Fiecare generație trăiește cu ideea clară că societatea s-a schimbat fundamental în cei 10-20 de ani care îi despart de generațiile anterioare, ale părinților cel mai adesea. Credem, de cele mai multe ori, că societatea noastră este una exclusiv modernă, iar acest modernism marginalizează, de cele mai multe ori, elementele care persistă din trecut. Concret, câteodată nu mai recunoaștem în prezent longevitatea unor structuri esențiale pentru dezvoltarea noastră ca persoane și ca societate.

Un astfel de element este piața. Nu mă refer aici doar la piața ca loc destinat comercianților sau negustorilor, ci de piața aceea care strânge în ea suflul unui oraș sau al unui sat. Fiindcă mi-a plăcut tare mult antropologia în facultate, nu pot să nu observ impactul redării acestor spații către locuitorii unei comunități.

În ultimul an am văzut două asemenea cazuri: inaugurarea Pieței Unirii din Focșani și a Pieței Universității din București. Focșaniului i-a lipsit această piață aproape 3 ani, timp în care a fost renovată, pe alocuri bine, iar pe altele mai puțin bine, însă rezultatul general este unul satisfăcător. Piața Universității a fost și ea blocată în ultimii 2 ani de lucrări, timp în care centrul Bucureștiului a suferit estetic. Însă când aceste piețe au fost redate locuitorilor celor două orașe, s-au întâmplat lucruri frumoase.

În Focșani a avut loc anul acesta cel mai frumos Festival al Viei și Vinului din toți anii de când îl știu. Am fost surprinsă de numărul mare de vrânceni care au venit la festival și în toate zilele în care am mai trecut pe acolo, chiar dacă nu era zi de sărbătoare, am observat că piața era mereu plină de copii sau de bunici ieșiți cu nepoții la plimbare.

Pentru Focșani, Piața Unirii nu are doar însemnătate istorică, ci adună amintiri frumoase ale generațiilor care au fost acolo la spectacole, în plimbare, care și-au dat întâlniri acolo sau au fost la derdeluș ”la pietre”. De Crăciun, acest loc a fost tare frumos decorat, având chiar și un patinoar gratuit, care erau mereu plin, fie zi, fie seară. Muzica frumoasă a răsunat de dimineața până seara și tot mai mulți focșăneni au ieșit la plimbare pentru a se bucura de acest loc.

Ba mai mult decât atât, cei care au decorat parcul din Piața Unirii cred că știu și un secret legat de nașterea lui Isus. Pare-se ca totul a decurs conform planului, fiindcă acolo era nimeni altul decât… (suspans)… Superman! Da, chiar el!

La fel s-a întâmplat și cu Piața Universității, care a devenit locul dedicat Târgului de Crăciun de la București, la care, îmi pare rău să spun, însă nu am reușit să ajung. Mi-aș fi dorit să fac câteva fotografii, însă sunt sigură că voi avea ocazia și anul viitor. Târgul de Crăciun a devenit și atracție turistică și sper să se dezvolte pe măsură ce Bucureștiul își va dezvolta potențialul turistic.

Oricât de moderni sau postmoderni am fi, avem nevoie de locuri care să ne aducă împreună. Avem nevoie de spații în care să ne creăm amintiri, pe care să le sărbătorim sau unde să ne sărbătorim pe noi înșine. Acest lucru a rămas valabil de când s-au creat primele așezări omenești și cred că va rămâne o constantă. Suntem, în fond, animale sociale, în cel mai bun sens. E bine și firesc să ai nevoie de oameni. De aceea mă bucur de fiecare dată când un spațiu este redat celor care au nevoie de el.

Fotografii făcute cu Sony DSC HX20V B.