Bachus – Festivalul Viei și Vinului de la Focșani

Anul acesta am reușit să ajung, după mulți ani, la Festivalul Viei și Vinului ”Bachus” de la Focșani. Nu știam însă că desfășurarea de forțe fusese chiar amplă în oraș, însă am descoperit apoi pagina de Facebook a festivalului și mare mi-a fost mirarea să văd că, de data aceasta, Consiliul Local Focșani chiar s-a dat peste cap pentru a reda atmosfera frumoasă acestui moment important din istoria locului.

Vrancea și vinul

Județul care mi-e loc de baștină e întotdeauna asociat cu vinul făcut aici, iar acest lucru pe bună dreptate, fiindcă, venind dinspre București, chiar la granița județului încep podgoriile să se întindă peste dealuri. În esența sa, poporul român a fost întotdeauna legat de producerea artizanală a vinului și de amintirile păstrate în familie de la sărbători, de la cules și de la alte momente legate de îngrijirea viei (tăiat, legat, prășit). În timp ce alte popoare explorează tot potențialul tradițiilor pe care le-au moștenit, cred că în sfârșit și românii, în speță vrâncenii, încep să se lege mai mult de rădăcinile lor.

Festivalul a durat 3 zile și 3 nopți, ca-n basmele populare, de pe 18 până pe 21 octombrie, și a avut câte un moment pentru fiecare. Nu știu cine a fost în echipa care a gândit și pus la cale totul, însă au făcut o treabă bună, fiindcă vrâncenii s-au bucurat din nou de sărbătoarea lor. ”Bachus” a coincis și cu reîntoarcerea festivalului în Piața Unirii, sufletul orașului, locul de care fuseseră privați focșănenii din cauza renovării. În ultima seară de festival, părea că tot orașul se strânsese acolo, alături de vrânceni de prin tot județul, pentru că era locul în care se regăseau, locul familiar în care știau să sărbătorească cel mai bine. Dar despre aceasta, într-un articol viitor.

După cum spuneam, organizatorii au încercat să-i facă fericiți pe vrânceni, așa că le-au oferitȘ

– concerte (a venit chiar și Lou Bega, știți, cel cu Mambo Nr. 5)
– concursul de gătit Bucătarul Priceput

– o paradă alegorică tematică prin oraș
– jocuri pentru copii
– multe standuri cu must și bunătăți gătite pe cărbuni încinși
– o mulțime de produse tradiționale și obiecte ce au legătură cu obiceiurile populare. Grupul frumos cu care am fost prin Neamț chiar va recunoaște mâna dibace a unei doamne dragi nouă:

Ba chiar s-a și dat cep la butoi, cum se spune, inaugurând astfel o nouă recoltă bogată de struguri care ne vor da vinuri de calitate.

Chiar dacă ne-am afumat de la grătarele care au împânzit Piața Unirii, m-am bucurat mult să văd că vrâncenii au participat în număr atât de mare la Festivalul Viei și Vinului. E semn că vrem să ne bucurăm de ce e al nostru, că știm să apreciem și să încurajăm dezvoltatea produselor locale și că rezonăm la autenticitatea obiceiurilor moștenite. Acesta nu ne face nici tradiționaliști și nici conservatori, ci ne face recunoscători că ne-am născut într-un județ frumos, bogat spiritual și care ne oferă multe motive de mândrie.

Am apreciat chiar și efortul de a crea un clip simpatic de promovare a festivalului, după puteri și posibilități:

Prefer chiar varianta aceasta neaoșă uneia regizate și prelucrare excesiv. E un punct tare bun de pornire în creșterea festivalului și sper ca tot mai mulți să aleagă să vină la festival anul viitor, mai ales dacă nu sunt din Vrancea, pentru a se bucura și ei de licorile lui Bachus și nu numai. 🙂

Petrecând ultimele zile la Focșani, mi-am adus aminte ce bine e să locuiești într-un oraș mic. Șase ani de București mi-au redeschis ochii către importanța lucrurilor simple. Sau poate pur și simplu am crescut și am înțeles că am nevoie de rădăcini ca să pot merge mai departe. Orice ar fi, e un sentiment plăcut.

Surse foto.

Londra mai puțin turistică

Pentru mine, scurta călătorie de la Londra de anul acesta a fost prilej de îndrăgostire de orașul de pe Tamisa, despre care am povestit nu o dată, nici de două, ci de trei ori!

Am ajuns acasă visând la mai mult, dar norocul a făcut ca o fostă colegă de facultate, Ani, să-mi scrie un mesaj pentru a-mi povesti ce alte lucruri frumoase sunt de văzut în capitala londoneză. Și fiindcă ea stă acolo de peste un an, am rugat-o să ne împărtășească din aventurile ei urbane, astfel ca noi să știm pe unde să ne croim drum în viitoarele vizite. Ani a fost generoasă și ne-a dezvăluit secrete ale unor locuri minunate, însoțite de fotografii. Mai jos puteți citi povestea sa.

