Dragă Londra,

Îți scriu cu dor și o fascinație fără margini, cu mintea tânjind după poveștile tale, cu picioarele căutându-ți străzile frumoase și cu ochii curioși să cuprindă cât mai mult. Nu știu ce farmece mi-ai făcut în cele zile și abia câteva ore petrecute în sânul tău, însă nu-mi pot dezlipi sufletul de tine și de atmosfera ta.

Sper să te revăd curând și să-ți împart bucuriile cu cel care-mi ocrotește inima. Londra, draga mea, mi-ai depășit orice așteptare și pentru acest lucru vei avea afecțiunea mea eternă!

Mind the gap!

Deși îmi doream de mai mult de 10 ani să ajung la Londra, nu reușisem încă să pun piciorul pe insula care a dat naștere atâtor povești și care a schimbat istoria lumii. Nu știam la ce să mă aștept, însă aveam un entuziasm debordant și abia așteptam să descopăr cât mai multe. În cele 3 zile care au urmat am trăit una dintre cele mai frumoase aventuri de până acum! Mind the gap between Romanian and UK, though. It’s quite deep.

“Sir, when a man is tired of London, he is tired of life; for there is in London all that life can afford.

Samuel Johnson, The Life of Samuel Johnson LL.D. Vol. III

De la Heathrow la hotel drumul a fost ușor (cu expcepția căratului de bagaje pe scări ne-rulante), fiindcă toate mijloacele de transport sunt la îndemână, transferurile la metrou sunt excelent semnalizate (ca tot orașul, de altfel), oamenii sunt foarte săritori, există personal care să te ajute inclusiv să-ți cumperi bilete la metrou ca să înțelegi cum funcționează sistemul și, în general, totul funcționează ca un mecanism bine uns. Aceeași impresie mi-a rămas adânc întipărită, fiind consolidată cu fiecare lucru nou și minunat descoperit în capitala britanică.

Ziua 1

În prima zi am fost să ne ridicăm London Pass-urile de la Charing Cross, după ce ne bucurasem de splendida cameră de hotel de la Hilton DoubleTree Tower Hill (despre care voi povesti mai multe într-un articol separat). Mergând pe străzile curate și liniștite ale unei dimineți însorite de duminică, am simțit de parcă toată esența Marii Britanii se concentrează în acest oraș care-mi surprindea plăcut privirea cu fiecare colțișor.

London Pass-urile ne-au fost de ajutor mai ales în privința transportului (aveau transport inclus), economisind multe zeci de lire cu ele în cele 3 zile petrecute acolo.

Am pornit să ne plimbăm către Buckingham Palace și am ajuns din întâmplare în Trafalgar Square, dominată de Coloana lui Nelson și de Galeria Națională de Portrete, unde zeci de turiști se adunau să-și facă planurile pentru ziua care tocmai începea.

De acolo până la Palatul Buckingham mai erau doar câțiva pași, urmați de intrarea printr-o poartă de piatră impunătoare și o plimbare plăcută pe aleea ce duce către palat, care se afla în pregătiri pentru Jocurile Paralimpice.

Piața din fața Palatul Buckingham, cu statuile sale poleite cu aur, sutele de turiști care mișună continuu și porțile bogat decorate nu pot să nu te impresioneze. Toată energia pozitivă a oamenilor din jur și curiozitatea zecilor de ochi ațintiți către garda regală se transmite și se amplifică prin fiecare gest. În duminica în care am fost noi la palat nu a existat ritualul de schimbare a gărzilor, însă ce urma să vedem în interior ne-a făcut să uităm de acest lucru.

Intrarea în palat și achiziția de bilete se face organizat, iar traficul de turiști este direcționat în fiecare punct esențial. Odată ajunși în palat, am primit ghidul audio asupra cărora am concluzionat că a fost cel mai bun pe care l-am auzit vreodată: muzică de fundal, personalități care povesteau despre palat, critici de artă și o sincronizare perfectă cu ritmul vizitei – toate au făcut ca experiența să fie una și mai frumoasă.

Interiorul Palatului Buckingham este inimaginabil de somptuos, cu decorații bogate, colecții de artă de o valoare inestimabilă și obiecte de o frumusețe uimitoare. Fiecare obiect din palat este o operă de artă și spune povestea regilor și reginelor care au modelat istoria lumii. Ghidul povestește despre învestitura regilor, despre baluri și războaie, despre devotamentul desăvârșit al clasei regale față de poporul britanic și despre dorința conducătorilor de a strânge tot ce era mai bun pentru a decora acest palat. Am aflat chiar și despre o ușă secretă, dar și despre faptul că Reginei îi place să danseze și deseori organizează baluri pentru vizitele oficialilor internaționali.

Palatul Buckingham e un loc magic, deopotrivă epatant și discret, prin eleganța specifică britanicilor. Am avut norocul să întâlnim Londra într-un an prielnic pentru ea, anul jubileului și al Jocurilor Olimpice. De aceea, la palat au fost expuse coroane, săbii și bijuterii înțesate de diamante, rubine, aur și platină în compoziții uimitoare. Niciodată nu mi-a fost dat să văd atâtea diamante laolaltă, însă strălucirea lor este cu adevărat specială, chiar dacă, de fel, nu sunt atrasă de bijuterii.

