De când mă știu m-au atras filmele și seriale cu tematică juridică.

Spiritul justițiar și scenariile în care dreptatea are câștig de cauză mai des decât injustețea mi-au ținut mereu interesul aprins. Cu atât mai mult în ultimii ani când impresia puternică pe care o avem este că nedreptatea și neadevărul domină, cel puțin în partea asta de lume, dacă nu chiar peste tot.

Așa că, pentru mine, ”The Good Wife” (8,3 pe IMDb) a fost unul dintre acele seriale pe care le-am văzut singură, fiindcă așa am simțit. A fost un spațiu al meu, din care am luat și și-n care am lăsat experiențe, idei și trăiri de tot felul. Iar pe 10 mai, la două zile de la apariția sa, am văzut și ultimul episod.

Pentru cei care nu știu, ”The Good Wife” o are în prim plan pe Alicia Florick, soția unui guvernator american, a cărei poveste debutează în mijlocul unui scandal cauzat de comportamentul reprobabil al soțului său. Cele 156 de episoade din 7 sezoane (2009-2016) îi conturează evoluția către o femeie care își câștigă independența, care-și face dreptate și face altora dreptate, care iubește și greșește ca oricare dintre noi.

Unul dintre lucrurile pe care le-am apreciat dintotdeauna la serial a fost scenariul autentic. Echipa care a dat viață episoadelor a reușit să-mi mențină interesul treaz fără să devină o telenovelă, deși momentele dramatice nu au lipsit.

Ca-n viață, deseori situațiile de criză aveau un sâmbure de speranță și unele momente fericite se dizolvau prea repede.

Evoluția personajelor și dinamica lor e de-a dreptul fascinantă: transferul de putere, momentele de ascensiune care alternează cu decăderea, situațiile de compromis – toate sunt lucruri de care ne putem lovi în viață. Nici finalul (no spoilers) nu s-a abătut de la regula autenticității, lăsându-ne pe noi, privitorii, să ghicim ce s-ar putea afla dincolo de el.

Parcă însăși alegerea Juliannei Margulies în rolul avocatei Alicia Florick a împrumutat ceva din structura personajului: a fost a treia alegere a producătorilor, după ce primele două actrițe alese pentru acest rol au refuzat ”job-ul”. Mă bucur c-a fost Julianna și nu altcineva. Actrița a fost perfectă pentru rol, fiind o femeie cu care te poți identifica, fiindcă nu-și ascunde ridurile sub straturi de machiaj și lumini potrivite și nici slăbiciunile sunt impresia unui orgoliu fals.

Dovada evoluției Juliannei pe plan profesional (cred că Alicia a fost rolul vieții ei) e că, începând cu al treilea sezon, a început să fie listată drept producător al serialului, lucru care a continuat pentru restul de 101 episoade, până la final. Ceva similar s-a petrecut și cu Robin Wright, actrița care joacă rolul lui Claire Underwood în House of Cards.

Latura mea feministă – și nu doar ea – a iubit ”The Good Wife”. Ascensiunea acestor personaje feminine puternice, credibile, a căror evoluție este bazată pe muncă și efort, care nu acceptă constrângerile sociale – toate aceste lucruri sunt elemente cu care mă identific.

Lui Alicia nu i se dau toate șansele, ci trebuie să le câștige pe fiecare. Și tocmai când crede că a ajuns la următorul nivel, responsabilitățile și presiunea cresc. Întocmai ca-n viață, după cum spuneam mai devreme. Însă asta nu e nimic neobișnuit, așa că viața continuă să curgă, iar Alicia merge mai departe, luând decizii dificile și purtând cu sine consecințele și rezultatele alegerilor anterioare.

Desigur, nu totul stă în puterea noastră de decizie, așa câ unele dintre cele mai emoționante momente din seriale sunt date de arbitrarul sorții.

Mă tem, însă, că oricât de bine m-aș strădui să spun povestea serialului (și nu pretind c-o fac excelent), de fapt sper doar să îți fac chef să-l vezi cât mai curând. O spun eu, nota de 8,3/10 pe IMDb, cele 30 de premii câștigate (dintre care mai multe Emmy-uri și un Golden Globe) și cele 190 de nominalizări.

Și-o picanterie: se pare că Julianna Margulies are și un pic de moștenire genetică românească în vene. N-o fi chiar importantă, dar parcă o aduce uuun pic mai aproape de noi.

Așadar, acum că serialul s-a terminat, e numai bun de văzut cap-coadă, în weekend-uri lungi sau nopți târzii, după care merită să bei o cafea (sau ceai, în cazul meu) în plus dimineața.

Sursa foto feaured.
Foto articol: Helga Esteb / Shutterstock.com