____________________________________________________________

În privința zonelor non-turistice din Londra aș putea să încep cu zona în care locuiesc, pe care personal o găsesc copleșitoare ca frumusețe. E vorba despre o zonă lângă Elm Park, o zonă rustică aș putea spune, în afara zonei metropolitane. Asta nu înseamnă însă că m-am îndepărtat de frumusețile orașului, ba chiar în fiecare dimineață mă trezesc cu o imagine superbă a unui parc chiar în fața casei, iar în anumite seri îmi încânt privirea cu un apus magic în serile senine ale Londrei.

La 5 minute de mers pe jos există alt parc, Harrow Lodge Park, unde de cele mai multe ori joc tenis, hrănesc lebedele și rațele de pe lac sau pur și simplu admir panorama. Recent am observat că, deși la o distanță de 11.6 mile, pot oberva ”zgârie-norii” din Canary Wharf. Tot aici există și o școală de echitație; personal nu am încercat, dar fratele meu e foarte încântat. Cred că ceea ce iubesc foarte mult la Londra, este faptul că oriunde mergi te întâmpină parcuri, chiar dacă nu atât de vaste ca în centru, unde regăsești diverse aranjamente florale sau o fântână arteziană cu o anume semnificație, dar cu același verde.

Același lucru îl pot spune și despre pub-uri. La orice pas le poți găsi, cu diferite denumiri de regulă cu referire la animale: The Goose, The CowŠ sau care să evidențieze spiritual monarchic: The Crown. Pe Sloan Street de exemplu, care deși e o zonă turistică (stația de metrou Kinghtsbridge) unde îți clătești ochii în vitrinele marilor creatori de modă sau cu arhitectura ambasadelor regăsite în zonă Belgrave, există un singur pub care se numește: The only pub on Sloane Street.

De la stația de metrou Wood Green (Piccadilly Line) o iei la pas pe Lordship Lane, o stradă din zona East Dulwich (una dintre zonele înstărite ale Londrei) unde întâlnești și pe stânga și pe dreaptă pub-uri: The Crown and Greyhound, The Tiger, The Plough, The Herne Taverne, East Dulwich Tavern și multe altele. Un loc care nu trebuie omis este Camden Town (stația de metrou Camden Town), o zonă boemă a Londrei, cu cei mai colorați oameni și cu cea mai largă varietate de pub-uri: rock€ & €™roll, karaoke, muzică live, jazz etc.

Lewisham, Greenwhich

Dacă înainte refuzam ideea de a sta la casă, acum o ador, pentru simplu motiv că are o curte nu foarte mare, dar foarte drăguță, unde mă pot bucură de diverse activități, de la grătarul săptămânal, până la relaxare pur și simplu.

Iarna în Londra e feerie și nu mă refer doar la jocul de lumini și figurinele de Crăciun care îmbrăca centrul orașului, ci la modul în care vecinii mei își împodobesc casele, terasele – cam aceeași imagine pe care o vedeam în desenele sau filmele de Crăciun. Înnebunită după zăpada, regret că iernile sunt atât de blânde aici și ninge foarte rar și nu mult, dar e distractiv să-i vezi pe englezi cum se panichează la 5 cm de zapadă. De menționat pentru împătimiți ai shopping-ului: ”€œboxing day”, a 2-a zi după Crăciun, unde toată lumea se îngrămădește pe Oxford Street și se întâlnește cu cele mai mai reduceri ale anului.

Windsor Castle

Am enumerate doar câteva activtati banale și uzuale, pe care fiecare dintre noi le desfășurăm oriunde, dar în orice colțișor al Londrei există ceva care să te suprindă, de la aglomerația urbană până la zona rustică a metropolei. Sunt aici de 1 an și 2 luni și încă nu am terminat de vizitat și de explorat. Am vizitat și anumite regiuni din afara Londrei, nu la foarte mare distanță, pe care le-am găsit de-a dreptul încântătoare.

Ani

Multumim, Ani, pentru informațiile prețioase. Le vom păstra bine și le vom adăuga la lista de lucruri minunate cu care să ne bucurăm sufletul data viitoare când ajungem la Londra!

Partea a treia a aventurii din Londra

Am ajuns cu povestea și la cea de-a treia zi petrecută în capitala londoneză care mi-a lăsat cea mai frumoasă amintire din vara aceasta.

London Bridge

A treia zi a fost și cea mai însorită dintre toate, cu nori risipiți și o stare generală de bine. Am pornit de dimineață la o plimbare pe Tower Bridge, care se afla la 5 minute de hotelul nostru, printre oamenii care se grăbeau spre birou. Maiestuoasa construcție datând din epoca victoriană ancorează în trecut tot ceea ce trăiam în prezent, iar priveliștea de pe pod e superbă.