Faptul că Regina folosește în mod curent sășile palatului și obiectele pe care le-am văzut face ca Buckingham să pulseze de viață în loc de a fi doar un muzeu. Regalitatea stăpânește acel loc și îi dă vigoare, amintind de legitimitatea puterii cucerită de secole.

Grădinile sunt superbe, îngrijite până la ultimul fir de iarbă, iar cafeneaua din curte este decorată în turcoazul pal ce a dat cromatica jubileului. La final am plecat cu suveniruri frumoase de acolo, dar mai frumoase sunt amintirile acelor locuri care îți împrumută câte ceva din farmecul sutelor de ani de istorie cuprinse acolo.

Ne-am oprit apoi să vizităm St. Paul’s Cathedral, un loc impunător mai ales din exterior, care domină peisajul londonez o bună bucată de drum din centrul orașului. Înăutru, participanți la Jocurile Paralimpice se pregăteau de un meci de baschet chiar în fața altarului, acesta fiind primul moment în care am luat contact cu spiritul creativ și neîngrădit al londonezilor, pe care îi bănuiam de conservatorim feroce.

Lângă catedrală am găsit cea mai veche poartă a orașului, Temple Bar, provenind din epoca medievală, dintr-o zonă a orașului care a aparținut cândva Cavalerilor Templieri. La această poartă se opreau monarhii pentru a primi de la primarul Londrei Sabia Statului, un simbol al loialității față de Coroană.

Pașii ne-au purtat apoi către Museum of London, care nu părea a fi spectaculos. Ce am descoperit, însă, ne-a uimit. Muzeul este un loc facinant, o istorie a acestui oraș incredibil, de dinainte de era noastră și până în zilele noastre. Presărat cu exponate atractive, jocuri interactive, suprafețe cu touchscreen prin care poți afla mai multe despre oraș și prin care poți chiar vota în sondaje în legătură cu anumite subiecte (extinderea metroului, construcția de zgârie nori etc.), muzeul e un loc ce te captivează iremediabil. Există o întreagă zonă aranjată cu străzi, magazine și case specifice Londrei anilor 1800, dar și povești despre Marele Smog și despre marele incendiu din 1666. Poți petrece ore în șir acolo, citind, jucându-te și descoperind istoria orașului.

După ce ne-am desprins cu greu din minunatul muzeu, am mers pe London Bridge, primul pod al orașului peste Tamisa și cel mai vechi pod din capitala britanică. Deși lipsit de artificii arhitecturale, podul este îndrăgit de londonezi pentru importanța sa istorică.

Waterloo Bridge a fost următorul pod pe care l-am admirat, dându-ne răgaz să ne calmăm puțin durerea de picioare. 🙂

De acolo am pornit către London Eye, însă în drum am descoperit Real Food Festival, cu mâncare din toate colțurile lumii și delicii neînchipuite, exact ce ne trebuia pentru a ne încărca de energie. Ne-am delectat cu pui libanez, paste frământate și fierte pe loc cu suc proaspăt de roșii și burgeri din vită britanică cu brânză cu mucegai locală.

Fiindcă pluteam deja după un asemenea festin, ne-am grăbit către London Eye, unde am stat la o coadă considerabilă pentru bilete și una mai mare pentru a urca în celebra roată. Toate s-au mișcat însă cu eficiență, iar noi am prins Londra de sus chiar înainte de înserat, pentru o priveliște de ansamblu asupra malurilor Tamisei.

Deși nu ne-a dat pe spate, London Eye îți oferă o priveliște frumoasă și te ajută să-ți ordonezi mental toate punctele cheie ale orașului. Dacă vrei să te căsătorești acolo, am aflat că și acest lucru este posibil. 🙂

Am încheiat prima zi cu o croazieră pe Tamisa până la Tower Bridge, lângă care am avut norocul să avem hotelul. Am trecut pe sub cele mai importante poduri ale Londrei, am admirat Shakespeare’s Globe, o replică a celebrului teatru, unde și acum se joacă piesele sale. Am trecut pe lângă cel mai vizitat muzeu de artă modernă din lume, Tate Modern, dar și pe lângă primăria orașului, o clădire fantastică și foarte avangardistă.

Cel mai tare ne-a impresionat însă Tower Bridge, podul care a făcut istorie și unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale orașului. Despre acesta voi povesti într-un articol viitor, fiindcă l-am vizitat și ne-a plăcut enorm. 🙂

Am încheiat prima zi cu o durere acută de picioare, după prea multe ore de mers, însă cu un zâmbet mare pe față și o cină servită de room service, fiindcă ne părăsiseră forțele, iar sedentarismul de la birou își făcea resimțită prezența.

“London goes beyond any boundary or convention. It contains every wish or word ever spoken, every action or gesture ever made, every harsh or noble statement ever expressed. It is illimitable. It is Infinite London.”

Peter Ackroyd, London: The Biography (2000).

Va urma…