Un colț de Rai

Dacă cineva mi-ar fi spus că la doar 3 ore și ceva de București se află cel mai frumos loc din România pe care l-am văzut până acum, poate aș fi fost suspicioasă. Însă când am descoperit acest loc eu însămi, dubiile s-au spulberat, lăsând loc ochilor uimiți de frumusețea unui colț de lume care mi-a adus aminte de plăcerile simple ale vieții.

Cum arăta colțul de Rai? Cam așa:

Unde se află colțul acesta de lume? Lângă Moieciu de Jos, la vreo 9 km de acesta, în satul Peștera. Acolo am ajuns căutând drumul către Hotel Nobillis, unde am descoperit cel mai cochet și primitor hotel în care am stat vreodată. Închipuiți-vă un loc în care te simți ca acasă, în care așternuturile albe și halatele pufoase te așteaptă pregătite, în care perdelele lasă să pătrundă o lumină plăcută, iar de la balcon vârfuri semețe de munți ți se aștern la picioare.

Nu e nimic mai plăcut decât să te trezești dimineața în ciripit de rândunele și să iei micul dejun cu cea mai frumoasă priveliște din lume în fața ochilor. Bogdan a făcut câteva panorame care să mă ajute să redau mai bine fascinația locului:

Nobillis e locul perfect în care să-ți petreci oricâte zile vrei. Familia care a construit hotelul a fost atentă la cele mai mici detalii, iar totul e pregătit ca să te facă să te simți deasupra norilor. De altfel, de la hotel și până acolo e doar o drumeție de vreo oră. Personalul amabil și gata să te ajute cu orice aduce un plus de căldură locului. Ai la dispoziție spa, biliard și, în curând, o piscină acoperită, jacuzzi și masaj. Tot ce-ți poți dori de la un hotel care știe să ofere o atmosferă familiară chiar și la sute de kilometri de casă.

Din satul Peștera ai de ales între 3 trasee montane, tocmai bune de parcurs cu pasul, mai ales că pe de o parte ai Munții Bucegi-Leaota (2504 m) și pe de alta Munții Piatra Craiului, care se întrec în panorame care te lasă fără cuvinte.

Noi ne-am abătut pe la două stâne, am zăbovit pe vârful unui deal, ne-am bucurat de liniștea desăvârșită și am mâncat bulz cu brânză proaspătă. Am resimțit în aceste zile, mai mult decât oricând, nevoia să mă apropii din nou de natură, să uit că există Internet (deși la hotel nu ne lipsea), să mă cufund în bucurii simple. Aș fi vrut să cuprind toată frumusețea aceea cu ochii, ca s-o pot retrăi la nesfârșit, când orașul devine apăsător și sufocant.

Nu-mi ajung cuvintele să împart cu voi minunăția acestui loc, așa că voi lăsa imaginile să continue să vorbească despre colțul de Rai pe care nu l-aș mai fi părăsit cu niciun chip.

Drive test Dacia Duster

Despre Dacia Duster s-a scris mult, atât online, cât și offline, cel mai adesea de bine, fiindcă merită să susții un produs bun. A venit rândul meu să-mi expun opinia despre 4×4-ul care a dus brandul Dacia peste hotare, cu mândrie și succes.

Deși am mers mii de kilometri în Duster în Redescoperă România, abia acum am reușit să mă urc la volanul său. Da, Dusterul e cel mai ieftin model din segmentul său, cu un consum decent, cu un grad ridicat de confort și cu o ținută de drum foarte bună. Dacă încă ești de părere că Dacia nu e un brand suficient de modern, atunci Duster îți va demonta toate stereotipurile.

Am avut în teste un Duster negru, impunător, cu motor pe benzină de 1600 cmc în 16v, care produce 105 cai putere. Faptul că ai 4×4 la dispoziție la o rotire de buton te face să fii mult mai încrezător în abilitățile mașinii și următoarea bordură pe care poți să urci te face să zâmbești. Poți alege varianta care să treacă automat de la 2×4 la 4×4 când mașina detectează un obstacol care ar necesita efort suplimentar.

