Am ajuns acasa. La Focsani adica. E liniste, dar e un trafic infernal pentru un oras relativ mic. Stiu, suna paradoxal, dar asta e adevarul. E o liniste incredibila in apartament si iar sunt dominata de senzatia ciudata ca nu mai apartin locului astuia. Mi se intampla de cand am plecat la facultate. E de parca de fiecare data cand ajung aici ma confrunt cu eu din alte perioade, cu etape de evolutie care se comprima violent. Nu mai sunt in largul meu nicaieri…