All is well.
Trecut-a perioada zbuciumata din ultimele doua saptamani. Am revenit la un ritm normal de viata si la o stare de calm pe care promit sa incerc sa o mentin. 🙂 A fost cea mai grea sesiune din toata facultatea, iar vagoanele de informatie acumulate au cam dus la suprasaturatie, insa acum a scazut presiunea.
N-as fi reusit insa fara oamenii care imi sunt aproape si care ma trag de mana atunci cand mai calc pe alaturi. N-as fi reusit fara parintii mei, care m-au ajutat sa-mi gasesc un coltisor al meu in Bucurestiul asta nebun (cateodata) si fara iubitul meu, care m-a suportat cu stoicism. Dupa toate astea raman doar cu regretul ca se duce studentia, ca n-o sa-mi mai vad profesorii preferati si ca n-o sa ma mai bucur de timp si de colegele de facultate (acum ca ne-am apropiat si noi). Sper totusi sa reusesc sa-mi fac timp pentru toate lucrurile importante din viata mea si sa fac in asa fel incat sa nu-mi mai neglijez prietenii, fiindca si asa sunt putini.
Va scriu din noul meu canapat (canapea/pat), verde si vesel si foaaaaaaarte confortabil. 😀
Intre timp mi-am mai descarcat frustrarile legate de companiile publice din Romania pe apPRentice. Read on!
Next stop: festivitatea si balul de absolvire. Voi reveni cu detalii! 😀