Cu un consum mediu de 11l/100 km în afara localității și unul de 14l/100 km în oraș, Dusterul nu e tocmai o mașină economică, dar nici nu te usucă de bani. Raportul calitate-preț este unul mai mult decât satisfăcător, având în vedere că prețul unui model de bază pleacă de la 11150 de euro.

Interiorul Dusterului este unul simpatic, util, care îți oferă suficient spațiu încât să te simți comod. Nu te aștepta la lemn masiv sau alte nebunii, fiindcă nu vorbim de un Rolls Royce, dar gândește-te că e o mașină pe care o s-o îndrăgești, fiindcă are acel je ne sais quoi care te face să te atașezi de ea.

Dusterul se descurcă de minune offroad, așa cum am aflat pe propria-mi piele după vizita pe platforma de la Mioveni, când piloții Dacia au manevrat Dusterul prin noroi, prin pădure și pe niște dealuri despre care eu aș fi spus că sunt imposibil de urcat cu mașina. Nici pe plajă nu are probleme (am intrat pe plajă la Corbu, unde chiar ai voie cu mașina), ba chiar se simte foarte bine la soare.

Deși nu sunt adepta mașinilor mari, parțial fiindcă mi se par tare incomode în oraș, trebuie să recunosc că senzația de siguranță, gradul ridicat de vizibilitate, spațiul generos și abilitățile 4×4 te fac să privești ceva mai detașat traficul din București. E un sentiment tare plăcut, mai ales la drum lung, când șoseaua nu e cea mai plană, iar gropile te pândesc la tot pasul.

Dusterul e un motiv de mândrie pentru Dacia, un brand pentru care lucrează oameni pasionați și dedicați, astfel încât produsele care ies din fabrică să fie excelente.

Mai jos aveți o galerie foto cu mândrul Duster, de care eu m-am despărțit cu greu. Enjoy!

Cum a fost la The Mission Dance Weekend 2011

Am așteptat The Mission Dance Weekend 2011 cu o doză atât de mare de entuziasm, încât cred că m-am dus cu așteptări puțin prea mari față de prestația artiștilor (din prima zi). Am încercat eu să-l conving pe Alex că muzica trance nu constă doar în pitch-uri și beat-uri, însă show-ul nu a ținut cu mine. Din fericire, a doua zi am avut parte de o prestație artistică fără cusur.

The Mission day 1

În deschiderea primei zile au mixat SNATT & VIX feat. Alexandra Badoi, care au făcut o treabă bună din câte mi-am putut da seama, fiindcă am prins doar ultima piesă. Publicul era încălzit bine, deși nu se adunase încă prea multă lume (probabil stăteau în trafic pe A2).

După ei au intrat GABRIEL & DRESDEN, pe care așteptam de foarte multă vreme să-i văd live (și nu mai credeam că o să apuc atunci când s-au despărțit). Au avut un set frumos, punctat cu hit-uri precum ”Dust in the wind”, ”Tracking treasure down” sau ”As the rush comes” feat. JES. Cel mai drăguț moment a fost când au pus noul lor single, ”Promises” feat. Andain, care mie mi se pare extrem de reușit. Deși nu am fost dată pe spate, cei doi DJi și-au făcut treaba bine și au pregătit scena pentru Paul van Dyk.

Deși mă așteptam să intre Above & Beyond, după Gabriel & Dresden am avut surpriza să-l văd pe scenă pe PAUL VAN DYK. Începutul în forță m-a făcut să cred că va urma un show extraordinar, așa cum a fost cel din martie 2010, de la Arenele Romane. Din păcate, nu a fost deloc așa. Van Dyk a avut un set extrem de agresiv, monoton și obositor. Și-a adus aminte doar spre final că mai face și vocal trance și a pus ”Let go” și ”Home”. Am fost extrem de dezamăgită din acest punct de vedere, fiindcă eu apreciez cel mai mult un set diversificat și bine închegat, lucru pe care nu l-am simțit deloc.

