Am o veste tare buna pentru voi in seara asta: blogul meu va gazdui primul lui concurs. Si nu orice concurs, ci unul care va va satisface nitel dorul de duca pe care il are fiecare dintre noi. Hai sa vedem despre ce e vorba.
Cand am auzit pentru prima data de Satul Prunilor mi-a fugit mintea la un loc de poveste, ca desprins din Dumbrava Minunata. Ei bine, s-a intamplat ca imaginea frumoasa din mintea mea sa se materializeze. Undeva la langa Sinaia, in Dealu Frumos (nu se putea un nume mai potrivit), sade frumos acest sat minunat, unde poti petrecere cel mai frumos weekend departe de toate. O mana de vilute frumoase si cochete te imbie la aer curat si liniste in mijlocul naturii, intocmai ca-n basmele copilariei noastre sau ca-n descrierile lui Sadoveanu, care mie imi plac atat de mult.
Toate-s ca-n povesti: 7 vile una si una, cu cate trei dormitoare fiecare, cu o bucatarie in care iubitul/iubita sa-ti pregateasca o masa copioasa, cu un living primitor te asteapta sa-ti traiesti visul de a avea o asa a ta, in creierii muntilor, chiar daca doar pentru cateva zile. Eu m-am topit cand am vazut ferestrele pana in podea, mobilierul asa cum mi l-as dori in casa mea si o priveliste cu care as vrea sa ma trezesc in fiecare dimineata.
Iar daca esti ca mine, iar din basmul tau modern nu poate lipsi Internetul, atunci nu-ti face griji, fiindca nu va trebui sa ai insomnii intrebandu-te cine te-a mai tagguit intr-o poza pe Facebook. 🙂
Si, fiindca te-am tinut in suspans destul, sa ajungem la partea de concurs. Eu mi-am propus ca povestea din satul acesta minunat sa inceapa chiar acum si te provoc sa-mi spui “Cum incepe povestea din Satul Prunilor?” Ca sa ma cuceresti, va trebui sa-mi spui mai mult decat 2-3 cuvinte sau o propozitie simpla. Uite cum m-am gandit sa facem:
– tu imi lasi un comentariu pe blog cu raspunsul tau, formulat in 2-3 fraze
– eu citesc pe indelete raspunsurile si le aleg pe doua dintre cele mai frumoase si creative
– premiul: doi norocosi vor pleca in cate un weekend de fiecare in Satul Prunilor, sa continue povestea chiar acolo (plecarile se vor face din luna mai incolo, cand sper ca ne vor lasa ninsorile si frigul).
Nu uita sa-mi lasi in comentariu o adresa valida de email, ca sa te pot gasi in caz ca esti unul dintre castigatori. Si desigur ca ar trebui sa fii major ca sa poti participa. Concursul incepe de astazi, 15 aprilie, pana pe 23 aprilie, ora 00:00.
Abia astept sa citesc randurile voastre si sa va trimit intr-un weekend de neuitat. Cine sparge gheata?
PS: Daca nu mai ai rabdare, poti face chiar un tur virtual al vilelor.
Apr 15, 2011 - 07:50 PM
as vrea sa zac in bratele tale, intr-un loc departe, unde sa nu mai aud de campanii, de bugete, de comisioane neprimite. sa fim iar numai noi doi, exact cum era acum doi ani, cand nu credeam ca imi mai trebuie altceva..vreau sa zac in aer curat si sa nu imi trebuie decat urmatoarea doza de bere si tu
Apr 15, 2011 - 07:57 PM
Hmm… oamenii chiar mai apreciaza aceste lucruri simple? Legat de inceputul pe care il astepti, gandeste-te ca orice inceput pleaca de la un sfarsit. Imaginile astea din “satul Prunilor” ma duce cu gandul la un proverb daca-i pot spune asa, sau mai bine zis o insiruire de cuvinte placute mie:
~ God loved the birds and invented trees. Man loved the birds and invented cages ~
Apr 15, 2011 - 08:01 PM
Povestea mea ar incepe asa:
“Am ajuns in Satul Prunilor, si recunosc ca e pentru prima data cand pasii mei colinda aceste meleaguri. Ma intampina un peisaj mirific, cum rar am mai vazut, dar da, in Romania sunt multe care merita vazute. Vantul bate usor, iar soarele isi coboara razele peste chipul meu obosit, dar fericit ca a ajuns intr-un astfel de loc. Scot aparatul foto, imortalizez cateva momente si pornesc usor catre deal, caci vila ma asteapta acolo sus. Rucsacul e greu, dar parca nu tin cont de nimic, caci in jurul meu vad oameni simpli, dar care imi inspira putere si asta ma face sa merg cu tarie mai departe. Ma opresc la jumatatea drumului… privesc satul, raman uimita de culori, ma uit catre deal, acolo vila se intrepatrunde cu cerul de-un albastru asemanator Voronetului. Voi porni iar la drum…”.
