*Articol nerecomandat paranoicilor si celor care isi verifica in fiecare zi setarile de privacy.

Cred ca unul dintre lucrurile la care ne gandim cel mai putin atunci cand se incheie ziua este ce am lasat in urma. Nu ma refer aici la sensul filozofic sau existential al conceptului si nici nu am veo tentativa de a formula fraze motivationale. Ma preocupa strict urmele pe care le lasam in urma noastra atunci cand hoinarim pe net, in scopuri mai mult sau mai putin lucrative. Unul dintre proiectele personale de care as vrea sa ma ocup (dupa ce termin cu sesiunea care imi macina nervii si-mi solicita la maxim sinapsele si dupa conceperea si redactarea dizertatiei) este analiza propriei “urme digitale” pe care am lasat-o in ultimii doi ani de activitate online.
Mergand un pic mai departe cu cercetarea mea, am dat peste doi termeni care merita atentia noastra: “digital traces” si “digital trails”. Diferenta dintre cele doua concepte este ca primul se refera la numeroasele interactiuni pe care le avem cu produsele digitale, iar cel de-al doilea are in vedere structurarea acestor interactiuni cu ajutor tehnologiilor de data mining pentru a construi ceea ce numim “digital trails”.
Urmele digitale pe care le lasam se mai numesc si procese de “lifelogging” si daca suntem obisnuiti sa facem asta pentru publicurile noastre, in mod cert nu suntem obisnuiti sa o facem pentru noi insine. Gordon Bell, un cercetator de la Microsoft, lucreaza de mai mult de 10 ani la o cercetare care are ca obiectiv construirea unui dispozitiv care sa functioneze ca o memorie digitala pentru vietile noastre. Acum ca totul e online, am putea profita de asta pentru a descoperi pattern-uri in vietile noastre, pentru a ne urmari istoria medicala sau pentru a gasi interdependente pe care nu le-am putea detecta in mod natural.
Proiectul lui Bell se numeste “Total Recall” si a fost aplicat la scara mica printr-un studiu facut pe un grup de studenti de la MIT. Interactiunile ce au la baza telefoanele mobile ne definesc o mare parte din comportament, iar difuzia sociala a continutului digital devine predictibila. Fondul de informatii despre toate comportamentele noastre si ale celorlalti sunt acolo, fie ca avem acces nelimitat la ele, fie ca trebuie sa le extragem cu ceva mai multa dificultate.
Intrebarea este, insa, cati dintre noi isi analizeaza “the digital trail” si cati facem ceva in privinta erorilor pe care le comitem? Suntem dispusi sa ne “optimizam” sau actionam in sfera digitala din impuls?
Prezentarea asta mi-a inspirat niste chestiuni care merita dezbatute, daca nu public, atunci reflexiv, in intimitate. In ultima vreme mi-am dat seama ca datele furnizate de analytics sau de insights nu sunt nici pe departe suficiente pentru a concepe o strategie sau pentru a redacata continut, fiindca a cunoaste un public este un proces extrem de complex, foarte personal si care te pune la grea incercare. Trebuie sa faci un pas in afara ta pentru a te observa in raport cu ceilalti si pentru a nu raporta comportamentul celorlalti la reperele tale. Dar eu sunt fascinata de gradul inalt de subiectivism si personalizare al sferei online, asa ca ma supun cu drag. Si nu neg ca vreau si eu o memorie digitala, care s-o inlocuiasca pe a mea cand sinapsele nu vor mai fi asa de sprintene. 🙂

Bonus:
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=kDyLEyNX_vU[/youtube]

Sursa foto.