ABOVE & BEYOND au intrat pe scenă pentru a promova noul lor album, ”Group therapy”, și, deși au început tare bine, au avut și ei o bucată de set în care sintetizatoarele au fost folosite la maxim, spre agonia mea prelungită. Frigul teribil de pe plajă și oboseala din timpul săptămânii m-au răpus, așa că am cedat după primele 30 de minute. Exact când am ieșit de pe plaja rezervată pentru eveniment am auzit ”A thing called love”, iar după ea au urmat și altele, care au compus un set frumos, după relatările lui Dan.

La FERRY CORSTEN se poate înțelege că nu am fost, fiindcă eram cuprinsă de un somn adânc, dar cei care au reușit să reziste până la final au avut numai lucruri bune de spus.

Din păcate, asta nu-mi consolează suferința că DJii au uitat să comunice cu publicul și să facă show și dincolo de pupitru. Exemple excelente în acest sens rămân Dash Berlin, Tiesto, Armin van Buuren și ATB. Pentru asta merită să fie în fruntea topurilor.

Momentul sponsorului a fost cucerit de către Finlandia, de la care mă așteptam oricum să facă niște chestii mișto, după ce am văzut la Arenele Romane, la concertul lui Tiesto. Dincolo de standurile de băutură și de terasa foarte chic amenajată pe plajă, cei de la Finlandia au adus doi dansatori care mânuiau lasere într-o coregrafie foarte entertaning, pe piesa lui Deadmau5 – Raise Your Weapon, care e genială!

Și pentru că nu era de-ajuns, după momentul coregrafic au urcat pe scenă doi roboți imenși, acoperiți cu led-uri, dotați cu lasere, fum și artificii, care i-a făcut pe toți cei din public să scoată telefoanele și să filmeze. Very, very cool!

The Mission day 2

Din ziua 2 tot ce mă interesa să văd era MOBY, fiindcă restul trupelor nu erau tocmai pe gustul meu, dar am auzit că au stârnit reacții foarte bune în rândul fanilor. Moby a intrat pe scenă cu 5 minute mai devreme și a făcut un show impecabil!

De la instrumentele live, până la vocea excepțională a solistei și până la mulțumirile sincere, spectacolul a fost realizat profesionist și cu multă pasiune. Americanul de aproape 46 de ani și-a demonstrat încă o dată talentul și le-a arătat membrilor publicului (printre care mă număram) că știu mai multe piese de-ale lui decât ar fi crezut vreodată. La piesa ”Lift me up” publicul a explodat de energie, după cum puteți vedea mai jos:

Am rămas impresionată și cu un apetit consistent pentru muzica lui Moby. Mă bucur că am avut ocazia să-l văd live, fiindcă altfel nu aș fi știut ce pierd.

La Dubfire n-am rămas, fiindcă știam ce gen abordează el (tehno și minimal adică) și nu avea niciun sens să-mi degradez timpanele inutil. All in all, am fost mai încântată de show-ul de sâmbătă decât de cel de vineri, lucru influențat probabil și de cele 10 ore de somn în plus.

Aici aveți o galerie foto generoasă cu poze de la eveniment, grație Finlandia, cărora țin să le mulțumesc pentru invitație!

10 locuri #dinRomania

Fiindcă tocmai a început weekendul, iar eu mâine voi fi în drum spre munte, am lăsat în urmă câteva sugestii de locuri minunate de văzut, în caz că vreți să vă luați lumea în cap și să plecați unde vedeți cu ochii.

Deși am călătorit destul de mult cu familia și cu prietenii, Redescoperă România m-a dus prin locuri unde nu credeam că voi ajunge. Am descoperit priveliști care m-au lăsat fără răsuflare, castele și cetăți desprinse parcă din povești, oameni cu chipuri vesele și pline de povești, minuni ale naturii și minuni create de om.

Dacă știi să te lași purtat dincolo de cărările știute, așa cum mereu ne sfătuiește Doru, vei descoperi o altă Românie, în care ai vrea să te pierzi și să nu trebuiască să te mai întorci în marele (sau micul) oraș. Așadar, iată 10 locuri pe care nu trebuie să le ratezi în România:

1. Bucovina

De departe una dintre cele mai frumoase zone ale țării, cu peisaje pure și cu mâncare excelentă (aș sugera masa la restaurante cu specific românesc sau picnicuri cu brânză și legume proaspete luate de la țărani). Oamenii sunt primitori și zâmbitori, iar obiectivele turistice nu lipsesc. De asemenea, șoselele sunt tocmai bune pentru umblat în lung și-n lat.

