, te simți îndatorat să scrii despre el, ori ba?

Întreb asta fiindcă, în ultima vreme, am oferit invitații câtorva bloggeri, precizând că așteptările brandului care face invitația sunt de a primi feedback (pozitiv sau negativ) asupra evenimentului printr-un articol. Unii au înțeles și au fost de acord cu acest lucru, însă alții s-au făcut că plouă, deși au acceptat invitația.

Sunt foarte curioasă cum priviți voi acest lucru și as vrea să vă cer părerile cu privire la cât de clar ar trebui să specifici, când lansezi o invitație, care sunt așteptările în urma acestei invitații.

Voi considerați aceste articole din categoria celor plătite sau nu?

Credeți că, dacă articolele vin în urma invitației din partea unui brand, bloggerul va fi mai puțin obiectiv?

Aștept cu mare interes comentariile voastre.

LE: Au mai scris despre asta: Raluxa, TV De Ce, Alex Negrea, Cristi Manafu, Ruxa, Claudiu Ciobanu, din nou Manafu, Nebuloasa, Ștefan Murgeanu, Ciprian Stoian.

LE 2: Adrian Ciubotaru completează subiectul cu o listă de bloggeri care merită să fie invitați la evenimente.

Sursa foto.

The ROI of your mom

Guest post scris de Lebădă Ancuța.

Vineri, ziua mea a început cu o porţie de social media după reţetă englezească, alături de un mic-dejun apetisant de la City Grill în Cantina Sports Bar: s-a întâmplat la Social Media Breakfast, pentru prima dată cu un invitat internaţional, iniţiativă a celor de la Standout.

După două ore de discuţii rezultatul a fost o perspectivă interesantă asupra felului în care noi ne poziţionăm în raport cu piaţa externă a practicilor de comunicare prin intermediul social media. Elementul de comparaţie a fost Tom Ollerton, associate Director, Skive Londo, Marea Britanie, ţară cunoscută ca fiind una din cele mari mari piețe de profil din Europa.

Eram în căutare de râspunsuri legat de cum stă treaba cu PR-ul în social media, cum se desfăşoară colaborările cu bloggerii, cum sunt gândite campaniile pentru reţelele de socializare, iar discuţia a scos în evidenţă câteva elemente interesante pentru mine, şi anume:

– teoria este aceeaşi şi la noi şi la ei, diferenţa e că ei chiar o pun în practică, fără să „omită” paşi sau etape; iar dacă la carte spune că trebuie să ai un plan de management al riscurilor pentru oricare dintre tacticile şi mesajele pe care le lansezi, ei includ o astfel de componentă în planificarea strategică a campaniilor pe care le desfăşoară, inclusiv pentru social media).

– „the ROI of your mom” a fost echivalentul foarte creativ pe care Tom Ollerton ni l-a oferit referitor la ceea ce ar trebui să îi explicăm unui client să se aştepte ca rezultat în orice activitate de comunicare desfăşurată în social media – pentru că social media este despre oameni, iar ceea ce contează e relaţia pe care o dezvolţi cu consumatorii.

– în campaniile cu bloggeri se specifică foarte clar care este participarea care se aşteaptă de la ei, mai ales dacă este vorba despre articole plătite; situaţia este valabilă şi pentru diferite evenimente, blogtrips la care bloggerii sunt invitaţi să participe şi care pot fi sau nu considerate tot o formă de plată – astfel de detalii sunt clarificate dinainte.

– normalitatea la ei este ca la articolele sau tweet-urile plătite din cadrul unei campanii, să se menţioneze faptul că sunt advertoriale / #ad.

– cât de important este să îţi menţii un ton constant în social media, cât de bine trebuie ales un mod de comunicare în raport cu caracteristicile brandului şi domeniul lui de activitate, cât de multe poţi spune în social media – toate lucrurile acestea ţin de cât de bine îţi planifici implicarea în social media ca brand.

– am conştientizat dezamăgită cât de departe suntem de ei ca nivel de profesionalizare atunci când gândim şi executăm strategia de comunicare pentru social media.

Concluzia pare să fie aceeaşi: mai avem de lucru până să îi ajungem, deşi concursuri de like-uri au şi ei, în final doar creativititatea şi profesionalismul fac diferenţa.