Tower Bridge

Am așteptat să se deschidă Tower Bridge Exhibition, care se află sub pod, pentru a vedea ce mecanisme se ascund sub unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Londrei. Primul pas al expoziției este proiecția unei discuții între regina Victoria și cei 2 architecți ai podului, plină de umor și antrenantă. Urmează apoi urcarea către partea superioară a podului, care oferă o perspectivă unică asupra malurilor Tamisei și unde afli că Tower Bridge a fost unul dintre puținele obiective care nu au fost bombardate în al Doilea Război Mondial, fiindcă era folosit de inamici ca punct de orientare.

O nouă proiecție te așteaptă aproape de camera motoarelor, care arată cum a fost construit podul, element cu element. Fiecare dintre aceste proiecții și fiecare partea din expoziție este ca o scurtă aventură în epoca victoriană și în istoria acestui pod devenit un brand internațional. În camera motoarelor ai șansa să vezi cum funcționa sistemul bazat pe aburi care făcea ca podul să se ridice pentru a permite vaselor să treacă spre oraș, fiind primul astfel de pod din Londra. Te poți chiar și juca cu câteva manivele care fac o miniatură a podului să se miște conform instrucțiunilor.

Când am terminat de văzut expoziția, mai aveam doar câțiva pași până la…

Tower of London

Celebrul Turn al Londrei a fost doar la câțiva pași de hotelul nostru și l-am admirat în fiecare dimineață când am trecut pe lângă el, însă l-am păstrat pentru ultima zi. Pot spune că aș merge să-l mai văd de câteva ori, atât datorită istoriei sale bogate, cât mai ales ghizilor de acolo. Am avut norocul să intrăm în Turn chiar la începutul unui tur, ținut de unul dintre membrii gărzii Turnului, numiți Beefeaters. Așa cum aveam să aflăm, toți cei 36 de gardieni sunt aleși pe sprânceană din rândul armatei și au servit cel puțin 22 de ani în armata regală, având ranguri înalte. ”The Constable of the Tower”, cel care deține cel mai înalt rang în ierarhia comunității Turnului, este ales de însăși Maiestatea Sa, Regina, acesta locuind alături de gardieni și familiile lor în Turnul Londrei.

Domnul sergent – ghidul nostru

Ghidul nostru era exemplul tipic de gentleman englez: educat, bun cunoscător al istoriei Regatului, cu un umor acid extrem de bine modelat, disciplinat și ager la minte. Ne-a încântat cu povești de groază din perioada în care Turnul a fost închisoare, descriindu-ne execuții sângeroase, ne-a indus curiozitatea față de bijuteriile Coroanei și ne-a povestit cu lux de amănunte despre istoria tumultoasă a turnului. I-a luat peste picior pe americanii din grup, pe australieni, dar nu i-a lăsat nici pe britanici deoparte, făcându-ne să râdem în hohote și având grijă să nu uităm detalii importante precum ”câte turnuri are Turnul Londrei” (nu, nu e doar unul).

Cele necesare unei executii

Am aflat că Turnul Londrei a fost grădină zoologică, fortăreață, închisoare, locuință a regilor, iar numeroși monarhi au fost implicați în viața acestui loc, precum Henric al III-lea și Henric al VIII-lea, Edward I și Edward al III-lea sau Regina Maria I sau Regina Elizabeta I. Printre prizonierii faimoși ai turnului se numără un rege al Scoției, duci, Prințul Edward al V-lea, vraci, cancelarul Sir Thomas More, preoți, poeți, nobili și regine, precum Anne Boleyn, a doua soție a lui Henric al VIII-lea. Despre Anne se mai spune și că bântuie capela St. Peter ad Vincula din Turn, unde se află îngropată.

Curtea Turnului Londrei

Deși puține execuții au avut loc în Turn, fiindcă aceasta era percepută drept o onoare pentru cel ce urma a fi executat, majoritatea acestor sentințe erau purtate către final pe Tower Hill, unde 112 persoane au fost executate. Execuțiile erau prilej de sărbătoare pentru oraș în epoca medievală, cea mai mare audiență la un astfel de eveniment fiind de peste 100000 de oameni. Cred că acum înțeleg de unde vine umorul negru al britanicilor…

Shinny jewels

Bijuteriile Coroanei ne-au lăsat fără cuvinte: diamante din belșug, așezate cu bun gust și decorații uimitoare. Tot în Turn veți putea vedea și cel mai mare diamant din lume, de peste 500 de karate, care e cam cât palma și a fost tăiat din primele diamante imense primite de către regalitate de la proprietarul primei mine de diamante din Africa, întîmplător tot un britanic.

Turnul Alb din centrul Turnului Londrei

Aș putea să scriu un articol întreg doar despre Turnul Londrei, însă mai sunt și alte detalii de povestit, așa că vă îndemn să ajungeți neapărat acolo, să ascultați cu urechile voastre captivantele istorisiri.

