O să recunosc acum și aici, în fața voastră, că nu mi-a plăcut niciodată poezia prea mult. Poate fi asta motiv de mirare, fiindcă am urmat filologia și am studiat pe rând toți poeții importanță. În perioadele mai întunecate ale adolescenții mele, știți voi, cele cu doze generoase de melodramă, am cochetat chiar și cu poezia britanică a lui Byron și cea americană a lui Poe, însă niciuna nu s-a lipit de sufletul meu ca proza. Cumva, orice poezie aș fi citit atunci, nu reușeam în mintea mea să completez peisajul poveștii ce se țesea printre rânduri.

Magic book via Shutterstock

Poate că abia acum am crescut și sunt pregătită să descos mai bine versurile sau poate câ, în sfârșit, am găsit un poet care scrie pe măsura inimii mele. Poate că libertatea pe care o emană poeziile sale își are originea în anonimitatea sa, care-l rupe de orice context în care l-am putea încadra. E vorba de Iv cel naiv, desigur, și-ale sale volume minunate. Nu știm cine e și asta ne permite să ne imaginăm că Iv poate fi oricine. Un naiv, ca noi toți, cu darul de a potrivi cuvintele într-un ritm care ne face imaginația să danseze.

Iv, nu-s pricepută la versuri și ode, în niciun caz așa, ca tine, dar voiam să rămână scris aici că versurile tale mă fac să simt dragostea față de jumătatea mea mai tare.