Si sper eu ca o voi putea continua mergand in acea zona frumoasa.
Apr 15, 2011 - 08:36 PM
Miroase a rece. Un rece sanatos pe care il simt pana in strafundul pieptului. Imi las geamantanul din mana dreapta jos, mai privesc o data scrisoare mototolita din mana stanga si privesc curios imprejurimile. Pentru o clipa am uitat de ce sunt acolo. Un zambet mi-a inseninat fata si un gand naravas mi-a rasarit in minte. Cum ar fi sa ma mut aici? Poate sa scriu o carte…poate sa invat sa pictez…
Deodata, in zare, se zareste o palarie ce se apropie grabit…
Apr 15, 2011 - 08:47 PM
Sunt calatorul care isi opreste pasii intr-un sat cu pruni si maci uitati. Ma opresc sa-mi intind gandurile, sa-mi adun amintirile si dorurile si sa ma pierd intr-o duceata de prune cu rom.
E cald si degetele-mi amortite incep sa-si destinda textura, sangele alearga in galop cu un pahar de vin imbibat in tacere si genele se lasa anevoioase in ritmul intregului trup. E liniste-n tot si-in toate, doar gandurile-mi zboara spre nebanuite lumi. E liniste, e calm si-i bine!
Apr 15, 2011 - 09:05 PM
@corina E cool povestea ta…poate ne-o zici toata curand:)
Apr 16, 2011 - 04:51 AM
E dimineata si dimineata e cea care incepe totul,asa incepe si povestea minunatra despre un loc minunat,ajungi aici in Satul Prunilor,dimineata si tot ce ti-ai dorii e ca multe dimineti cu rasarituri si apusuri sa le petreci aici….
Apr 16, 2011 - 04:53 AM
E dimineata si dimineata e cea care incepe totul,asa incepe si povestea minunatra despre un loc minunat,ajungi aici in Satul Prunilor,dimineata si tot ce ti-ai dorii e ca multe dimineti si multe seri cu rasarituri si apusuri sa le petreci aici…
Apr 16, 2011 - 12:40 PM
Zbor de fluture… zumzait de albina … petale cazute …….hmm … sunt dezorientata! Ce sa fie ? O pala de vant imi aduce aminte un tren ce m-a adus dintr-o alta lume si m-am trezit aici in Dealul Frumos. Nu, nu e langa Agnita, in satul bunicii mele ci e aici langa locul Reginei mele …. Sarutul iubitului meu ma readuce la viata reala sau mai bine zis imi continua povestea … Ne luam de mana si cu pasi timizi mergem sa primim binecuvantarea Lui si a Soarelui, a Primaverii si a Lunii. Iubesc primavara cu mirosul si farmecul ei, iubesc cerul albastru datator de speranta, iubesc viata … da, e adevarat iubesc viata ! Sunt incantata sa vad cum mugurele prunului plezneste de viata si cum in cateva zile se transforma intr-o floare unica si irepetabila… verdele primaverii nu se poate compara pe nici un panel al vreunui pictor …. asa cum nici parfumul narciselor salbatice nu il compar cu nici o firma de catalog … iar sunetul pasarilor ……sunetul pasarilor e glasul cerului pentru noi.
Soarele ne incalzeste obrajii si ne facem juraminte ca ne vom iubii la fel si peste 100 de ani ca in aceasta clipa ….. ca ne vom respecta si ne vom ajuta punand mana peste mana in dansul vietii … ne promitem sa revenim aici cand vor fi date prunele in parg sau cand in bucatarie se va simti mirosul magiunului de prune . Promit ca voi coace o paine in cuptorul nostru si vom savura un dont cu gem de prune ca pe cea mai delicioasa prajitura ! Iti promit tie, iubitul meu, imi promit mie…. ii promit Lui !
Apr 18, 2011 - 01:06 PM
alege-o pe corina ca sa vedem daca i se mai pare rece si dupa ce ajunge acolo :))
Apr 18, 2011 - 01:40 PM
E inca noapte. Somnoroasa si visatoare ma agat de bagaje si le duc pana la masina. Sau ma duc ele pe mine, nu stiu. Inca mi-e somn. Si nici n-as vrea sa ma trezesc, ca au sa ma navaleasca iar grijile, problemele si supararile pe care le-am parasit cand am adormit, azi-noapte.