Parlamentul Marii Britanii

Ne-am îndreptat apoi către Palatul Parlamentului, pe care îl găsisem închis cu o zi în urmă. Am ales să mergem cu vaporul pe Tamisa în loc de metrou, așa că am putut admira încă o dată clădiri iconice precum The Shard, The Gherkin sau primăria Londrei.

The Gherkin, Tower of London & Trinity Building

The Shard & London Town Hall

Big Ben (care este, de fapt, clopotul din turn, și nu ceasul) ne-a întâmpinat strălucind mândru în soarele tomnatic și pregătindu-ne de o plimbare lungă prin una dintre cele mai spectaculoase clădiri pe care le-am văzut vreodată. Intrarea la Parlament nu este inclusă în London Pass, așa că, dacă vreți să ajungeți acolo, trebuie să știți că vă va costa 18 lire de persoană, o sumă care merită în totalite pentru experiența extrem de educativă pe care o veți avea.

Big Ben

Deși de această dată ghidul nu a fost nici pe departe la fel de fascinant precum cel de la Turnul Londrei, am apreciat prezentarea foarte bine pusă la punct pe care ne-a oferit-o. Ciudat este, de cum intri în Parlament, să vezi cât de mult contrastează imensitatea exterioară a clădirii cu încăperile relativ mici de dinăuntru, în care Parlamentul și Camera Lorzilor își desfășoară activitățile zilnice.

Holul de la intrare este cea mai veche parte a Palatului, cu arce de lemn care păstrează un aer sobru și amintirea vremurilor mai întunecate ale Regatului. Aici s-a format conducerea Marii Britanii, prin întâlniri organizate de către mai marii orașului, în special avocați, din epoca medievală. Am fost purtați apoi prin camerele de protocol în care Regina participă la întâlniri cu reprezentații Camerei Comunelor și Camerei Lorzilor și am admirat decorațiile somptuoase din acestea. Fresce imense acoperă pereții uneia dintre încăperi, poleială de aur acoperă tavanul alteia, iar jilțul Maiestății Sale se impune în fața tuturor acestor detalii.

Palatul Parlamentului

Ghidul ne-a povestit despre cum funcționează sistemul lor de guvernare, care, deși lipsit de o constituție, rezistă de atâta vreme, aproape neschimbat. Este fascinant să realizezi cum un sistem bazat pe tradiții și cutume care par complet depășite de timp susțin, în continuare, o țară care își menține supremația în întreaga lume de atâta timp. Am avut de multe ori impresia că ascultam o poveste dintr-un roman foarte bun, când, în fapt, era realitatea curentă.

Tehnologia lipsește aproape cu desăvârșire din Palatul Parlamentului, și își face prezența doar acolo unde este absolută nevoie de ea: microfoane în Camerele Comunelor și Lorzilor, alături de camere de filmat și filtrul de securitate de la intrare. Parlamentul pare un loc înghețat în timp, care adăpostește o tradiție seculară ce face cinste rangurilor nobiliare (82 dintre membrii din Camera Lorzilor sunt descendenți ai familiilor nobiliare ale Regatului care au moștenit această poziție), educației și puterii.

A fost o vizită care a avut ca rezultat un respect și mai mare față de modul în care britanicii își onorează trecutul, echilibrând aparent fără efort noul și actualul cu moștenirea vremurilor.

Plecând de la Parlament, ne-am dorit să mergem la Palatul Windsor, însă am realizat că eram în întârziere și nu am fi reușit să ajungem la timp, așa că am găsit rapid o alternativă, sub forma…

Royal Airforce Museum

Aflat în suburbiile metropolei britanice, Muzeul Regal al Forțelor Aeriene Britanice este unul dintre cele mai interesante locuri pe care le poți vedea.

Suburbii londoneze

După o tură în simulatorul de zbor, care te poartă, în 3 minute, în cabina unui pilot de vânătoare care face acrobații neînchipuite, eram gata să văd ce avea muzeul de oferit. Desigur, acesta n-ar fi avut niciun farmec dacă El n-ar fi știut să-mi explice care avion era mai performant, ce istorie au avut cele mai renumite exemplare și ce făcea anumite modele să fie atât de speciale.

Simulatorul de zbor RAF

În hangarele imense ale muzeului, răsunând de muzica splendidă a anilor ’50 și ’60, am admirat cele mai cunoscute avioane din al Doilea Război Mondial, elicoptere imense, avione de vânătoare, avioane ce aterizau pe apă, avioane armate cu proiectile și mitraliere, ba chiar și o aeronavă recuperată de pe fundul Mării Nordului, din Norvegia.

