Dupa cum stiti (sau poate nu), eu sunt focsaneanca. Nascuta si crescuta in frumosul oras de pe Milcov, odinioara granita intre Moldova si Muntenia. Focsaniul are multe povesti de spus, adunate de-a lungul veacurilor, de pe vremea lui Stefan cel Mare si pana astazi.
Fost targ si granita, Focsaniul a avut o viata culturala bogata, presarata cu nume precum arhitectul Ion Mincu, inginerul Anghel Saligny, pictorul Gheorghe Tattarescu (ale carui picturi le-am admirat la MNAR fara sa stiu ca e din Focsani), gimnasta Gina Gogean si multi altii. La fiecare pas poti da peste o cladire cu o istorie impresionanta, cu locuri prin care au calcat cele mai importante personalitati din istoria Romaniei.
Ca la orice granita, in Focsani se facea contrabanda. Dar nu oricum, ci prin tunele sapate pe sub Milcov, pe unde se trecea cu caruta cu lemne si vin. Desi multe dintre aceste tunele sunt astupate, sunt sigura ca ele inca exista si ca pastreaza urme ale istoriei orasului.
Inconjurat de dealuri cu vii si paduri, Focsaniul a fost un targ renumit si 
pitoresc, din care au mai ramas putine cladiri vechi. Comunismul aproape a sters farmecul asezarii, sufocand locul cu blocuri si fabrici. Din cand in cand, cate un cutremur mai scutura pamantul si ne aduce aminte ca suntem neputinciosi.
Cu timpul orasul a crescut, s-a dezvoltat si s-ar fi dezvoltat si mai bine daca n-ar fi fost unii politicieni de la PSD care sa fure cu nesimtire. Dar nu vreau sa fac politica aici, fiindca mi-e sila (greata adicatele) de unii oameni. Sa nu va insele ochiul faptul ca oraselul meu are doar 100 si ceva de mii de locuitori, fiindca aici se invart bani cel putin la fel de multi ca pe vremea cand era o asezare boiereasca. Astfel, s-au investit bani in fabrici si in multe locuri de cheltuit banii: restaurante, baruri, terase si supermarketuri. Multe supermarketuri. Vreo 13 cu tot cu cele de profil de constructii. Insa viata culturala abia mai rasare prin cate un eveniment timid. Dupa zeci de ani abia au renovat Teatrul „Mr. Gh. Pastia”, unul dintre cele mai frumoase din tara, proiectat chiar de arhitectul Ioan Mincu. Multe cladiri istorice zac in paragina sau au nevoie disperata de renovare. Anul acesta au inceput sa renoveze Piata Unirii din centrul orasului, loc marcant pentru unirea de la 1859. Sunt tare curioasa cum va arata dupa. 
Ca dovada a vechimii orasului, in timpul lucrarilor, in Piata Unirii s-au gasit morminte ce apartineau bisericii din centrul orasului, expertiza lor devenind motiv de discordie intre autoritatile urbei.
Ma plimb pe strazile orasului si simt ca acest loc are potential. Turistic, cultural, de care vreti. Dar potentialul e sugrumat de fite. Multe, alimentate de masini scumpe si extravagante de doi bani. Unele s-au mutat la Bucuresti, ca sa creasca printre alte fite, dar altele au ramas aici, unde se pot desfasura in voie. Si fitele se vad cel mai bine la nunti, ale caror costuri (total nejustificate de altfel) ajung sa te faca sa-ti dai palme de cat de snobi pot fi unii. 
Una peste alta, mi-am dat seama ca imi iubesc orasul, desi ma simt putin stinghera cand ajung acasa dupa ceva vreme. Imi ia insa doar 2 zile sa ma reobisnuiesc cu el si sa nu vreau sa mai plec la cealalta casa, in Bucuresti. Doar ca n-as vrea sa-mi moara plantele.
Aug 25, 2009 - 09:40 AM
ce ma bucur cand aud vorbindu-se frumos si despre alte orase decat de nenororcitul asta de Bucuresti. Visez la vremea cand toate orasele din Romania care trec de un anumit prag de locuitori sa fie la fel de relevante si de importante ca Bucurestiu din punct de vedere finanaciar si locativ.
Frumos iti sade ca vorbesti de orasul tau si frumos este ca iti mai pasa de el desi ai zburat oarecum din el.
Aug 25, 2009 - 09:50 AM
Sunt de acord cu tine. Orasele Romaniei sunt frumoase si pline de farmec, care e deseori acoperit de praf si nepasare, dar care nu-l face sa nu mai existe. Daca as putea practica profesia pe care mi-am ales-o – relatii publice – in Focsani, m-as intoarce acasa. Din pacate nu pot si sper ca intr-o zi sa ma pot retrage intr-un oras mai mic, linistit si dragut. Nu cred ca vreau sa stau pentru tot restul vietii in Bucuresti.
Dec 27, 2009 - 03:00 PM
M ai facut sa ma simt mandru de orasul meu,chiar am de ce, are farmec ,nu l as da pu nici un alt oras
Dec 27, 2009 - 08:34 PM
Ma bucur ca am reusit sa-ti aduc aminte de cat e de frumos si plin de farmec orasul nostru. Nici eu nu l-as da pe altul, desi acum stau in Bucuresti. Tocmai m-am intors de acasa si ma simt extrem de linistita.
Jan 22, 2010 - 09:36 PM
Eu sunt oradeanca, dar m-am casatorit in urma cu patru ani cu un minunat adjudean, iar viata ne-a dus spre Focsani. Am locuit in Focsani doi ani, dar a fost dragoste la prima vedere. Nu am sa uit niciodata cand l-am vazut prima data. Era o zi de toamna, dar Focsaniul stralucea pur si simplu de curatenie, de culoare si de flori. Despre oameni nu am s amai vorbesc. Imi sunt cei mai dragi din lume!
I-am spus sotului meu atunci: “Aici as vrea sa imi traiesc toate clipele pana la ultima”. Viata ne-a readus din nou in Oradea, dar eu sper sa fie ceva temporar. Deja imi lipseste parcul Balcescu, aleea Garii unde ma plimbam cu fetita…si caldura oamenilor de acolo!
Sa nu te simti niciodata stingherita…Focsaniul este un oras cu adevarat superb! Are absolut tot ce ii trebuie unui oras ca sa fie magic: suflet!
Jan 22, 2010 - 10:20 PM
Iti multumesc pentru cuvintele frumoase! Mi-au mers direct la suflet si nu-ti poti inchipui cata bucurie imi aduce faptul ca mai e inca cineva care apreciaza lucrurile frumoase si simple pe care le are viata de oferit. Lumea ar fi mai frumoasa si noi mai buni daca am reusi sa vedem viata din aceasta perspectiva. Ma bucur ca imparatasim dragostea fata de acest oras si mi-ar placea sa ne cunoastem candva, cand te vei intoarce in Focsani. Te mai astept cu drag pe aici.