De multă vreme nu mai văzusem niciun film, prinsă fiind între joaca cu un pisoi mic și energic, revederea unui serial preferat și cele 2 cărți începute și neterminate. Tânjeam în secret după un film pe sufletul meu, cu detalii atent alăturate, cu subtilități care să-mi dea de gândit și cu personaje frumos construite.

Am ales așadar ”Diana”, din 2013, care a adus pe marele ecran o iubire multă vreme nedescoperită, trăită cu pasiune și durere deopotrivă, cea dintre Diana și chirurgul cardiac de origine pakistaneză Hasnat Khan.

Filmul m-a surprins plăcut prin autenticitatea poveștii redate, construită prin personaje frumos conturate, decoruri convingătoare și dialoguri aduse aproape de realitate. Naomi Watts reușește cu succes să o întruchipeze pe una dintre cele mai delicate și umane membre ale regalității englezești, ale cărei drame interioare și lupte exterioare au consumat-o în ultimii 2 ani de viață.

Diana a trecut, în perioada surprinsă de peliculă, printr-o mulțime de schimbări care au făcut-o să trăiască iar și iar durerea izolării, sentimentul de a fi respinsă de propia familie, de familia în care s-a căsătorit și apoi chiar de iubirea pe care nu a putut-o trăi din cauza presiunii mass-media și a statutului său. Prințesa Inimilor, îndrăgostită de un doctor al inimilor, o poveste care s-a sfârșit tragic și prea curând.

Acesta e un film de văzut și de simțit, o peliculă în care veți găsi gesturi mici și expresive, cuvinte rostite cu patos și gânduri neverbalizate, însă la fel de însemnate. Acesta e un film care vă va face să vă gândiți că Diana, dacă ar mai fi trăit, ar fi continuat să răspândească binele prin zâmbetul său ce amesteca bucurie sinceră și tristețe și prin umanitatea sa asumată.