Aeronava RAF din al Doilea Razboi Mondial

Am văzut numeroși tați și unchi, alături de copiii și nepoții lor, povestind cu entuziasm despre aceste exemplare, care m-au impresionat și pe mine, care nu eram chiar pasionată de subiect. M-am molipsit însă de entuziasmul lor și am savurat fiecare clipă, ba chiar și o bere Spitfire, una dintre cele mai gustoase pe care le-am servit în Londra.

Spitfire – yum!

Am plecat de la muzeu cu un album Frank Sinatra și cu regretul că nu am avut mai mult timp să vedem mai multe din acest oraș extraordinar.

Dentist check-up

Seara, am urcat la etajul 12 al hotelului, pentru a imortaliza priveliștea spledidă asupra a câtorva dintre cele mai cunoscute obiective turistice ale orașului: Tower Bridge, Tower of London, Trinity Building, The Gerkin și The Shard. Despre hotel voi povesti într-un articol viitor, fiindcă a fost o experiență memorabilă.

Tower Bridge at night

The Shard at night

The Gherkin at night

Trinity Building overlooking Tower Bridge

A doua zi am ajuns la Heathrow fără prea mare efort, fiindcă metroul te lasă chiar în aeroport, iar de acolo totul e atât de bine organizat, încât nu ai nevoie de prea mult timp ca să te organizezi. Mi-au rămas însă amintiri splendide din Londra și gândul că trebuie neapărat să revin.

London, we’ll be back!

Ce poti face #priNeamt

Deși am locuit 18 ani încheiați, plus weekend-uri și alte zile libere, în Moldova, nimic nu mă poate pregăti întrutotul pentru o incursiune în plaiurile lui Creangă și ale lui Sadoveanu. Pentru un călător neavizat, Moldova se reduce la mănăstirile din nord și vinul din Vrancea și alte câteva elemente definitorii.

Cine l-a citit pe Sadoveanu sau pe Creangă știe, însă, că Moldova e bogată în povești, în locuri minunate și în oameni cu suflet viu și cuget aprins. Județul Neamț e chiar in inima Moldovei lui Ștefan, care bate cu putere în pieptul fiecărui mândru urmaș al său. Am plecat spre Neamț cu ochi curioși, însă obosiți, dar mi-am umplut sufletul de bucurie și frumusețe, să-mi ajungă până la următoarea călătorie alături de prieteni dragi.

Dacă te întrebi ce poți face #priNeamț, atunci privește prin ochii mei și convinge-te că trebuie măcar o dată să ajungi acolo!

Prin Neamț poți:

– să te plimbi prin Piatra Neamț și să admiri Curtea Domnească, iar apoi să arunci o privire asupra orașului din Turnul lui Ștefan (deschis în premieră pentru noi, dar în curând accesibil tuturor).

Curtea Domnească și Turnul lui Ștefan Cel Mare

Priveliște din Turnul lui Ștefan

– să vizitezi Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra Neamț și să-l asculți pe ghidul al cărui discurs perfect structurat este egalat doar de măiestria cu care își varsă debitul verbal asupra audienței fascinate (este pentru prima oară când vasele din lut și uneltele din piatră și metal au căpătat viață în ochii mei).

Ceramică de Cucuteni

– să iei un prânz delicios la restaurantul Tequila din Piatra Neamț.

Papanașii de la Tequila

– să urci cu telegondola pe Dealul Cozla și să admiri priveliștea de deasupra orașului.

Priveliște de pe Dealul Cozla

– să te plimbi prin Cheile Bicazului și să admiri munca de secole a apelor.

Cheile Bicazului

– să mergi la Lacul Bicaz, să te plimbi cu barca și să înveți legendele născute în jurul fenomenului care a dat naștere lacului.

– să te plimbi cu vaporașul pe Lacul Izvorul Muntelui.

– să aprinzi lampioane la Barajul Bicaz (doar cu aprobare) – foto împrumutată de la Dragoș.

– să te înfrupți dintr-o cină elaborat ornată și bună de-ți vine să te lingi pe degete la Restaurantul Balad’or.

– să te odihnești sub pilota ușoară ca un norișor în confortul desăvârșit al camerei de la Central Plaza Hotel.

– să admiri priveliștea superbă asupra Lacului Muntelui și să-ți umpli plămânii de aer curat.

– să îi sorbi cuvintele doamnei Rodica Ciocârtău cum vorbește cu emoție în glad despre meșteșugul țesutului.

– să mănânci cu poftă poale-n brâu de la doamna Rodica.

– să vizitezi Rezervația de Zimbri Dragoș Vodă, să-l asculți pe cerbul alfa cum își cheamă alesele și să-i dai de mâncare ursului prietenos (doar cu acordul îngrijitorului).

– să vizitezi Mănăstirea Neamț, în gift shop-ul căreia se ascultă Coldplay și obiectele de cult stau alături de dulciuri și alte plăceri laice.

