Darren Aronofsky e un geniu regizoral si nu cred ca poate cineva contrazice acest lucru. Creatiile lui sunt tulburatoare, agresive, spirituale, cutremuratoare. Filmele lui nu sunt creatii la care te uiti, ci pe care le traiesti, atat la nivel spiritual, dar si la nivel fizic. “Pi“, “The Fountain” si “Requiem for a dream” demonstreaza din plin acest lucru.

Insa Aronosfsky e abia la inceputul carierei si sunt sigura ca are multe de oferit din punct de vedere artistic. De aceea “Black Swan” a fost pentru mine o experienta. In primele 20 de minute nu am scos nici un cuvant, nici eu, nici prietena mea cu care ma uitam la film, si ne-am dat seama de asta abia intr-un moment de respiro, cand mi-a sunat telefonul si a trebuit sa raspund. Filmul asta nu te lasa sa vorbesti, nu te lasa sa te gandesti la nimic altceva. Te tine acolo, strans, conectat la fiecare miscare, la fiecare zvacnire, tragandu-te tot mai mult inauntru.

Ritmul obsesiv al filmului a pus stapanire pe mine si nu m-a mai lasat pana la capat. Aronofsky are darul de a scoate la iveala tenebrele mintii umane, de a ilustra chinul si luptele interioare mai bine ca oricare altul. Tot ce stiu e ca dupa film aveam stomacul ghem si un nod in gat de care n-am reusit sa scap decat a doua zi.

Natalie Portman face un rol perfect, stralucit, extraordinar! Coloana sonora realizata de Clin Mansell si The Chemical Brothers erupe ca un vulcan si mentine tensiunea de-a lungul intregii pelicule. Toate elementele din acest film converg perfect, ciocnindu-se unul de altul cu violenta si generand efecte fulgeratoare.

Trebuie sa vedeti “Black Swan”. Pur si simplu trebuie.

Si o piesa de pe coloana sonora.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=ByOnVvhZ6JY[/youtube]