N-aș putea spune cu exactitate când s-a întâmplat sau în ce circumstanțe, însă știu că prin liceu mi-am dat seama că m-am îndrăgostit iremediabil de cuvinte. Cu siguranță știam asta deja, fiindcă alesesem un liceu cu profil uman, în care limba română de împletea frumos cu lecțiile de engleză intensiv, franceză și spaniolă. Desigur, era și latina în peisaj, însă știm cu toții că rareori o limbă antică reușește să stârnească pasiuni, mai ales când e predată de profesori mai puțin înzestrați.

V-am povestit acum ceva vreme despre marii profesori din viața mea, cărora le datorez inspirația și motivația de a-mi urma pasiunile. Fiindcă astăzi e o zi specială, în care mulți dintre noi își aduc aminte de câte-o poezie pe care o rețin, mai mult sau mai puțin, și eu am rememorat o zi specială din viața de liceu.

Destinul a făcut ca ziua de naștere a dirigintelui nostru, Vasile Lefter, să fie pe 15 ianuarie, când reușea cumva să ne întoarcă înspre operele mereu actuale ale lui Eminescu. Era, desigur, autorul său preferat, pe care mi-l dădea mereu spre studiu înainte de olimpiade. Recunosc că nu m-a pasionat niciodată în mod deosebit poezia, însă acum am început să redescopăr farmecul și adâncimile sale. Dar să revin la poveste…

Holding an open book via Shutterstock

Domnul diriginte a fost pentru noi un om special, protector, extrem de inteligent și un dascăl desăvârșit, așa că voiam să-i arătăm aprecierea noastră. Așa că am scris din partea clasei câteva cuvinte pe care i le-am dedicat într-o mică serbare pe care el o organiza în fiecare an pentru Eminescu. După ce am recitat poeziile pe care și le-a ales fiecare, m-am ridicat și i-am citit gândurile noastre. Nu voi uita niciodată lacrimile din ochii săi, precedate de-ale mele, lacrimi de emoție și recunoștințî față de omul care ne-a îndrumat timp de 4 ani.

Dragostea mea pentru cuvinte are origini aproape organice, căci fără cuvinte nu am putea să le spunem oamenilor din jur ce simțim pentru ei. Cuvintele modelează realitatea, interacțiunile, cuvintele construiesc lumi imaginare fascinante și dezvăluie adevăruri neștiute. Cuvintele ne ajută să învățăm limbi noi și să descoperim alte universuri.

Iubesc aproape toate cuvintele și mereu mă minunez când o alăturare neașteptată mă surprinde sau când mai găsesc în dicționar (de obicei cel englezesc) vreun termen cu sensuri ce mă uimesc. M-am îndrăgostit de cuvinte probabil de dinainte să am prima amintire și sunt sigură că mereu voi avea motive să le iubesc.