– să mergi la Depozitul de Armăsari de la Dumbrava și să-l vezi pe Ogică, cel mai cel cal din România, care a sărit 2 metri la ultima sa competiție. Tot aici poți să te plimbi și cu un armăsar în manej, să vezi grajdurile pline de exemplare superbe și să te lași purtat cu docarul (aici poți găsi chiar și cazare, iar locul e superb).

– să poposești pe la casa domnului Ion Albu, meșteșugar care face măști pentru Crăciun și Anul Nou, care au făcut furori până-n Statele Unite.

– să urci până la Cetatea Neamțului, renovată și gata să-și primească vizitatorii, dar nu după ora 19. 🙂

– să stai de vorbă cu doamna Ionela Lungu, tulceancă îndrăgostită de un humuleștean și de opera altuia (de Ion Creangă vorbim, desigur), care modelează personaje din poveștile lui Creangă și are o pasiune enormă pentru tâlcul acestor istorisiri.

Să nu pleci însă la drum fără prieteni cu care să împarți toate aceste lucruri, cărora să le povesteși câte-n lună și în stele, deschizându-ți sufletul și primind căldura lor. Să te înconjori de oameni cu ochi calzi și blânzi, să ai curajul de a fi mereu deschis și să cauți frumosul acolo unde crezi că poate s-a pierdut.

Așa au făcut Alex și Toma, cărora le mulțumesc pentru o aventură minunată, în care m-am apropiat de oameni dragi și în care mi-am făcut prieteni noi.

Și fiindcă Mihail Sadoveanu este autorul meu preferat din proza românească, închei cu vorbele sale pline de tâlc:

Mie mi-a plăcut totdeauna să beau vinul cu tovarășii. Numai dragostea cere singurătate.

#priNeamț este un eveniment susținut de Primăria Piatra Neamț, Central Plaza Hotel, Petrom, Cosmote, Noroc și Autonom.

Despre ce s-a întâmplat prin Neamț au mai scris și: Makavelis, Nebuloasa, Miruna, Gaben, Adi, Lumea Mare, Pyuric, Anne, Chinezu, Ancuța, Cezar.

Fotografii superbe găsiți la Dragoș (prima zi și a doua zi) și Alex. Și Dragoș și Alex au făcut live blogging de la Conferința de Marketing Online în Turism, așa că vă recomand să citiți.

Restul de poze făcute de mine le puteți găsi pe pagina de Facebook a blogului.

Partea a doua a aventurii din Londra

Mi-am adunat din nou amintirile și cheful de scris pentru a vă mai aduce câte ceva din farmecul londonez pe care l-am trăit din plin în cele câteva zile petrecute în capitala Marii Britanii.

A doua zi ne-am planificat mai bine timpul și am reușit să vedem 4 obiective aproape în totalitate, mai mult alergând între ele decât mergând, în ciuda zvâcnirilor dureroase ale tălpilor noastre. Însă nimic nu ne-a oprit din a vizita ce ne doream.

Ziua 2

A doua zi a început dis de dimineață, în lunea sărbătorii bancherilor, motiv pentru care am aflat că Parlamentul era închis, așa că a trebuit să-l reprogramăm pentru următoarea zi. Pe partea cealaltă a străzii, însă, Westminster Abbey era deschisă, înfruntând o dimineață mohorâtă, așa cum face de sute de ani, din 960, când a fost fondată. Dacă exteriorul catedralei vi se pare impresionant, interiorul este de-a dreptul copleșitor. Dimensiunile clădirii sunt greu de cuprins cu privirea, din orice unghi te-ai afla. Ornamentele bogate și amestecul de stiluri te face să simți nevoia de a te da cu câțiva pași mai în spate, pentru a analiza mai bine detaliile.

La Westminster Abbey ne-am bucurat din nou de un ghid audio bine pus la punct, care ne-a ajutat să navigăm prin catedrala care a adăpostit, secole de-a rândul, evenimente istorice remarcabile, precum încoronarea lui William the Conqueror în 1066 sau a Reginei Elizabeta a II-a în 1953, dar și căsătoria Prințului William cu Kate Middleton. Catedrala este înțesată cu morminte și memoriale ale celor mai de seamă conducători ai Regatului, prinți, consilieri și mai mari ai acestui tărâm care pare de poveste. Detalii pline de simbolism acoperă mormintele fiecăruia, făcând din acest loc unul în care ai putea petrece luni, ba chiar ani, studiind fiecare colțișor.

Ordine regale, blazoane, statui cu chipuri expresive, morminte ornate somptuos, lespezi de piatră șlefuite de pașii milioanelor de oameni care au călcat pe urmele istoriei – toate fac ca acest loc să fie cel mai impresionant lăcaș de cult pe care l-am vizitat vreodată. Pentru mine, valoarea sa istorică o întrece pe cea religioasă, lucru pe care l-am resimțit mai ales când am ajuns în Poets’ Corner, acolo unde și-au odihnit sufletul câțiva dintre cei mai inspirați autori ai lumii: Dickens, Byron, Chaucer, Rudyard Kipling, Tennyson și alții.