2. Maramureș

Pitoresc și cu oameni nostimi, Maramureșul e un loc în care aș reveni cu plăcere de-ar fi mai aproape. A fost deja de două oră și tot mi-au rămas multe lucruri de văzut. Mi-aș dori să am ceva mai mult timp să poposesc prin sate și să admir priveliștile fermecătoare din ținutul acesta nordic.

3. Dunărea la Cazane

Dunărea e de-a dreptul fascinantă! Toată bucata de drum de la Orșova spre Moldova Nouă mă unge la suflet. Dunărea în stânga, munte în dreapta, liniște perfectă – tot ce ți-au putea dori vreodată! V-aș sugera să petreceți o noapte pe malul Dunării, să faceți un grătar de pește și să vedeți zecile de licurici care luminează mai ceva ca stelele de pe cer.

4. Transfăgărășan

Una dintre cele mai frumoașe șosele #dinRomânia, cu asfalt bun și care oferă panorame cuceritoare! Condusul pe Transfăgărășan e una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le poate avea un șofer. Numa’ zic. 🙂

5. Transalpina

Ceva mai sălbatică și mai șerpuitoare decât Transfăgărășanul, Transalpina oferă o experiență foarte mișto de condus (care va fi și mai mișto când vor termina de pus parapetele) și peisaje de vis. Altceva în afară de condus, picnic-uit și respirat aer curat nu prea e de făcut, dar merită plimbarea. (Sursa foto.)

6. Castelul Huniazilor

În opinia mea, Castelul Huniazilor este cel mai spectaculos #dinRomânia, chiar mai frumos decât Bran sau Peleș. Când l-am văzut prima dată, părea desprins dintr-un film Disney. Dac-aș avea bani și-ar fi de vânzare, l-am cumpăra. 😀

7. Cetățile din Dobrogea

Dobrogea mi-a plăcut nespus de mult, fiindcă e sălbatică și pustie, iar cetățile înșirate peste tot în această zonă te îmbie la aflat cât mai multe despre ele. Fie că e vorba de Enisala, Noviodunum, Argamum, Histria, Capidava sau Libida, toate au câte ceva special, povești fascinante în spate și îți dau senzații aparte. Sunt sigură că sunt multe care ne-au scăpat, dar am de gând să le găsesc și să le văd pe toate.

8. Sarmizegetusa Regia

Încă nu am ajuns să văd antica cetate dacică, însă mi-am propus să fac asta foarte curând. Am auzit povești minunate despre frumusețea locurilor și despre emoțiile pe care le crează locul acela și cred, deși nu-s neapărat o patrioată, că e ceva acolo care te face să simți că aparții mai mult de peticul acesta pământ. (Sursa foto.)

9. Salina Turda

Consider că orice film SF care se respectă ar trebui să filmeze măcar o scenă în Salina Turda. Am văzut-o doar în poze, dar a fost suficient încât să-mi doresc neapărat să o vizitez și să scotocesc prin toate colțurile ei sărate.

10. Delta Dunării

Ultima, dar nu cea din urmă, Delta mă tot cheamă să o văd de ani buni. Ocazii s-au mai ivit, însă n-am reușit niciodată să le valorific. Sper însă ca în curând să mă duc să dau piept cu țânțarii și să admir cu ochi mari această bucată de pământ nou și special, care adăpostește atâtea minunății. (Sursa foto.)

Aventura Redescoperă România continuă, iar voi o puteți urmări pe Facebook sau pe Twitter.

Tu ce ai adăuga acestei liste?

Călătoria mea de vis

Roxana a lansat o leapșă care-mi vine ca o mănușă zilele astea, după ce am scăpat definitiv de învățământul superior (cel puțin de cel din România). Despre subiectul ăsta voi povesti cu altă ocazie, dar până-mi trag sufletul nu pot face altceva decât să-mi fac planuri de vacanță, de evadare, de odihnă, de visare. citeste mai departe →