Ma urc in masina si pornesc la drum. Nu am o tinta anume, nu am nici un plan. Mi-am luat haine groase si subtiri, pentru ca nu stiu unde ma voi hotari sa poposesc, stiu doar ca trebuie sa fie departe. Trebuie sa fie un loc simplu, dulce, cu un vant racoros care sa se joace in parul meu. Trebuie sa uit. Trebuie sa ies din pielea mea o vreme, sa-mi revin, sa ma adun, sa ma regasesc…
Conduc deja de de 4 ore. Pe masura ce distanta fata de acasa creste, soarele devine mai cald, mai stralucitor si grijile devin tot mai mici si nesemnificative. Ma pregatesc sa depasesc masina din fata mea cand vad, in partea stanga a drumului, o poienita. “Da. Aici trebuie sa fie!” imi spun si virez stanga. Deja am uitat de toate si m-am teleportat intr-o noua lume, magica…
Apr 18, 2011 - 06:34 PM
Am ajuns. Masina o parcam frumos in fata vilei si pentru 2 zile uitam unde punem cheile. Uit si parola de la netbook, nu vreau sa stiu nici parola internetului wireless. Ma bucur de tot ce vad, de aerul rece, de ciobanescul care latra in curtea interioara. Privim pe geam si ne facem planul pentru a doua zi, probabil vom pleca pe urmele babei Dochia. Sau vom scoate pur si simplu nasul la soare, dupa aceasta iarna lunga. Oare-om mirosi si noi vreun cires inflorit? #asaincepe
Apr 19, 2011 - 05:07 AM
Povestea mea in Satul Prunilor incepe intr-o vineri seara, cand dupa aglomeratia din Bucuresti ajung in locul care nu stie cum suna glasul claxoanelor la ora de varf in Capitala. Continua apoi cu un miros de iarba proaspata si flori colorate, lasand in urma poluarea si mirosul mijloacelor de transport in comun. Laptop-ul a ramas si el acasa la Bucuresti si a venit cu mine doar o carte – da!, o carte adevarata, nu un pdf pe-un Kindle. Povestea mai continua si cu un cer instelat, unde luna nu se ascunde dupa blocurile gri si triste si unde seara canta greierii.
De fapt povestea incepe aici, online, si se continua acolo, offline.
Apr 19, 2011 - 01:03 PM
Soarele plăpând îşi caută locul printre norii grei, cenuşii, morocănoşi. Se mândreşte cu o mare realizare: topirea zăpezii pe alocuri şi un contract semnat cu vesela primăvară. Aerul este rece, aproape îngheţat la primele ore ale dimineţii. Vrăbiuţe guralive caută hrană.
Dăruim zâmbete razelor, păsărilor, îngerilor care se ascund în înaltul cerului şi ne veghează atent şi cu multă dragoste.
Apr 19, 2011 - 09:22 PM
Abia am ajuns si sunt epuizata. Adorm in secunda in care capul meu atinge perna. In vis calatoresc mereu in acelasi loc. Ma aflu in livada cu pruni a bunicilor mei. Am doar 10 ani si alerg printre copaci incercand sa-l ating pe fiecare in parte. E primavara , dar e inca rece, o briza usoara face crengile sa fosneasca. Florile abia incep sa inmugureasca. In fiecare prun e legata cate o esarfa pastelata , astfel un amalgam de culori pare sa pluteasca printre ramuri. Ea le-a legat pentru mine, pentru ca stie ca mi- am dorit toata iarna sa vad prunii infloriti. Ma asteapta mereu in acelasi loc, sprijinita de un trunchi, cu zambetul larg si cu ochii calzi. Ma strange in brate si ma saruta pe frunte, ma roaga sa am grija sa nu ma impiedic si abia apoi ii aud rasul asemenea unei soapte purtate de vant. Brusc devin trista pentru ca stiu ca urmeaza sa ma trezesc si o voi pierde. Deschid ochii plini de lacrimi , dar ma incapatanez sa adorm la loc. Tot ce vreau este sa-i revat fata , sa alerg inca un minut prin visul in care mama ma asteapta in livada cu prunii infloriti.
Apr 20, 2011 - 12:57 PM
Picaturi reci de transpiratie im curg pe tample. Inca cativa pasi… si ajung. Imi simt inima in gat, poate ca ar trebui sa ma opresc. Nu, o sa ma opresc acolo sus, unde o sa ma pot tranti in iarba; o sa zac acolo, sub un prun, o sa ma uit la nori, o sa ma uit in zare si o sa simt cum ma rup de toate si cum toate se rup de mine. Inca putin si ajung… Inca 2 pasi… Gata,..
Apr 23, 2011 - 06:53 PM
Toate povestile sunt vise. Visul inseamna simplitate si dorinta de apropiere fata de natura. Satul Prunilor din care imi dau seama pare rupt de realitatea nebuna, locul ideal pentru relaxare,pentru vacanta. Mi-ar placea sa petrec un weekend acolo chiar daca nu ar exista net.
Apr 24, 2011 - 08:56 PM
Paste fericit cat a mai ramas! Imi pare rau ca am descoperit acest concurs abia acum. Nu stiam despre acest loc care pare minunat. Sper sa fiu mai pe faza la urmatoarele concursuri cu acest tip de premii mai ales! Oricum, felicitari pentru initiativa! 🙂
May 01, 2011 - 10:07 PM
Si cum am ratat eu sa merg cu voi in satul prunilor:(…Asta e…next time