În Westminster trebuie să te oprești câteva minute pentru a contempla trecerea timpului și urmele pe care le lăsăm prin viața noastră. E un loc aproape magic, ce te rupe din realitatea cotidiană și te transpune într-o altă dimensiune a lucrurilor.

Am văzut apoi Victoria and Albert Museum în fugă, fiindcă ne așteptam să găsim un muzeu micuț, însă ne-am convins, încă o dată, că londonezii știu să-și onoreze istoria regală cu fast. Nu am avut vreme să ne desfătăm privirea cu minunatele daruri primite de către celebra regină de prin toate colțurile lumii, cu impresionanta colecție de artă (picturile de Raphael din sa ”Cartoons” sunt uimitoare!), cu fiecare element desprins din cele mai frumoase povești despre regalitatea engleză. De aceea ne-am promis că vom reveni în acest loc plin de minuni, unde noul (precum aplicația pentru tablete ce cuprinde calendarul muzeului), utilul (magazinul muzeului vinde inclusiv ”little black dresses” și obiecte cu design specific britanic) și plăcutul se cuprind într-o îmbrățișare perfectă.

De acolo ne-am îndreptat cu pași la fel de repezi către Royal Albert Hall, unde am prins ultimul tur, ținut de un ghid entuziast și simpatic, care ne-a povestit tumultoasa istorie a acestei săli imense de spectacole. Cu cele 5200 de locuri ale sale (incluzând loja privată a Reginei, moștenită de familia regală de la Regina Victoria), Royal Albert Hall găzduiește mai mult de 350 de evenimente pe an, ceea ce înseamnă câte un spectacol în fiecare zi. De la concerte, operă, spectacole de circ, teatru sau meciuri de tenis, basket sau chiar sumo.

În holul ce înconjoară acest loc în care răsună încă acorduri ale pieselor celebre, ale ariilor elegante sau ale pieselor de teatru experimentale, se află expuse fotografii ale celor mai celebre figuri care au urcat pe scena din Royal Albert Hall. O singură româncă se află printre aceste vedete incontestabile, pe când acest cuvânt încă avea greutatea meritată: Angela Gheorghiu. Mai jos puteți privi un scurt interviu care dezvăluie și motivul pentru care ea merită un loc printre cele mai strălucitoare stele ale lumii:

Royal Albert Hall este un loc al exprimării libere, un loc în care eleganța londoneză și pasiunea pentru frumos strălucesc în fiecare seară. Îmi doresc cu pasiune să ajung măcar o dată la un spectacol aici, unde dragostea pentru exprimarea cel mai bine șlefuită a spiritului este cultivată prin eforturi continue. Gradul de deschidere și inovație al britanicilor, dovedit prin spectacolele create aici, este încă un motiv pentru care acest popor se înalță deasupra vremurilor tulburi pe care le trăim noi și pe care le-au trăit și alții.

În a doua zi petrecută la Londra am mai reușit să vizităm și British Museum, după care tânjeam de multă vreme. Modest pe dinafară, British Museum adăpostește comori adunate din întreaga lume și stă drept mărturie a măreției fostului Imperiu Brianic, care a deschis calea către civilizații necunoscute Occidentului. Statui, mumii, sarcofage, sculpturi grecești, aztece și romane, totemuri, porți asiriene și colecții de artă din Asia – toate și-au găsit locul în acest muzeu. Din nou înarmați cu un ghid audio cuprinzător, am pornit să explorâm expozițiile care se întind pe sute de metri pătrați.

Aici am văzut lumea toată cuprinsă într-un muzeu, prin unele dintre cele mai misterioase și exotice elemente ale sale. Ca o cutie plină e comori, British Museum îți dă ocazia să fii aproape de istoria civilizațiilor de pe tot globul: cea egipteană, cea sud-americană, cea asiatică, cea europeană. Eu am fost fascinată de toate elementele pe care le-am regăsit aici, fiindcă istoria lor este și istoria noastră. Să ai atât de aproape artefacte și elemente definitorii ale popoarelor despre care doar ai citit mi se pare un fapt extraordinar, iar Londra e norocasă să aibă acest muzeu în inima sa.

Tot ce pot spune despre el este că trebuie să-l vedeți, să-i acordați o zi întreagă, să-l observați pe îndelete, să-l cuprindeți în întreaga sa măreție. E un loc special, iar eu mi-am luat din Heathrow o bucătică din el, cartea ”A History of the World in 100 Objects”, scrisă de însuși directorul muzeului din ultimii 10 ani, Neil MacGregor.

