Am ajuns la concert devreme, pe la ora 11, când încă era puțină lume, iar la pupitru erau Greg și Onuc, care s-au ocupat de încălziea publicului, atât la propriu, cât și la figurat.

După o selecție bunicică pe piese, pe la 11 și 20, a intrat DJ-ul rus Arty, care are doar 23 de ani, dar talent cât să-i ajungă mult timp de acum încolo. Captivat de muzică și extrem de pasionat, el a construit un set echilibrat și a crescut tempo-ul în mod ideal pentru a crește și mai mult entuziasmul publicului pentru ce urma. Printre piesele din tracklist s-au numărat:

• Junior Jack – Thrill me
• Mat Zo & Arty – Mozart
• Dirty South & Those Usual Suspects – Walking alone
• Zedd feat. Matthew Koma – Spectrum
• Les Galopins – Aux Marches Du Palais (instrumental)
• Mat Zo & Porter Robinson – Easy.

Arty a interacționat foarte bine cu publicul, le-a arătat cât de mult înseamnă pentru el, iar un grup consistent de fani i-au scandat numele cu fiecare ocazie.

A urmat apoi o scurtă pauză, de vreo 25 de minute, timp în care scena a fost pregătită, iar nerăbdarea noastră a crescut la limite considerabil mai înalte. Eu fusesem toată ziua emoționată, la fel ca înaintea unei prime întâlniri, fiindcă sunt foarte atașată de muzica și mesajul pozitiv al celor de la Swedish House Mafia. Am așteptat și mi-am dorit acest concert ca pe unul dintre momentele cheie din cariera mea de fan al muzicii electronice și ce a urmat a fost o poveste pe care o voi spune nepoților. 🙂

Cu 5 minute înainte de ora programată (+100 puncte pentru punctualitate!), cei 3 suedezi și-au făcut intrarea pe o scenă uriașă construită numai din leduri. Primul track a fost incredibilul ”Greyhound”, piesa pe care am ascultat-o toată vara, pe repeat, la volum maxim.

Au urmat apoi 2 ore de show impecabil, perfect sincronizat cu așteptările mele și ale publicului, pe care nu doar că le-au atins, ci le-au și depășit cu mult talent și profesionalism.

Axwell, Steve Angello și Sebastian Ingrosso au dominat scena aceea imensă, efectele vizuale spectaculoase și o sală plină de fani entuziasmați. Cu un tracklist perfect – cel mai bun ascultat de mine până acum – au menținut atenția publicului perfect trează și ne-au făcut să dansăm într-una și să cântăm pănă am răgușit.

Emoționant, spectaculos, memorabil – show-ul din One Last Tour mi-a ridicat considerabil pretențiile de la alți DJ și performeri, fiindcă Swedish House Mafia au fost INCREDIBILI! Iar publicul a fost și el incredibil, în ciuda temerilor mele legate de puștii de sub 18 ani care au avut acces.

Am văzut foarte mulți străini, foarte mulți străini, ceea ce e un lucru foarte bun. Toată lumea s-a simțit așa cum mă așteptam: excelent! Am avut și bucuria să fiu cu o gașcă foarte simpatică, de oameni pasionați de muzică la fel ca și mine.

În tracklist-ul Swedish House Mafia s-a regăsit o colecție splendidă de piese numai bune de ascultat pe repeat, precum:

• Porter Robinson – Language
• Arty & Mat Zo – Rebound
• Hardwell & Amba Shepherd – Apollo
• Sebastian Ingrosso & Alesso – Calling
• Discopolis – Committed to spark motion
• Axwell & Sebastian Ingrosso -Together.

Am fost la fel de norocoasă să am și instrumentul necesar ca să pot surprinde câteva momente cheie, pe care să le împărtășesc apoi cu voi. E vorba de camera Sony DSC HX20V/B, cu care am filmat HD clipurile de mai sus și altele, pe care le puteți găsi pe canalul meu de Youtube.

Aici voi pune o selecție dintre pozele făcute, fiindcă am făcut foarte multe. Nici nu se putea altfel, având în vedere că show-ul a fost atât de ofertant din punct de vedere vizual. Setul întreg e pe Facebook.

Mulțumim, Swedish House Mafia, pentru un prim și ultim show memorabil!