Seara ne-am odihnit picioarele obosite și ne-am refăcut cu o cină specific englezească: fish & chips, friptură de vită și un hamburger delicios, acompaniate de un ”ale” londonez de culoarea chihlimbarului. Cine spune că mâncarea din Regatul Unic nu e gustoasă se înșală amarnic!

Toate acestea s-au întâmplat chiar pe Tower Hill, un loc notoriu în istoria britanică, despre care voi povesti în articolul următor…

To be continued…

În septembrie mergem #priNeamț

Nu lăsa nicio lună să treacă fără să vizitezi un loc și frumos sau locuri știute și dragi – aceasta este deviza care îmi conduce gândurile și îmi doresc să o pot onora cu fiecare ocazie pe care o am.

Călătoriile ne îmbogățesc, ne educă și ne modelează spiritul, iar eu sunt recunoscătoare pentru oportunitățile care îmi apar în cale, așa cum este invitația lui Toma de a-i cunoaște plaiurile natale. La o aruncătură de băț de Focșaniul meu drag se află Piatra Neamț, un oraș prin care am trecut de câteva ori și care mi-a lăsat o impresie extrem de plăcută, prin curățenie, priveliști și liniștea pe care o emană.

Însă Piatra Neamț nu este doar orașul pe care îl voi explora alături de ”ghizii locali”, bloggeri de seamă și oameni cu drag de locurile în care au copilărit, ci și locul în care vom învăța mai multe despre marketingul online în turism, la conferința care va avea loc pe 14 și 15 septembrie.

Marketing online în turism

Ideea conferinței mi se pare una foare potrivită în condițiile în care, în opinia mea, agențiile de turism fac mai multe pentru promovarea brandului de țară și a brandurilor autohtone decât oricine altcineva. Operatorii de turism, fie că sunt agenții, hoteluri, HORECA sau orice alt tip de agenți sunt cei care iau contact direct cu publicul interesat de turim intern sau cu străinii care vor să viziteze România. Ei sunt cei care trebuie să învețe să exploateze posibilitățile mediului online pentru a-și crește vânzările, pentru a-și ușura munca și pentru a-și atrage o bază mai mare de clienți.

Turismul, cu potențialul său vizual și emoțional imens, este unul dintre subiectele privilegiate din social media și din blogosferă, fie ea locală sau internațională, iar acest lucru trebuie pus în valoare cât mai bine. Bloggerii sunt și ei vizați prin această conferință, fiindcă fiecare articol pe care îl scriem reprezintă o recomandare sau o opinie despre locuri, experiențe și oameni, care poate influența decizia cuiva care își planifică o vacanță.

Mă bucur tare mult să-l văd pe Răzvan Pascu în rândul speaker-ilor de la eveniment, deoarece este unul dintre bloggerii pe care îi admir cel mai mult pentru setea sa nepotolită de frumos, de aventură și de descoperire, dar mai ales pentru modul în care își împărtășește experiențele cu cititorii săi, printre care mă număr. La conferință îi veți mai putea asculta pe Alexandru Negrea, Monica Jitariuc, Mugur Pătrașcu și Chinezu, dar și pe mulți alții, care sunt sigură că vor oferi informații valoroase ce pot ajuta operatorii din turism să se promoveze mai bine, totodată susținând și imaginea României.

Eu voi fi acolo, alături de Ancuța și alți prieteni, să vă povestesc despre tot ce am învățat și să găsim împreună metode de a ne promova articolele de pe bloguri despre locurile pe care le vedem.

#priNeamț

Și fiindcă Piatra Neamț nu este doar locul care ne adună pe toți pentru o conferință, ci și orașul pe care abia aștept să-l vizitez, pe 15 și 16 septembrie voi fi alături de o gașcă veselă de bloggeri #priNeamț (nu doar prin oraș, ci și prin județ), acolo unde sunt sigură că vom strânge amintiri frumoase și vom descoperi povești minunate. Abia aștept să descopăr piscurile superbe din inima Moldovei, acest loc pe care l-am întâlnit mai întâi în poveștile lui Sadoveanu și apoi în propriile călătorii.

Din experiență vă pot spune că participarea la conferințe m-a ajutat întotdeauna să cunosc oameni noi, să-mi creez oportunități și relații pe care altfel nu le-aș fi avut. Dincolo de informațiile utile asimilate, foarte importante sunt și ocaziile de networking cu oameni la care altfel nu ai avea access, de aceea recomand cu drag participarea la conferința Marketing online în turism, care poate reprezenta un atu în cariera voastră. Dacă ești interesat(ă) să te înscrii la conferință, poți accesa formularul de înscriere și de acolo totul e simplu.

Ce zici, ne vedem #priNeamț? Așteptăm confirmări pe pagina evenimentului.

#priNeamț este un eveniment susținut de Primăria Piatra Neamț, Consiliul Județean Neamț, Central Plaza Hotel, Petrom, Cosmote, Noroc și Autonom.